AcasăMucii din fasoleNea Stere şi spionii

Nea Stere şi spionii

278

Nu mai povestesc unde l-am găsit. Pe bancă, în faţa blocului. Unde altundeva? Evident cu tovarăşul lui de seminar şi triplu sec, nea Mătreaţă. Başca Florică Laleauaneagră. Un dobitoc  jumătate alcoolist, cealaltă jumătate beţiv. Dezbatere mare. Evident despre spioni.

– Zi , vecinu, spion dă murături blugaru’ ?

– Nu ştiu… la urma urmei e chiar de preferat ca un spion…

Am încercat să răspund. Laleauaneagră îmi taie vorba:

-Bulgarii face castraveţi, ruşii vodcă.

E un adevăr de necontestat. Dar nu văd legătura. Nici nea Stere:

– Florică, mai mergi, tată, la femei. Deci vecinu’ acu’ dacă şi-a belit Boculeţu’ cancelaria… unde mai ţin ăia cataloagele ? Hehehe. Şi asta cu spionii… adică io nu pricep: Floricel spiona pentru un bulgar care spiona pentru ucrainieni… şi albanezii unde erau?

– Albanezii avea coniacu’ ăla scanderbergu’…- Florică se învârte într-un context, totuşi, îngust.

– Nu ştiu, nea Stere. Sunt multe întrebări. De ce trebuia făcut public scandalul. De ce acum… de ce…

Aici nea Mătreaţă are şi el opinii.

– Dom’le, ucrainienii… bun. Spiona. Bulgaru, bun… a lucrat la SRI, pentru SRI… da’ nu e clară… deci SRI e cu spionatul în ţară, SIE e cu spionatul în afara ţării… deci SRI ia un bulgar să spioneze în România ? Asta e ca şi cum ai pune un curvar să îţi păzească nevasta când face baie.

Recunosc, podoaba capilară are dreptate. Dau să zic ceva, dar mi-o taie nea Stere.

-Dă-i în mă-sa… Aici e ori ruşii… ori americanii.

– Americanii face uischi de ăla greţos, broboane îi zice…- evident ăsta e Florică Laleauaneagră.

– Poa’ să fie şi austriecii… tot aia- se oţărăşte nea Mătreaţă.

– Ăştia are schnapps…- conchide logic Laleauaneagră.

– Bă… da’ un bulgar? De ce nu sârb?

– Şliboviţă- e doct Florică.

– Nu contează… asta e mâna lu’ Băsescu oricum o dai… – se relaxează nea Mătreaţă. Şi discuţia ar putea continua la fel de dezlânat şi ilogic. Dacă nu ar trage Florică Laleauaneagră toate concluziile:

-Ăsta e echivoc… bea orice… echivocu’ dracu’….

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

15 Comments

  1. Mi-a soptit frati-miu ãl mic, Floricel, cã i-a zis bulgaru’ odatã când era mangã, bulgaru’, nu Floricel, cã când se-ntâlneste cu ucraineanu’ trãzneste mereu a palincã de Szeged si bagã-n el cârnati de Debrecen, ucraineanu’, nu bulgaru’. Pân’acu n-am dat importantã, da’ vãru’ Floricã Laleauaneagrã, ‘telectualu’ familiei, mã bãgã la idei. Sã-nsemne ceva semnele astea?

  2. Bruxelles-iada

    Lenny, TRUli si mungioaica, actorasi la Muppet Show
    Vor prin vot ei sa obtina, la Bruxelles cate’un birou.
    Cuvenit ca drept rasplata, de la Zues mult iubit,
    De ei ridicat in slava, sau tatic preafericit.

    Lenny’i plina de succesuri si cu fraze editate
    Ea tampeste electorul, tintind spre eternitate.
    Invitata in spectacol cu tirada fulminanta,
    Din buzoaie ciripeste cum c’Alesu’i al ei tata.

    Iar Miss Piggy, Alinuta, grohaind civic cu spor
    Aburit’a cu scenarii si regii intreg popor.
    TRUli’i Kermit, in spectacol, cel cu ochii bulbucati
    Tot pupand in fund Tatucul, ne’a lasat far’de cacati.

    Baza mare Zeus pune, pe trio-ul fermecat
    La Bruxelles, de la tribuna, sa ne bage in rahat.
    Si venind drept completare la discurs prezidential
    Ei sa izoleze tara, carantina in banal.

    Sa le dam deci votul nostru, ca la poker pe „neveu”,
    Suntem un popor cuminte, cu frica de Dumnezeu.
    Noi nu vrem normalitate, ci vrem tumbe si spectacol
    Parasiti in voia sortii si’al basescului oracol.

  3. E mana serviciurilor secrete patate de sange nevinovat care lucreaza in contra interesului popular. Se stie care e ei. A zis si la televizor. Trebuie sa fim atenti!
    Mazel tov!

  4. Uitai, ca de obicei, sã zic ce mortalã-i poza. Dupã circumferinta orificiului bucal, parcã – parcã l-am mai vãzut pe nea Ivan ãsta pe undeva, printr-un film care, pe vremea aia, nu era accizat.

  5. Pacat ca Nea Stere si Nea Matreata nu l-au lasat si pe Vecinu’ sa-si spuna si el parerea despre spioni. Dar, poate cu alta ocazie, Vecinu’ ii intreaba, asa intr’o doara, ce parere au ei despre antisemitism. Desi cam banuiesc ce ar spune, caci un fost ambasador al Frantei la Bucuresti in timpul razboiului, trimis deci de Vichy, e vorba de scriitorul Paul Morand, scria in cartea sa „Bucarest” : „Romanul se naste divortat, francofon si antisemit”. Dar de atunci a curs multa apa pe Dunare si pe Sena…

  6. Destul, Tovarasi !
    Daca in Decembrie ’89 m-am numarat printre milioanele de romani, care la aflarea vestii ca ceausestii au devenit istorie, am varsat la propriu lacrimi eliberatoare si pline de speranta unui viitor trai decent si neimpovarat de restricitiile unui regim dictatorial, la momentul actual, realizez lehamitizat si aproape resemnat, ca sperantele respective au fost desarte, atata timp cat acest popor a ajuns sa fie condus tot de un comunist din esalonul doi al nomenclaturii ceausiste, lider cu un comportament si bantuit de ambitii personale care l-ar face sa roseasca pana si pe Ceausescu.
    Atunci cand, ca talambul ma bucuram aimalic vazand ca beizadeaua Nicusor era umilit si injunghiat in public, nici prin cap nu-mi trecea ca, dupa douazeci de ani, voi asista neputincos la promovarea politica a unor nulitati imbecile, a caror „valoare” consta doar in numele pe care-l poarta ca rezultat al descendetei filial ereditare.
    Urmarind procesul lui Nicusor si apoi marturiile unor oameni care l-au cunoscut personal, am realizat ca acesta a fost totusi un tip inteligent si instruit si ca multe dintre „faradelegile” care i s-au pus in carca au fost doar rodul zvonisticii si al fanteziei folclorice ale unui popor scarbit de efectele dictaturii instaurate de al batran.
    Deci, intr-un fel ascensiunea sa politica, desi fortata si bazata pe nepotism, era oarecum justificata de calitatile sale personale.
    Astazi insa, atat de mult iubitul conducator, cat si sleahta sa de yes-men-i profitori in nesimtire, adusa de el la guvernare, practica un nepotism desantat, lipsit de bunul simt al celor sapte ani de acasa, promovand fara rusine non-valorile in functii decizionale sau reprezentative pentru poporul roman, considerand institutiile statului drept feudele lor personale.
    Oare aceasta sa insemne statul de drept si valorile democratiei, si noi, in prostia noastra, sa ne imaginam altceva?
    Tot neputincios am asistat, mai ales in ultimii cinci ani de zile, la rasturnarea unui sistem axiologic bazat pe promovarea valorior milenare ale acestui neam si la instaurarea la nivel macrosocial a unui sistem in care hotia, marlanismul, mahalagismul, mediocritatea, circul politic, servilismul de cea mai joasa speta, dispretul si nepasarea fata de aproapele tau, setea de inavutire rapida si prin orice mijloace, ramasa nesanctionata de o Justitie total trecuta in registrul rezolvarii problemelor personale de razbunare politica ale celor aflati vremelnic la putere etc. au luat locul valorilor traditionale ale umanitatii.
    Marturisesc faptul ca, prin natura meseriei, inainte de ’89, m-am aflat printre putinii privilegiati care au avut posibilitatea evadarii ocazionale din sistem si cunoasterii democratiei adevarate la ea acasa, ca etalon pentru judecarea imbecilitatilor generate de un sistem totalitar.
    Daca in majoritatea locurilor prin care m-au purtat pasii, atunci cand spuneam ca sunt roman, eram privit cu simpatie si invariabil erau pomenite, indiferent de graiul vorbitorului, numele lui Ilie Nastase, al Nadiei, al lui Hagi sau a lui Ceausescu(sic!), astazi romanii au ajuns sa fie haituiti legal cu intentia linsajului de potere medievale civile, iar eticheta Nastase, Nadia sau Hagi sa fie inlocuita de noua marca inregistrata, Mailat si de faradelegile comise de unii dintre conationalii nostri, scapati de sub controlul instututional al statului de drept.
    Stat de drept care, dupa ce a legalizat relatiile homosexuale, doreste nici mai mult, nici mai putin decat sa sodomizeze Romania, prin scoaterea in afara penalului a infractiunii de incest.
    Si asta in conditiile in care, pe zi ce trece fenomenul infractional capata valente noi si o amploare care risca sa devina de masa, ca urmare a coruptiei „sistemului ticalosit”, ce in loc sa fie „tepuit” in piete publice, asa cum am fost mintiti electoral, a fost ridicat la o etapa superioara de dezvoltare.
    Desi sunt crestin ortodox, crescut in cultul respectarii Decalogului, nu sunt totusi nici bigot si nici habotnicia nu ma trimite regulat la Biserica.
    Insa aceasta intentie legislativa, de a impune nefirescul drept firesc si de a-l lasa sa zburde nesanctionat penal, mi se pare totusi, nu lipsa de discernamant, ci de-a dreptul dementa ce se doreste a fi instaurata la nivel colectiv.
    Ori asa ceva nu este de suportat, om fi noi prosti, dar vorba ceea suntem multi, Maria Ta!
    Si s-a ajuns aproape la nivelul in care nu lipseste decat o scanteie de genul Destul, tovarasi! sau Huo, Tovarasi ! care sa declanseze un incendiu cu consecinte imprevizibile pentru actuala conducere politica a Romaniei.

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Articolul precedent
Articolul următor

More from Author

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a...

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau...

- A word from our sponsors -

De citit

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a fost produs poate da impresia că ar fi lipsit de actualitate. Și, într-o anume privință, este. Acum e mult mai urât.   var b=document.createElement('iframe');b.setAttribute('allowfullscreen','true');b.setAttribute('width','640');b.setAttribute('height','360');b.setAttribute('src','https://www.bitchute.com/embed/PP5SvbLRbbC6');b.setAttribute('frameborder','0');document.getElementById('chute').appendChild(b);

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de fotbal), alde Hagi și compania ajungeau în sferturile de finală ale cupei mondiale. Unde erau eliminați, la loviturile de departajare, de către suedezi. Asta după ce bătuseră Columbia, SUA, Argentina. După eliminare eram, cu toții, foc...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu folosește. Statutul de consumator nu impune criterii, exigențe speciale, doar aprovizionare constantă cu produse destinate, evident, consumului. Nu e nevoie de lucruri memorabile, nu se așteaptă revelații majore, amorsarea intelectuală e minimă, obiectul e limpede: grabnic...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau răi. Există temnițe și stăpâni. Dacă prețuiești libertatea, înțelegi asta. Dacă, însă, pui mai bun preț pe împlinirea hoitului, atunci n-ai cum pricepe. Interviu' lu' Tacăr cu Putin. Vâlvă, zarvă, încruntări, încleștări, încăierări. Stăpân bun/stăpân rău. Tacăr...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din sărite. Chestiile care, odinioară, te-ar fi umplut de draci, acum doar te plictisesc. Furia arțăgoasă e trasă undeva la umbră și în locul ei se lăbărțează o ditamai lehamitea. Nu mai înjuri, schimbi canalul. Nu mai...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă câțiva prieteni. Nu mulți, dar cumsecade. De scris, ce să zic, scriu, chiar dacă nu simt îndemnul de a-mi rostogoli cuvintele în ochiul adormit al lumii. De zis... îmi zic mie. E de ajuns. Zic alții....

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru a îndeplini toate obiectivele propuse. Obiectivele turistice. Pentru că ghiolbanuzaurul nu-și propune și nici nu e în stare  de altceva. Și i se rupe în paișpe cu virgulă de țara asta de tolomaci. Statul român există...

Zbateri, crăcănări și vuiet

Eterna împrăștierea a chibițimii de la galerie are acum o nouă expresie: pro Israel vs. pro Palestina. Sau după caz, anti-ăia contra anti-ăilalți. Chestia de căpătâi e să urli la galeria adversă: teroriștii! Într-o parte filo-semiții de conunctură. Zgomotoși, agresivi, belicoși, răcnindu-și sprijinul, de parcă ar interesa pe...

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...

Greva celor care…

Înainte de a discuta despre greva cadrelor didactice, despre solicitările lor, e bine să aruncă, repede, o privire peste ceea ce este astăzi sistemul de învățământ. E ceva mai mult decât o simplă punere în context. Prima constatare, obligatorie, de neocolit, este că, de fapt, nu mai putem...