AcasăRabbi ziceCoană bancă !

Coană bancă !

De câteva zile sunt hărţuit. Aici pe net. Unde mă învârt dau peste aceeaşi reclamă care sare să îmi radă un şut în scrotul ochiului. Nu e nimic, zic. Asta e. Ziarele alea pe care vreau eu să le citesc online trebuie să facă şi ele francu’. Şi banca aia tre’ să se promoveze. Tac şi înghit. Şi reclama aia e tot mai insistentă, tot mai prezentă. Până aici e doar agasant, dar pasabil. Mai enervant a devenit de o săptămână încoa’, de când dau zilnic cu pompa la ţeava inboxului, că e înfundată cu spamuri de la aceeaşi bancă.

Bre, pricep. Hai o zi. Hai două. Hai un spam, zece. Dar 21 de spamuri de la aceeaşi bancă într-o singură zi ? Asta e deja nesimţire. Iar dacă banca respectivă îşi imaginează că mailul meu e bufetul gării atunci s-ar putea să îmi ies din pepeni şi să cred şi eu că banca lor e o budă publică.

Uite ce e, coană bancă! Ia hai să vorbim noi direct şi nespămuit. Înţeleg perfect nevoia de promovare şi foamea adusă de criza pe care voi, băncile de căcat, aţi provocat-o. Dar atunci când un producător de chiloţi, de iaurt, de pastile de mărit cariciul, de pungi pentru colectat mătreaţa sau o bancă mă asaltează cu reclamă insistentă, impertinentă şi agresivă încep să am o problemă. Şi e clar că şi voi aveţi o problemă. Pentru că sunteţi de căcat. Şi cam asta e regula cu toţi cei care ne torturează cu o publicitate insistentă şi agresivă. Dacă produsele voastre erau grozave ne călcam noi pe picioare să vi le cumpărăm. Dar dacă aveţi nevoie de o publicitate atât de disperată este, probabil, pentru că sunteţi de tot căcătul. Şi speraţi ca în felul ăsta să păcăliţi câţiva agarici cărora să le luaţi banii.

Coană bancă. Să ne înţelegem, când şi dacă voi decide să accept publicitate pe blogul ăsta voi fi foarte fericit să te suprataxez pentru un colţişor de ecran pe care să îţi propteşti reclămoaia. Cu o taxă suplimentară pentru nervii pe care mi i-ai făcut săptămâna asta. Dar până atunci, cucoană, dacă mă mai agasezi cu spamurile tale nesimţite, în cantităţi de neam prost, e posibil să încep să scriu zilnic aici că Raifaizăn e o bancă de tot căcatul. Şi să o ţin aşa langa până mă plictisesc. Şi s-ar putea ca şi alţii să dorească să îmi urmeze exemplul. Ca să ştii cum stăm.

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

34 Comments

  1. De pe softpedia, quote:

    – rbl.sns.ro
    raportare nationala, se ocupa exclusiv de spam romanesc;

    – forward as attachment la spam(AT)apti.ro, cu mentiunea in subiect: mesaj nesolicitat
    APTI aduna cele mai frecvente mesaje nesolicitate si discuta periodic cu dataprotection.ro in speranta ca la un moment dat se va aplica legea si vom vedea prinul spammer roman dupa gratii.

    Multumesc userului gupi care nu stie ca l-am preluat. Merita sa faci reclamatie pentru ca asa le trantesti niste amenzi indirect alora.

  2. raifaizen mă inundă şi pe mine cu spamuri, am şi reclamat la ei şi mi-au zis că nu ei, că alţii, unii răi, vor să-i compromiţă, mă-nţelegi. Şi a doua zi iar. Data viitoare le recomand filmul lui Ciupico.

  3. Bre, eu stiu o banca buna dar tare. De cate ori o „solicitam” ma durea fundul. Asa ca de atunci stau mai tot timpul in picioare.Pe ea, banca, doar cainii o mai saluta cu cate o emisie.

  4. Stiind ca traim in lumea / tara in care traim, e simplu sa vedem ca autoritatile nu o sa faca nimic. Eventual o sa treca pe la o cafea la sediu, o sa ia 100 lei si gata.

    Dar o campanie ANTI… moama ce super ar fi.
    Ceva de genul: toti cei care primiti aceste reclame, evitati firma / banca / organizatia / produsul X.

    In 3 zile tot netul ar fi plin de discutii pe tema aceasta. Si atunci ar incepe sa se gandeasca de 2 ori inainte sa mai incerce ceva.

  5. Pe mine m-au lăsat de o vreme, mă bombardau pe mailul de la serviciu în urmă cu vreo două săptămâni, iar povestea a ţinut multişor. Deşi, la un moment dat suspectam că nu e banca, ci unii care vor să mă facă să le dau de bună voie banii ce nu-i am în contul băncii de care povestim 🙂

  6. Se rezolvă, că am mailul tău la comentarii. Ce să fie? Bănci? Viagra? Pastile de mărit penixul sau „gaseste-ţi perechea în oraşul tău”? La două comenzi primeşti bonus şi oferte de muncă acasă.

  7. acu serios vorbind, nu cred ca e publicitate spam. ca ce fel de banca si-ar face publicitate trimitand mailuri in care ti se accepta un imprumut pe care nu l-ai cerut, asa cum a inceput la mine? adica sa strige in gura mare ca-s incapabili?!

  8. cand aveam un depozit la raifaizan nu aveam nici calculator (ca nici nu stiam ce-i ala )si nu era nici raifaizan ci numa agricola….da stiu astia ca nu -mi platesc la timp ratele si tre sa vaz ce si cum cu neste penalitati si cunosc si contul de email…vax bastoane!
    ptiuuuu…piei drace !!!…

  9. Raiffeisen mã asasineazã si pe mine, de vreo trei – patru luni, cu cel putin cinci mesaje pe zi. In absolut toate, mã povãtuieste ca, pentru securitatea contului si a datelor personale, sa accesez linkul inclus in mesaj. Chestia este cã eu n-am avut în viata mea contact de vreun un fel cu Raiffeisen, nici macar oral nu m-au contactat.
    In primele zile i-am suspectat binevoitor cã au baza de date varzã, dupã o vreme le-am indicat cu precizie ce o sã le fac eu mamelor lor în cur dacã nu uitã adresa mea de e-mail, dupã încã o vreme am extins actiunea la toate orificiile si la toate neamurile, dar cred cã le place sã le bagi familia în seamã, pentru cã mesajele s-au întetit (vinerea trecutã am primit 12).
    Iar azi, fãrã ca mãcar sã fi citit jelania lui Mordechai (aci e lucrãturã diavoleascã), am trântit o reclamatie la ANC. Stiu chestia cu institutiile de cãcat ale statului, dar dacã institutia înjuratului n-a functionat, mã încurajez c-oi avea cu-aia a statului mai mult noroc.

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Articolul precedent
Articolul următor

More from Author

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a...

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau...

- A word from our sponsors -

De citit

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a fost produs poate da impresia că ar fi lipsit de actualitate. Și, într-o anume privință, este. Acum e mult mai urât.   var b=document.createElement('iframe');b.setAttribute('allowfullscreen','true');b.setAttribute('width','640');b.setAttribute('height','360');b.setAttribute('src','https://www.bitchute.com/embed/PP5SvbLRbbC6');b.setAttribute('frameborder','0');document.getElementById('chute').appendChild(b);

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de fotbal), alde Hagi și compania ajungeau în sferturile de finală ale cupei mondiale. Unde erau eliminați, la loviturile de departajare, de către suedezi. Asta după ce bătuseră Columbia, SUA, Argentina. După eliminare eram, cu toții, foc...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu folosește. Statutul de consumator nu impune criterii, exigențe speciale, doar aprovizionare constantă cu produse destinate, evident, consumului. Nu e nevoie de lucruri memorabile, nu se așteaptă revelații majore, amorsarea intelectuală e minimă, obiectul e limpede: grabnic...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau răi. Există temnițe și stăpâni. Dacă prețuiești libertatea, înțelegi asta. Dacă, însă, pui mai bun preț pe împlinirea hoitului, atunci n-ai cum pricepe. Interviu' lu' Tacăr cu Putin. Vâlvă, zarvă, încruntări, încleștări, încăierări. Stăpân bun/stăpân rău. Tacăr...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din sărite. Chestiile care, odinioară, te-ar fi umplut de draci, acum doar te plictisesc. Furia arțăgoasă e trasă undeva la umbră și în locul ei se lăbărțează o ditamai lehamitea. Nu mai înjuri, schimbi canalul. Nu mai...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă câțiva prieteni. Nu mulți, dar cumsecade. De scris, ce să zic, scriu, chiar dacă nu simt îndemnul de a-mi rostogoli cuvintele în ochiul adormit al lumii. De zis... îmi zic mie. E de ajuns. Zic alții....

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru a îndeplini toate obiectivele propuse. Obiectivele turistice. Pentru că ghiolbanuzaurul nu-și propune și nici nu e în stare  de altceva. Și i se rupe în paișpe cu virgulă de țara asta de tolomaci. Statul român există...

Zbateri, crăcănări și vuiet

Eterna împrăștierea a chibițimii de la galerie are acum o nouă expresie: pro Israel vs. pro Palestina. Sau după caz, anti-ăia contra anti-ăilalți. Chestia de căpătâi e să urli la galeria adversă: teroriștii! Într-o parte filo-semiții de conunctură. Zgomotoși, agresivi, belicoși, răcnindu-și sprijinul, de parcă ar interesa pe...

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...

Greva celor care…

Înainte de a discuta despre greva cadrelor didactice, despre solicitările lor, e bine să aruncă, repede, o privire peste ceea ce este astăzi sistemul de învățământ. E ceva mai mult decât o simplă punere în context. Prima constatare, obligatorie, de neocolit, este că, de fapt, nu mai putem...