E o întrebare pe care mi-am pus-o de multă vreme: dacă asculţi muzică tâmpită o să te tâmpeşti sau asculţi muzică tâmpită pentru că eşti deja tutu? Ei bine s-a rezolvat. Au cercetat unii şi au aflat cam ce muzică ascultă omu’. În funcţie de cât îi mişcă neuronul. Rezultatele SAT au fost folosite în evaluare. Evident, la noi SAT-ul e irelevant. Mai ales că nici manelele nu intră în lista ălora.
Dar n-ar strica să se facă şi la noi o evaluare de genul ăsta. Că oricât de toleranţi am fi şi oricâtă înţelegere am avea pentru cei care poartă urmele consumului exagerat de alcool… n-o să-mi spuneţi mie că un împătimit de Guţă şi Salam e văr primar cu premiul Nobel. Păi, nu?
Prea tare.
Ce ma fac, ca ce ascult eu lipseste din lista?
Cum aflu daca iese din tabel in stanga sau in dreapta?
click pe linkuri. poate ajută.
De ce? Daca nu m-am prins ca se poate face click pe link, e clar de care parte a tabelului ma situez 🙂
Să nu ne grăbim cu judecăţile:)
Aha, bravo. Ai o bila alba, castigata cinstit. Mai vin.
🙂 Bun aşa. Mă apuc de biliard.
Bre Mordechai, necazu’ vine cu ideea că manelele „are” o linie muzicală, stereotipă (ce-i drept), da’ o are. Io le urăsc, da’ pe partea cealaltă simţesc nevoia să văz că se oferă mai mult de către „artiştii” de valoare. ‘lmc!
Are, bre? Ai găsit tu dunga muzicală?
Yeap!
maitre, manelele are multe dacă citeşti aici. [http://ro.wikipedia.org/wiki/Manele scroll în jos la Trăsături]
nu că e wiki literă de lege, dar tare mă-ntreb oare cine o fi stat să scrie despre genul ăsta muzical în aşa multe cuvinte şi aşa spilcuite, trebuie c-a ascultat la ele ceva ….
nu-mi stă în obicei să mă linkuiesc prin alte bloguri, dar tocmai ce pusei şi eu de o însemnare pe această temă acum cîteva zile, cînd am găsit minunea wikipedică.
Bre, maneaua ca gen e socoteală veche şi cu alt dichis. Ţigăniile de acum, de le zicem noi manele, sunt nişte porcării. Şi atât.
Iar la blogul tău ar trebui să lipeşti link-ul în ID , ca să dau de tine.
aprilseas.wordpress.com
vezi că pe wiki omul spune şi de manelele vechi, şi de anacoluturile, tautologiile şi folosirea nepotrivită a neologismelor cu rol în formarea de rime rare în manelele noi. şi are la bibliografie Taraf TV.
autorul le zice dîn suflet, de l-ar şti alde Guţă et comp i-ar pune de-o cântare.
Acu’ zău nu îmi dau doctoratul în gen:)
aia cu jazzu n’o cred nici in ruptu capului. probabil ca au bagatara la jazz toate rupturile de ar and bi, cum zic ei: lalaiala aia de tip beyonce si witney house si alte cele, care nici jazz, nici rythm and blues nu sunt.
si mai stiu un lucru: muzica clasica nici nu intra in graficul asta, nu’i asha? ca sa nu fiu si mai rau si marlan in genialitatea mea de casta incat sa intreb in ce stratosfera ii gasesc pe aia carora le place bach.
tz tz tz. //me doin’ a humble war dance around my headphones //
:p
Se pare că sunt cu iq-ul cam peste tot 🙂
@ Turambar
Păi, omul s-o fi folosit pe el ca etalon, socotindu-se genial.
Şi uite aşa ajungem să ne imaginăm că …
Dă-i în mamele lor. Apropos….mie chiar îmi place Bach:)
@ Vladimir C.
Doar ăi de făcură chestia erau cu el vraişte.
Mã crãcirã ãstia în shpagat, cu stângu’ la apus, proptit în erãnbi si cu dreptu’ la rãsãrit, în folku’ lu’ Bob Dylan. Noroc cu Jimi Hendrix, cã-mi sprijin curu’n chitara lui. Dacã mai aveam de ce mã tine si cu mâinile, un Pink Floyd cu progresiva lor din tinerete, o Janis Joplin sau mãcar un soul de-al ãlora din gashca lui James Brown, a Arethei Franklin si a lui Otis Redding, zãu cã mã simteam mai bine.
Da’ cu muzicã d’aia clasicã n-or fi scos ãstia nimic?
@ turambar: de-asta cu clasica ma plangeam si io… de unu’ singur, asa
Mda. Acu-ntaleg io de ce astia de la U2 nu vin in Romanica:) Ca de Counting Crows (ca vaz ca ei is cel mai sus) nu cred ca poate fi vorba nici in vise.
Asa e, din pacate unii nu prea au neuron pe care sa il miste…