AcasăRabbi ziceMărţişor

Mărţişor

Pârţişorul Mărţişorul este un gingaş simbol al primăverii. Un delicat semn de preţuire şi iubire… care… hai că vomit. Deci dacă vreţi textulaţia şi ejaculaţia pe sobect apelaţi la preşedintesa camirii diportaţilor că vă serveşte.

Adică e 1 martie, ne spălăm cu săpun pe dinţi şi punem ciorapi fără dungi de jăg şi ne înfăţişăm la secsul advers cu ceva atârnat de şfoară pesedistă. Ceva acolo, un pui dă Crevedia, un salam dă Sibiu făcut la Feteşti, o jantă cromată, orice da să aibă şfoara asortată. Băgăm pupic şi urări de din alea multiple la cocoane şi ieşim dând dân mănuţă. Că mâine oricum revenim la ciorapii cu dungi şi la „lasă, fă, clanţa că îţi fac gura model de yală”.

Da’ noi nu suntem din ăia. Noi ne gândim la fetele, fomeile şi cocoanele din existenţa noastră cu grijă. Şi le oferim aici un mărţişeag să le ţină de cipăndel din ăla.

266

Iar acum lăsând gluma deoparte, vă mărţişoreşte mordechaiul cu drag pe toate. Pe toate, dar în ordine să nu iasă ca la mall. Cu pupăciunile de rigoare şi mulţumiri că de atâta vreme ne sunteţi alături.

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=M8jNXgc64co&feature=channel_page]

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

23 Comments

  1. Bre, pentru prima data ma bucur sincer de martisor. Stiu ca voi avea apoi, ceva fain in rucsac. Si lucrurile frumoase le port intotdeauna cu mine.
    Da’ poza aia e belea. Nu mai ma uit ca-mi trece…

  2. In primul rand pentru toate domnisoarele si doamnele acestui forum, un martisor virtual de pe litoral si multa, dar multa sanatate si prosperitate!
    Cu respect si drag
    marcus
    Iar pentru „candidata Succesuri” un martisor special:
    „Sa ma pupati in cur !”
    Diferenta dintre deja desuetul slogan basescian „Sa traiti bine !” si cel nou „Sa ma pupati in cur !”, adoptat odata cu inscrierea tutei cea nurlii si buzo-siliconate in cursa pentru un fotoliu europarlamentar, consta in faptul ca daca primul ar fi avut ceva sanse de implinire pe undeva pe la Pastele Cailor, al doilea mai mult ca sigur ca va fi indeplinit virtual in momentul trimiterii trogloditei in capitala europeana.
    Dupa ce romanii au inghitit cu noduri un sfert de veac ifosele si aberatiile academicienei-doctor-inginer, savant de renume mondial, tovarasa Codoi, a venit momentul adularii isterice a politicienei embrionare „Succesuri”.
    Este mai mult decat evident faptul ca, in conditiile in care un popor intreg s-a amuzat copios pe seama beizadelei cu fusta, in diferite ocazii in care aceasta si-a torturat mandrete de tone de buze siliconate incercand fie sa vorbeasca, fie sa „oratoreasca” fara „succesuri” limba materna, gestul casei regale asimetrice de a o trimite sa ne reprezinte interesele in Parlamentul European tine ori de o nesimtire fara limite, ori de domeniul patologicului la nivel cerebral.
    Pentru cei care inca se mai indoiau de aspiratiile dictatoriale ale acestui blestem cazut pe capul romanilor, aceasta pretentie dementa nu ar putea fi catalogata altfel, decat drept momentul de inceput al unei dinastii de rau augur.
    De la data instalarii B.O.R.D.E.L.-ului la Palatul Victoria, basescu pratic nu s-a mai straduit sa-si mascheze cat de cat intentiile de a eluda exigentele statului de drept, stergandu-se fara rusine la fund cu o Constitutie deja terfelita si batjocorita, adusa de el, si mai nou, de totala lipsa de reactie a clasei politice si a asa-zisei Societati Civile, la starea de hartie igienica de proasta calitate.
    Imixtiunile fatise, fara perdea si grosolane la nivelul decizional guvernamental si in Justitia romana, calcarea in picioare a presupusei independente a acesteia prin umilirea atat a Procurorului General cat si a CSM-ului, nu mai lasa practic loc de intors sau de interpretare in ceea ce priveste etapa premergatoare trecerii la un sistem tiranocrat in tara noastra.
    Tot in acest context tebuiesc privite si deraierile boc-ului si ale B.O.R.D.E.L.-ului, prin aducerea la putere a clanului bocciu, aflat in conditii de „foamea’n gat” si foarte bine definit de Cristian Tudor Popescu drept „camarila”.
    Dar asa ne trebuie, daca ani de zile am suportat ba camarila Duducii Lupescu, ba pe cea a lui Ceausescu, de ce nu mai nou, pe cea basescian-boccie ???!!!
    Acest lucru nu dovedeste nimic altceva decat disolutia coloanei vertebrale a electoratul roman coroborata cu lipsa de discernamant a acestuia la momentul introducerii votului in urna.
    Ar fi totusi cazul ca, daca la nivel national putem sa ne permitem sa avem infractori si gioarse in fotolii parlamentare, macar in Parlamentul European sa nu ne facem de rusine cu asemenea podoabe si sa ramanem la folcloricul ” spalat izmene in familie”!

  3. Fetelor, nu mai fiti asa de ofuscate pe originalul martisor de la Mordechai ca vorba’ceea, gestu’ conteaza.
    Noi aici trebuie sa imbratisam creativitatea menita sa ne aduca un zambet sincer pe fata si nu unul d-ala de „vai merci, nu trebuia” si in gand sa-ti spui scarbita ca mai ai vreo zece martisoare la fel de anul trecut !
    Eu salut initiativa si multumesc frumos pentru primul martisor de primavara asta la care am ras copios…

  4. Pân-acu’ am zis sã nu mã bag pe mãrtisorul fetelor, dar mai adineauri m-a-nvins curiozitatea si am vãzut-ascultat clipul cu Chris Spheeris. Stiu cã am pãcãtuit, Doamne, dar a fost atât de frumos cã parcã-i trimis de Tine, asa cã nu-mi pare rãu cã am tras cu urechea si cu ochiul, chiar si de ajung în iad pentru pãcatul ãsta.

  5. @Cârcotaşu
    Ete pârţ!

    @Voichiţa
    Să’u’ mâna.

    @Laura Driha
    Cam aia şi era ideea. Mulţam fain:)

    @ Corina Creţu
    Cu gând bun, Corina. Şi să ne vedem cu bine, ai dreptate.

    @ marian
    😉

    @Florian
    Cu toa’şu Chris am eu o poveste veche. Mă bucur că ţi-a priit.

  6. @mordechai: a trecut, batrane, cumva ziua ta de nastere? eu in asteptarea zilei mele de nastere, tot astept telefonul tau. Nu-ti dau data, mai vin eu din cand in cand la tine pe blog si promit sa fiu la obiect , succint si in topic.
    Sa fii iubit
    marcus

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Articolul precedent
Articolul următor

More from Author

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a...

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau...

- A word from our sponsors -

De citit

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a fost produs poate da impresia că ar fi lipsit de actualitate. Și, într-o anume privință, este. Acum e mult mai urât.   var b=document.createElement('iframe');b.setAttribute('allowfullscreen','true');b.setAttribute('width','640');b.setAttribute('height','360');b.setAttribute('src','https://www.bitchute.com/embed/PP5SvbLRbbC6');b.setAttribute('frameborder','0');document.getElementById('chute').appendChild(b);

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de fotbal), alde Hagi și compania ajungeau în sferturile de finală ale cupei mondiale. Unde erau eliminați, la loviturile de departajare, de către suedezi. Asta după ce bătuseră Columbia, SUA, Argentina. După eliminare eram, cu toții, foc...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu folosește. Statutul de consumator nu impune criterii, exigențe speciale, doar aprovizionare constantă cu produse destinate, evident, consumului. Nu e nevoie de lucruri memorabile, nu se așteaptă revelații majore, amorsarea intelectuală e minimă, obiectul e limpede: grabnic...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau răi. Există temnițe și stăpâni. Dacă prețuiești libertatea, înțelegi asta. Dacă, însă, pui mai bun preț pe împlinirea hoitului, atunci n-ai cum pricepe. Interviu' lu' Tacăr cu Putin. Vâlvă, zarvă, încruntări, încleștări, încăierări. Stăpân bun/stăpân rău. Tacăr...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din sărite. Chestiile care, odinioară, te-ar fi umplut de draci, acum doar te plictisesc. Furia arțăgoasă e trasă undeva la umbră și în locul ei se lăbărțează o ditamai lehamitea. Nu mai înjuri, schimbi canalul. Nu mai...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă câțiva prieteni. Nu mulți, dar cumsecade. De scris, ce să zic, scriu, chiar dacă nu simt îndemnul de a-mi rostogoli cuvintele în ochiul adormit al lumii. De zis... îmi zic mie. E de ajuns. Zic alții....

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru a îndeplini toate obiectivele propuse. Obiectivele turistice. Pentru că ghiolbanuzaurul nu-și propune și nici nu e în stare  de altceva. Și i se rupe în paișpe cu virgulă de țara asta de tolomaci. Statul român există...

Zbateri, crăcănări și vuiet

Eterna împrăștierea a chibițimii de la galerie are acum o nouă expresie: pro Israel vs. pro Palestina. Sau după caz, anti-ăia contra anti-ăilalți. Chestia de căpătâi e să urli la galeria adversă: teroriștii! Într-o parte filo-semiții de conunctură. Zgomotoși, agresivi, belicoși, răcnindu-și sprijinul, de parcă ar interesa pe...

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...

Greva celor care…

Înainte de a discuta despre greva cadrelor didactice, despre solicitările lor, e bine să aruncă, repede, o privire peste ceea ce este astăzi sistemul de învățământ. E ceva mai mult decât o simplă punere în context. Prima constatare, obligatorie, de neocolit, este că, de fapt, nu mai putem...