Era un pârlit. Poate nu fusese întotdeauna aşa, dar asta mai puţin contează. Pe alţii îi pricopsiseră copii. Ai lui erau cam tâmpiţi. Aşa că erau la fel de rupţi în cur ca şi el. Afară ce vreo câţiva care se învăţaseră cu furatul.
Neamurile îl ţineau deoparte şi se fereau de al ca ţiganul de camera de supraveghere. La nunţi şi înmormântări nu-l chemau. Nici la alte sindrofii. Îi spuneau: mai spală-ţi, bă, copiii! Şi mai şcoleşte-i. Şi mai ţine-i din furat ! Şi-l tot umpleau de poveţe. Dar pe la mesele lor tot nu-l pofteau. Că era rupt în cur. Şi cam jegos. Şi se ştergea cu mâneca la nas. Şi râdea cu voce groasă şi asurzitoare. Şi fii sai făceau doar nefăcute. Şi, uite aşa, pe la mesele cele mari stătea tot în faţa porţii, cu alţi milogi. Aşteptând poate l-o cunoaşte careva dintre rubedenii şi l-o pofti şi pe el înauntru. Şi dădea săru’mâna la toţi şi vindea din casă trenţele pe care le mai avea ca să trimită plocoane la rubedeniile sale pricopsite. Că poate l-or chema şi pe el la masa lor.
Şi într-o zi s-au scârbit ăia de ploconeala lui şi i-au zis: bine, bă, pârlitule ! Hai şi tu la masa noastră. Şi-a pus ţoalele de duminică, s-a pomădat şi s-a dus. Pe sub haina de duminică tot zdrenţe avea, dar se dădea fălos. Şi şi-a luat copiii cu el. Şi s-a dus. Când a ajuns ăia l-au pus la o măsuţă în fund. Doar el şi alt răpciugos. Tot rubedenie. Tot pârlit. Măsuţa era chiar lângă uşa de la budă. Şi îl tot plezneau cu uşa în spate când se duce ăi pricopsiţi să se uşureze. Şi venea miros de budă. Dar era cu neamurile lui la un loc. La prima lui nuntă cu lumea bună. Şi au venit neamurile mai pricopsite şi i-au zis: „Păi, băi ! Copii tăi trimite-i la mine la rânit grajdurile şi la curăţat grădina. Şi oi mai găsi eu să le dau de lucru, că doar n-o să-i pun pe ai mei, curăţei şi şcoliţi. Doar să ţi-i ţii struniţi, să nu mă fure!”. A dat din cap fericit. Că era între ai lui. Şi-i vorbeau. Şi acum şi copiii lui or să vadă lumea. Şi poate s-or întoarce cu daruri de pe la neamurile cele înstărite, să le fie şi lor mai bine. Şi cu bune purtări. Era fericit.
Pe urmă s-a strigat darul. Şi s-a ruşinat de sărăcia lor. Şi când au trecut ăia pe acolo purtând coşul a pus şi el acolo toţi banii lui, să se fălească. Şi să vadă neamurile lui că nu e cărpănos şi că ştie plăti subţirimea obrazului. Şi pe urmă a plecat fericit. Cu maţele zbierând de foame, că uitaseră să îi dea de mâncare. Că de măsuţa de lângă budă uitaseră. Şi deşi îi era foame era fericit. Doar gândul la ziua de mâine şi de poimâine îl strângea mai tare de maţe, că dăduse toată pricopseala lui la masă, ca să se fălească. Dar era fericit. Că era între ai lui.
Şi am încălecat pe o treaba mea ce şi v-am spus povestea României în UE.
Foarte tare. You made part of my day.
Păi da, ne păstrăm tradiţiile 😀
@ another cherry
Igen.
@Samtmareanca
Şi ce tradiţii…
Prietene, pentru prima data in viata am citit si-am lacrimat. De neputinta si de nervi. Si de durerea adevarului.
Îmi pare rău. E de un zâmbet amar, dar nu strica o lacrimă…
vezi, asa se întîmpla întotdeauna, poza si povestea desi minunate, te întoarc pe dos. ce naiba n’am ramas copii?
Şi dacă am fi rămas?
ca adult totul devine mai complicat.
Deh, dar tot degeaba.
deh bre rabine, adevăr grăieşti! apăi pot eu să te contrazic? Trist, frumos, adevărat.
Poţi, da’ n-ai de ce.
E groaznic de trist. Pentru ca nu e o poveste, e realitatea noastra, aia care doare si care te umple de neputiinta…
E o poveste. Una dintre ele.
De ce vrei sa-mi strici ziua ? Trist, ca-i adevarat !
Zău n-am vrut.
Pff, ce stare mi-a dat
……..bre, pe toţi v-am întristat? Cum mă revanşez?
Lasa bre Mordechai ca ne facem noi mari si la cum am inceput, ii facem din mers. Cu mirosul s-au cam invatat. Limba in curand va fi una internationala.
Si sa vezi atunci Ioropa cum va face parte din Romanica .
Dar o luăm cu începutul: Mircică, mai trimitem, bre, rumânul ăla în spaţiu?
A, pai daca din spatiu vine cu buzunarele goale, musai ca nu-i roman . Bre, eu am incredere…
Trecem la ciordit comete !:))))
Este un inceput. Sunt multe povesti de succes care incep asa. Si sunt multe ‘nunti’ opulente si arogante care se termina nu tocmai bine. Ginditi-va la istorie! La mayasi, la imperiile trecutului. Ce „nunta” au fost turcii! Dar persanii! poate avem si noi succesul nostru in istoria viitorului! Atit ca ni se termina rabdarea pina atunci. Suntem si noi intr-o bucla mai trista de spirala a evolutiei. Acum… Mai tirziu, cine stie?!
Mayaşi, imperii… În viitor…. hai că m-am prins. Romulanii din Star trek… noi eram? Gata, m-am prins:))
:)) deja vuieste Universul .
:))))
Povestea este trista pentru cine este surprins sau dezamagit de rezultat.
Ceea ce ma intristeaza cu adevarat este ca ne complacem si ne resemnam.
Zicea Rabbi Israel Bal Shem Tov , „cu adevarul poti strabate intreaga lume … deoarece nu te primeste nimeni , si umbli din casa in casa ” . Adevar graia .
Io ma gandesc ca , adevarul , dreptatea , virtutea , si alte bullshituri de genu , nu au fost bagate in seama niciodata , pana nu au devenit constiinta fundamentala a individului .
Cu alte cuvinte , pentru tot Ivan`ul , pana nu ti-a intrat in cur , nu ai simtit-o . Asa ca intrarea in UE e tot cu acelasi spil .
Povestea ta are cap , dar nu si coada, deoarece i s-a taiat coada , sau a intrat intre picioare . 🙂
Boss,sa traduca cineva textul,sa moara si capra rapcigosului.:)
Ma framanta o intrebare: Ma’ia’si . Or fi precursorii nostri ? Ca prea dupa noi…potopul.
Ma’ia’si – da’ci !
Bre… rar văd posturi geniale… Dar ăsta a fost unu’ d’ăla, din altă ligă! Dureros de amar!
Ah si inca ceva , parafrazandu-te pe tine , am comis-o si eu … aicea e linkul , sper sa nu`l haleasca askimetul ca ar fi pacat 🙂
http://www.mossad.ro/2009/03/03/romania-din-infern.html
@ ruxi
Nu ne resemnăm. Asta nu.
@ Mossad
Văzut şi linkul. Nu merge.Degeaba o simţi intrată în cur dacă tot crezi că e mâna proctologului.
@aka
Deh, vai de….
@clawd
Ei, şi tu… genial…
Da , dude , dar chestia e ca tine de „credinta” . Vezi tu , credinta nu e tot una cu realitatea , din pacate pentru unii si din fericire pentru noi …
Bag samã cã sãptãmâna asta ne pusesi gând rãu. Luni ne gargarisirãm cu apã de gurã plinã de gunoaie, marti ne vârfuisi cu tristete traista ãlor trei ceasuri rele, azi – mâine mã astept la vreo moarte a cãprioarei, iar uichendu’ probabil cã-i rezervat ultimelor zile ale unui rãzboi atomic, cã tot furã zugrãvite de un (aproape) tiz de-al tãu.
Partea nasoalã e cã m-am interesat la Bãlãceanca si salonul de depresivi e plin ochi, nu stiu unde o sã ne cazezi pe toti.
Apropo însã de trista poveste a rudei sãrace, dacã eram io-n locu’ pârlitului ãla, n-as fi stat jegos si mi-as fi spãlat si plozii, cã dacã esti sãrac nu-i musai sã si putzi. Iar dacã nu gãseam de muncã pe nicãieri mã duceam eu la cersit, nu trãiam din ciordeala copiilor.
Bre… io vrusăi să zâc „geniTal”, da’ mă gândii că te-i supăra! :)) Cheers!
Mordechai mami, pe toate le vezi asa cum sunt, dar aici ai nimerit la fix.
foarte misto!
Prea romaneasca, n-ai cum sa o traduci. Las-o asa, in romaneste. e numai pt noi. Trista, adevarata …. adaug un comentariu: dureroasa. Rog pe autor sa ni se mai „arate”. Mai zi-i, lautare!
Trist, dar adevarat! Ar trebui tradus in italiana,germana,engleza si franceza…si bagata impreuna cu fundal romanesc pe Youtube!
Aseară mi-am amintit de povestea asta a ta, cînd, la un vernisaj, o pictoriţă bulgăroaică îmi spunea, cu amărăciune, că România şi Bulgaria sunt pe primele două locuri în clasamentul la „magouilles”…
Povestea asta e genul de „palma” care nu-ti inroseste obrazul dar iti inaspreste sufletul si-ti umple de un gust amar papilele infometate…
Nu stiu daca-i mai trista pentru ca-i adevarata sau pentru ar fi putut sa nu fie asa…
E tare minunat cind ne si plingem in miini cind venim de la o asemenea „petrecere”. Sau mai bine mai punem de-un copil…
Se pare ca nu impartasesc opinia multora de aici. Faptul ca nu ne vedem altfel decit rupti, murdari si cersetori este pentru ca nu ne uitam decit intr-o oglinda gresita. Am cunoscut si oameni valorosi intr-o romanica asa cum este pentru majoritatea. Se uita in oglinda buna.
Ce frumos, uitam totusi ca rudele noastre din vest nu au masa langa buda:)
Aoleeeeeeuuuuu si vai de viatza noastraaaaaa! Si vine si femeiuuuuuuuuuu…Si, din noiembrie, iar traim bineeeeeeeeeeeeeeeeeeee!!!!!!!!!!!! Da facem concediu’ la Sovata ca ne da tanti Elena tichete de vacantza si Elena o sa ne tzina pumnii de la Bruxelles sa avem succesuri!:)
nu trebuie sa-ti plangi de mila ,trebuie sa te comporti civilizat si sa muncesti,sa ai ambitia sa devii respectat!
AI VOSTRI TINERI LA pARIS INVATA
LA GAT CRAVATEI CUM SE LEAGA NODUL
S-APOI NI VIN DE FERICESC NORODUL
CU CHIPUL LOR ISTET DE OAIE CREATA
A EI ISI CASCA OCHII SAI NERODUL
CA-I VEDE-N BIRJE RASUCIND MUSTATA
DUCAND IN DINTI TIGARA LUNGAREATA
EI TOATA ZIUA BAT DE-A LUNGUL PODUL
VORBESC PE NAS , CA SALTIMBACI SE STRAMBA
STALPI DE BORDEL, DE CRASME, CAFENELE
SI VIATA LOR NU SI-O MUNCESC-SI-O PLIMBA
S-ACESTE MARFURI FADE, USURELE,
CE AU UITAT PAN SI A NOASTRA LIMBA
PRETIND A FI PE CERUL TARII : STELE!!!!!!