Criza de FMI

2572

Despre colecţia de platitudini şi pârâciuni din ciclul „ăla s-a pişat pe covor, eu în chiuvetă” numită discurs în faţa parlamentului şi executat ieri de jucător n-are sens să vorbim. Că ne-ar izbi dorul de comparaţie cu zicerile lui de acum câteva luni. Şi ne-ar lovi în coaie sloganul ăla „Să trăiţi bine!”. Discursul de ieri a avut un singur rost: să ne anunţe că luăm bani de le FMI.  Deşi cu puţină vreme în urmă zicea că aia e ultima soluţie. Guvernarea BOC lucrează însă mai iute decât combinaţia iaurt-bere.

Hai să ne înţelegem: luăm credit de la FMI nu neapărat pentru că noi avem nevoie să luăm credit ci pentru că FMI are nevoie să ni-l dea. Ca să fie clar. Iar Băsescu are nevoie de viză de la Washington pentru un nou mandat. La Năstase viza s-a numit Bechtel, dar a funcţionat naşpa. Ceea ce îi dorim si marinarului.

Sigur, avem nevoie de finanţarea deficitului de cont curent. Finanţare care se poate obţine şi altfel. În condiţii mai sănătoase. Pachetul financiar despre care vorbim este de vreo 20 de miliarde. PIB-ul nostru de vreo 140. Faceţi voi aritmetica.

Finanţarea deficitului este o frecţie dacă nu este însoţită şi de un pachet de măsuri care să dea un brânci economiei ( care economie?). Iar măsurile pe care le va impune FMI nu au deloc menirea de a ajuta economia, ci strict rolul de a se asigura că finanţele statului vor fi în stare să ramburseze creditul. Atât. Adică austeritate şi o creştere a fiscalităţii. Adică exact opusul a ceea ce ar prii firavei noastre economii acum. Pentru că în loc să scoată banii din economie prin reducerea cheltuielilor şi mărirea taxelor statul ar trebui ca dimpotrivă să mărească lichiditatea reducând taxele şi impunând o serie de măsuri care să stimuleze consumul. Dar asta doar împreună cu un pachet consistent de măsuri care să stimuleze producţia internă. Lucru de care îl cred incapabil pe Boc. Mai ales în anul în care tătucul are de produs un nou mandat.

Domnu’ Băsescu, şefu’ ! Ştiu eu cum scăpăm toţi de criză: vorbeşti tu cu ăia de la Luxten să ne angajeze pe toţi consilieri până trece criza.

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

11 Comments

  1. ce invidios sunteti si ce ironii subtile … ce are domnisoara succesuri? la cei 30 de ani neimpliniti este o foarte buna consultanta la Luxten, ea fiind cea care a luminat Bamboo`ul :))

  2. ce n-am inteles io (da nici nu conteaza nu?)care ar fi partea cu iaurt si care a cu bere ca rezultatul nu poa sa fie decat ala….si astea(contramasurili) nu-s la compensate

  3. Bre Mordechai, cestia asta cu FMI-u’ e cu schepsis bre. Zic io că vine de la Isă, Băse s-a băgat în faţă, Geoană şi Tări’ au pus botu’, iar mai departe s-ar putea ca jucăuşu’ să puncteze. Aşa-mi pute mie, a cârpă arsă…

  4. Presa romaneasca zice ca acordul cu FMI ar fi o conditie ca UE sa ne dea banii pe care i-a promis. Vrei 30 miliarde. Da’ de cind pune UE conditii pe un acord incheiat? Suna a aliZeu de Cotroceni.

  5. Mã uit la pozã si mi se umple sufletul de durere, când vãd cum s-au cojit zidurile Cotrocenilor. Pânã si grebla si-a pierdut un dinte, bine cã mãcar toporisca e ascutitã si-si face treaba ca lumea.
    Cât despre FMI, io stiu ce sã zic? Ca om normal la cap ce sunt, mã dau în vânt sã-njur la rãposatul din pozã, dar ziceti-mi si mie care e legãtura dintre FMI, licurici si ãsta de-si fãcu cãrare pe mijloc cu barda. Nu de alta, da’ sã pot înjura cu subiect si predicat.
    Schema Bombo – Bechtel e clarã, da’ ce are sula licuriciului cu prefectura FMI?

  6. Bre, io cred ca e cusuta cu ata alba ce bate in maro. Se vede de aici de prin Canazi…Sa mai zic ca Base are pupincuristi si pe aici? E mai mare rasu’, zic.

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

More from Author

Care este

De bună vreme n-am mai scris, n-am mai vorbit, n-am mai...

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a...

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu...

- A word from our sponsors -

De citit

Care este

De bună vreme n-am mai scris, n-am mai vorbit, n-am mai ciripit, n-am mai mormăit. Ar fi fost și păcat să stric așa bunătate de zarvă patriotică în care toți anapodașii nației cătau a da lumii răgete despre necăjelile lor. Și e nostim să vezi pâlcurile de...

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a fost produs poate da impresia că ar fi lipsit de actualitate. Și, într-o anume privință, este. Acum e mult mai urât.   var b=document.createElement('iframe');b.setAttribute('allowfullscreen','true');b.setAttribute('width','640');b.setAttribute('height','360');b.setAttribute('src','https://www.bitchute.com/embed/PP5SvbLRbbC6');b.setAttribute('frameborder','0');document.getElementById('chute').appendChild(b);

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de fotbal), alde Hagi și compania ajungeau în sferturile de finală ale cupei mondiale. Unde erau eliminați, la loviturile de departajare, de către suedezi. Asta după ce bătuseră Columbia, SUA, Argentina. După eliminare eram, cu toții, foc...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu folosește. Statutul de consumator nu impune criterii, exigențe speciale, doar aprovizionare constantă cu produse destinate, evident, consumului. Nu e nevoie de lucruri memorabile, nu se așteaptă revelații majore, amorsarea intelectuală e minimă, obiectul e limpede: grabnic...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau răi. Există temnițe și stăpâni. Dacă prețuiești libertatea, înțelegi asta. Dacă, însă, pui mai bun preț pe împlinirea hoitului, atunci n-ai cum pricepe. Interviu' lu' Tacăr cu Putin. Vâlvă, zarvă, încruntări, încleștări, încăierări. Stăpân bun/stăpân rău. Tacăr...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din sărite. Chestiile care, odinioară, te-ar fi umplut de draci, acum doar te plictisesc. Furia arțăgoasă e trasă undeva la umbră și în locul ei se lăbărțează o ditamai lehamitea. Nu mai înjuri, schimbi canalul. Nu mai...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă câțiva prieteni. Nu mulți, dar cumsecade. De scris, ce să zic, scriu, chiar dacă nu simt îndemnul de a-mi rostogoli cuvintele în ochiul adormit al lumii. De zis... îmi zic mie. E de ajuns. Zic alții....

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru a îndeplini toate obiectivele propuse. Obiectivele turistice. Pentru că ghiolbanuzaurul nu-și propune și nici nu e în stare  de altceva. Și i se rupe în paișpe cu virgulă de țara asta de tolomaci. Statul român există...

Zbateri, crăcănări și vuiet

Eterna împrăștierea a chibițimii de la galerie are acum o nouă expresie: pro Israel vs. pro Palestina. Sau după caz, anti-ăia contra anti-ăilalți. Chestia de căpătâi e să urli la galeria adversă: teroriștii! Într-o parte filo-semiții de conunctură. Zgomotoși, agresivi, belicoși, răcnindu-și sprijinul, de parcă ar interesa pe...

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...