AcasăRabbi ziceApă de gură

Apă de gură

Nu ştiu ce mi-a venit, dar… hai să nu fiu ipocrit: ştiu ce mi-a venit. Reformulez: ştiu ce mi-a venit şi mi-am amintit celebrul slogan portocaliu cu şuviţă: să trăiţi bine !  Chestia rupe la subtilitate şi eficienţă şi vraja contractului de 2oo de zile şi apa în stare de agregare gazoasă cu cei 15.000 de specialişti. Pen’ că la prostia asta o bună parte din populaţie chiar a executat botic.

Şi uite aşa s-au dus patru ani. Acum se duce şi al cincilea. Să trăiţi bine… este că acum sună cum şi era de fapt? Adică a miştocăreală de şmenar versat? Şi s-au dus patru ani. Acum se duce şi al cincilea. Şi se trăieşte bine. Dacă nu te fugăresc italienii când te aud vorbind româneşte. La patru ani după ce au vrut ornitorincii „să trăieşte bine”- ca să vorbim pe limba lu’ succesuri- şi au votat pe contră cu pesedeu s-au ales fix cu un guvern cu pesedeul. În versiunea vanghelizată cu Geoană purtător de tirbuşon. Şi cu Boc premier. Cu şoferii consilieri, amantele ministrese şi ospătarii personali şefi prin comitete şi comiţii. Cu succesurile pe traiectorie de europarlamentar. Altfel criză, austeritate, deh. Să trăiţi bine… ne-am râs.

Ce s-a ales de cei care ne-au condus în ultimii 20 de ani? De cei mai mulţi dintre ei? Facem un inventar? Ia să vedem. Preşedinţi am avut trei: Iliescu, Constantinescu, Băsescu. Premieri să vedem: Roman, Stolojan, Văcăroiu, Ciorbea, Radu Vasile, Isărescu, Năstase, Tăriceanu… acum Boc. Iliescu a rămas un politician cu influenţă şi cu o anume autoritatea, dar departe de cele de altădată. Şi dintre toţi e singurul care mai contează cu adevărat în politica românească. În rest… Constantiescu a eşuat lamentabil un mandat prezidenţial la fel de lamentabil. Devenind acum un element de lejeră coloratură pe la tocşoaie de tot felul. Roman, „Petre eşti cel mai bun”, a redevenit ce fusese şi înainte: un papiţoi cu urme de farmec. Ceilalţi… nici nu mai merită pomeniţi. Năstase se războieşte ba cu parchetul, ba cu Băsescu, ba cu propriul partid… Tăriceanu se ţine cu mâna de clanţă să nu cadă când i s-o trage preşul de sub picioare ( şi după asta veţi avea un PNL tare flexibil şi prietenos…. ghici cu cine!).  Dacă pomenesc de nume de miniştri e şi mai jale. Cataramă, Danielescu, Dan Ioan Popescu, Petre Sălcudeanu …. şi înşiruirea poate continua… Unii refugiaţi la umbra sereleului prosper alţii pierduţi în beznă. Sigur, unii oameni perfect onorabili. Sau cu aparenţa onorabilităţii. Ce s-a ales de ei ca politicienii? Unde sunt cei care vă furau votul cu slogane şi ciocane? Cum spuneam în beznă sau la mistuit agoniseala. Iar dacă ăştia nu mai înseamnă nimic este pentru că nu ar fi trebuit să însemne nimic. Şi dacă totuşi au însemnat la un moment dat ceva este pentru că ornitorincii i-au votat. Aşa cum l-au votat pe Băsescu. Aşa cum l-au votat pe Prigoană şi o vor vota pe succesuri aia mică. Spre a maţului îndestulare şi a patriei prosperitate.

Şi uite aşa, periodic, reînvie ” să trăiţi bine”. Şi noi promoţoii de mitocani cu tupeu ies crăcănaţi în faţa boborului urându-i de trăit bine şi facându-l de voturi la buzunare. Iar boborul primeşte ce merită. Şi după aia poate folosi apă de gură ca să îi treacă gustul.

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

22 Comments

  1. Boborului poate o sa-i treaca gustul (ma gandesc la unul amar, nu la alt gust 😉 ).
    Dar si in urmatorii 4 ani tot cracanat o sa mearga; deja bocii si-a lor ceata sunt la spate si i-o trag boborului. Si nici macar nu e pe gratis.
    Boborul plateste. Normal – de cand distractia e gratis ?

  2. Mde, mai bârfesc unii, pe la colţuri, că buzata lu tata e trimisă la Bruxelles, înainte de prezidenţiale, ca să nu mai facă buba la imaginea lu’ tăticu, să uite presa de ea.
    Ce oameni răi dom’le…

  3. Erevan News- Hot News
    In urma investigatiilor facute de reporterul nostru Varujan Arachelian, am putut dezlega misterul ce plutea in jurul gradului de rudenie dintre d-l Prim Ministru al Romaniei, emil boc, si ruda sa, unsa consilier in cadrul actualului cabinet.
    Astfel, de la gradul trei de rudenie (nepoata de var primar), la gradul cinci, anuntat poporului roman, diferenta a fost acoperita de doua grade, luate cu imprumut pe termen nelimitat din rezerva personala si secreta a d-lui Presedinte, traian basescu.
    D-l Presedinte a renuntat la gradele respective dupa cum urmeaza: unul din stocul zilnic de Chivas Regal, iar celalalt provine de pe epoletii de fost maior de Securitate ai domniei sale, in timpul regimului de trista amintire.
    Singurul lucru pe care nu a reusit reporterul nostru de investigatii sa-l descopere este, de unde dracului a scos d-l boc cuvantul „colateral”.
    Presupunem doar, ca in momentul folosirii sintagmei respective, d-l Prim Ministru se gandea la ipostaza de „victime colaterale” in care se va afla poporul roman la sfarsitul mandatului sau si al actualului guvern.
    A consemnat pentru Dvs.
    Varujan Arachelian

  4. Ne pãcãlishi, bre, asta nu-i apã dã gurã, e lãturã dã canal. Mã clãtii cu articolu’ tãu si mi se-ntoarse rânza.
    Sãptãmâna trecutã începu cu spectacolul de artificii de-l dãdusi cu Oscarurile alea, iar acu’ mã bãgasi în recesiune psihicã. Mãcar de ziceai o vorbulitzã si de Remes cu caltabosii lui, mã mai înveseleam si eu o tzârã.
    Te-oi fi gândit poate c-a-nceput postul Pastelui si tre’ sã fim asa, mai tristi, numa’ cã io nu tin post. Si oricum îs supãrat c-am cheltuit cu mãrtisoarele, n-am gãsit asha ca tine unu’ si gratis, si cu doi ciucurei.

  5. Ghicitoare:
    Papagal inalt de’o schioapa
    Si privire cam mioapa,
    Pupind cururi cam bashite
    Ce il tin de presedinte.

    Cine bocul mi-l ghiceste,
    Savarina o primeste?!!!

  6. Oare care ar fi profilul unui politician roman adevarat? Dupa 1944 mai putem discuta de politician cu doctrina si coloana vertebrala, care sa se gindeasca si la noi, astia cu stampila din 4 in 4 ani?

  7. Ahhhh, mi-am amintit inca un banc , legat de articolul asta .

    Cica , odata un Rabin , dupa Meravke Mallka (iesirea din ziua de odihna , sambata seara , „conducerea reginei”) , a zis in Sinagoga :
    – Tuturora , carola le place pestele , sa treaca pe la mine mai spre seara pe la 10 …
    Zis si facut , pe la 10 , acasa la Rabin , ditamai row`ul de lume , care mai de care sa intre la Rabin in casa . La 10 si un sfert , apare Rabinul , se pune la masa , nevasta-sa ii aduce un peste mare , si Rabi incepe sa haleasca . Oameni se uita la el , asteapta 10 minute , inca 10 .. apoi incep sa-si piarda nerabdarea , si dupa 30 de minute unu mai indraznet zice :
    – Rabi , ai zis in sinagoga , cateva ore ago , cui ii place pestele sa vina la tine la 10 pm , si iacata , noi suntem aici , dar te vedem pe tine ca mananci de juma de ora si noi nika , si ne este si noua foame , ne place pestele … Care e spilul ca nu ne inviti sa mancam ….
    La care Rabinul :
    – Am zis io ca-i dau peste cuiva? . Am vrut doar sa stiu cui ii place pestele , acuma am vazut , va multumesc , puteti pleca acasa … La Revedere .

    Ma gandeam acuma 4 ani cand il auzeam pe Basescu cu „Sa traiti bine … ” la cest lucru . Oare catora le-a placut pestele ???????

  8. Stiu ca este un cliseu , dar paote fi politica altfel decit societatea ?
    Sigur cei culti , cei informati, pot incerca sa modifice comportamentele politicienilor , dar acestia nu vor fi masa de manevra electorala .Vorbim de mase , dar masele acestea sunt alcatuite si din oameni care gindesc , si care se gindesc la cauze , efecte , manipulari , intrigi si optiuni, si nu doar tate si eufrosine cu basma la gura si cu saliva in coltul buzelor la vazul unei galeti rosii sau portocalii sau galbene .
    Frustrarea vine de la intrebarea : Ii meritame pe ei ? sau Ne merita acesti indivizi ?
    Semnat /zgriat cu laba palmata : un ornitorinc
    plecatdeacasa.blogspot.com

  9. Prietene, este luni, este inceput de luna, mai este si inceput de post (ca sa nu mai zic ca este si inceput de criza) … si tu esti trist.

    Ca sa zic … ? zambeste asa cum sti tu si fa-ne si pe noi sa zambim.

    Se zvoneste pe la noi ca Nea Stere a zis o chestie profunda … da profunda rau de tot, nu asa … numai ca nimeni de aici nu stie sa ne spuna exact ce si cum …

    😉

  10. Nu stiu ce sa zic … am vazut si lucruri mai rele!

    Rabbi dar cu Boc ce ai ca e si el doar un copil 🙂 Ce mi se pare amuzant e faza ca cica Boc cand era mic era batut la fund Cu Cureaua de la ceas … atat de mic era :))

  11. Partea proastă este că ornitorincii vor încerca să se legitimeze şi cu două voturi, – dacă secta „Canci vot” va deveni mişcare naţională – şi nimeni, dar NIMENI nu dă pe goarnă golănia sistemului de vot însăilat la repezeală de ciorditorii care s-au căţărat în fruntea statului.
    Bizonul naţional se dă somnoros dar, îşi freacă fericit copitele din faţă, atunci când vede că nu el a fost luat în cătare, ci vecin-su ori chiar frate-său (ce vrei? Frate-frate dar brânza…).
    Competenţa se măsoară ca la americani: în sponsorizări de campanii. Dacă dai o gaură la o casa de schim valutar (devenită suspect de avută la finalul zilei), la o bancă sau mangleşti cu răpitori şi notari năimiţi, un business şi din astea, faci o donaţie serioasă la partid, via un ornitorinc, devii cel mai competent secretar de stat sau sef al unei direcţii.
    După puterea proletariatului alergic la apa şi săpun dar mare amator de tărie de caracter (vodcă), urmează alte decenii de „arome” expirate…
    Nenorocirea este că mereu uităm că în primul rând, suntem europeni iar exemplele de urmat, sunt mai aproape decât ne-am fi închipuit (până nu apucă să le contrafacă văcarii ăia de la apus)…
    Dacă în loc de firman de domnie, de la apus, ornitorincii şi-ar impune să păstrze o legătură decentă cu lumea reală şi să-şi poată permite ca, odată pe săptămână, să străbată pe jos, la oră de vârf, Piaţa Unirii, fără ciocârlani cu piept de bronz care să facă zid în jurul lor, bizonii ar avea chiar şansa de a trăi binişor…

  12. Invataturile lui Nelson catre Ceacar Voda Reales
    In timpul ostilitatilor care au precedat Batalia de la Trafalgar, Amiralul Nelson a fost asistat de un Trimis Extraordinar al Majestatii Sale.
    La un moment dat, cand se afla cu acesta in cabina sa sorbindu-si ceaiul de faiv, se prezinta aghiotantul lui Nelson, care raporteaza:
    – Domnule Amiral, la orizont o corabie franceza!
    – Adu-mi te rog, o sticla de vin si camasa rosie, ii replica Nelson.
    Ordinul fu indeplinit, Nelson conduse lupta si scufunda corabia franceza.
    Cand se intoarse in cabina, dupa felicitarile de rigoare, Trimisul Majestatii Sale il intreba:
    – Amirale, am si eu o nedumerire. De ce inainte de a pleca la lupta ai cerut o sticla de vin si camasa rosie?
    – Vinul l-am cerut pentru a-mi face curaj, iar camasa rosie mi-ar fi fost necesara in cazul in care as fi fost ranit si as fi sangerat, lucru care poate mi-ar fi demoralizat marinarii.
    Dupa cateva zile de la acest incident, in aceleasi conditii, se prezinta di nou aghiotantul, cam livid la fata de aceasta data, si raporteaza:
    – Domnule Amiral, toata flota franceza la orizont !
    – Adu-mi o damigeana de vin si pantalonii maro, ii raspunse Nelson, la fel de livid la fata.
    Dupa modelul si invataturile lui Nelson, inca de cand a venit la Putere, Zeus se incurajeaza zilnic cu cantitati impresionante de licoare scotiana. Se pare insa ca balonul de sapun, umflat la greu de pupinbasisti cu mitul unicitatii, imbatabilitatii si invincibilitatii (sic!) sale s-a cam gaurit si a inceput sa fasaie si sa puta al dracului de tare, conditii in care se impune si imbracarea pantalonilor maro.
    Dupa palma primita de la ziaristii prezenti la Bruxelles, care l-au confundat cu inconfundabila trompeta cotrocenista (din nou,sic!), a venit si dusul rece al unui sondaj de opinie, care pentru prima data, oricat de mincinos-manipulative ar fi aceste sondaje, il situeaza pe Sorin Oprescu cu doua procente inaintea sa, la capitolul incredere, fara ca macar Doctorul sa-si incordeze muschii.
    – Evenimentul Zilei la mine, a ordonat Zeus!
    Si hop, aflam din fituica prezidentiala cat de ticalos si corupt a devenit brusc Primarul Capitalei.
    – Boc, la mine, a ordonat din nou Zeus!
    Si hop, trompeta cotrocenista incepe sa lanseze semnale sonore catre Oprescu, cum ca Guvernul il ajuta in pofida faptului ca reprezinta un posibil pericol pentru mult iubitul conducator.
    Doamne, ce dobitoci nerusinati au ajuns sa gestioneze destinele romanilor!
    Si asta-i doar inceputul. Sa te tii vere, cand o incepe oficial campania, cate tone de fecale mosite ba pe la DNA, ba prin laboratoarele Service-urilor, vor fi deversate in capetele contracandidatilor si cate ode ii vor fi dedicate Neprihanitului!
    In conditiile respective, n-ar fi deloc surprinzator sa aflam spre exemplu ca, un unchi colateral de gradul sapte al lui Crin Antonescu a condus in Bucuresti hoardele de mineri, sau ca un verisor colateral de gradul zece al strabunicului Doctorului, dupa ce in 1907 a dat ordin sa fie impuscati taranii, ulterior s-a reorientat politic, si a participat in 1921 la congresul de constituire al pcr.
    Asa ca romani luati-va bilete din timp la spectacolul de circ ce va sa vina!

  13. Bre, nu prididesc să vă răspund tuturor. Şi nici n-ar fi kosher să vă dau tuturor dreptate.
    Mossadule, bună zicere.
    Florian, Marcus, (C)iocan, Vio… ce putem face decât să vorbim? Şi vorbim. Şi vorbim. Vorbim…
    Petronius, o să îl bag în seamă şi pe nea Stere:)
    Arsuliciule, bre… nici nu vreau să ştiu cui îi adresezi urarea.
    C, apa de gură şterge gustul. Atât:)
    Lucia, primadona… ce să spun? Poate e parte a destinului nostru. Poate nu avem de unde scoate alceva, pentru că aşa suntem cu toţi.
    Tudor, am luat notă. O să vedem.
    Marius Vl. , Ionut orice lege contează doar într-un stat în care este şi aplicată.
    Camelia: Hexoralul ne salvează ! E bună de pus pe tricou.

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Articolul precedent
Articolul următor

More from Author

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a...

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau...

- A word from our sponsors -

De citit

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a fost produs poate da impresia că ar fi lipsit de actualitate. Și, într-o anume privință, este. Acum e mult mai urât.   var b=document.createElement('iframe');b.setAttribute('allowfullscreen','true');b.setAttribute('width','640');b.setAttribute('height','360');b.setAttribute('src','https://www.bitchute.com/embed/PP5SvbLRbbC6');b.setAttribute('frameborder','0');document.getElementById('chute').appendChild(b);

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de fotbal), alde Hagi și compania ajungeau în sferturile de finală ale cupei mondiale. Unde erau eliminați, la loviturile de departajare, de către suedezi. Asta după ce bătuseră Columbia, SUA, Argentina. După eliminare eram, cu toții, foc...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu folosește. Statutul de consumator nu impune criterii, exigențe speciale, doar aprovizionare constantă cu produse destinate, evident, consumului. Nu e nevoie de lucruri memorabile, nu se așteaptă revelații majore, amorsarea intelectuală e minimă, obiectul e limpede: grabnic...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau răi. Există temnițe și stăpâni. Dacă prețuiești libertatea, înțelegi asta. Dacă, însă, pui mai bun preț pe împlinirea hoitului, atunci n-ai cum pricepe. Interviu' lu' Tacăr cu Putin. Vâlvă, zarvă, încruntări, încleștări, încăierări. Stăpân bun/stăpân rău. Tacăr...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din sărite. Chestiile care, odinioară, te-ar fi umplut de draci, acum doar te plictisesc. Furia arțăgoasă e trasă undeva la umbră și în locul ei se lăbărțează o ditamai lehamitea. Nu mai înjuri, schimbi canalul. Nu mai...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă câțiva prieteni. Nu mulți, dar cumsecade. De scris, ce să zic, scriu, chiar dacă nu simt îndemnul de a-mi rostogoli cuvintele în ochiul adormit al lumii. De zis... îmi zic mie. E de ajuns. Zic alții....

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru a îndeplini toate obiectivele propuse. Obiectivele turistice. Pentru că ghiolbanuzaurul nu-și propune și nici nu e în stare  de altceva. Și i se rupe în paișpe cu virgulă de țara asta de tolomaci. Statul român există...

Zbateri, crăcănări și vuiet

Eterna împrăștierea a chibițimii de la galerie are acum o nouă expresie: pro Israel vs. pro Palestina. Sau după caz, anti-ăia contra anti-ăilalți. Chestia de căpătâi e să urli la galeria adversă: teroriștii! Într-o parte filo-semiții de conunctură. Zgomotoși, agresivi, belicoși, răcnindu-și sprijinul, de parcă ar interesa pe...

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...

Greva celor care…

Înainte de a discuta despre greva cadrelor didactice, despre solicitările lor, e bine să aruncă, repede, o privire peste ceea ce este astăzi sistemul de învățământ. E ceva mai mult decât o simplă punere în context. Prima constatare, obligatorie, de neocolit, este că, de fapt, nu mai putem...