AcasăCapitalismul proletarCreşterea economică Ciomu

Creşterea economică Ciomu

Bre, cum era aia cu pomul copt şi omul prost? Ăsta era imn pe la un partid parcă. În vreme ce criză se băşeşte pe la noi prin ogradă noi tot băgăm deştul în cur şi ne mirăm cât de maro iese de acolo. (Economisiţi hârtia, protejaţi mediul. Şi săpunul, protejaţi mirosul!).

Că poporul prost şi ne-epilat pe coaie face asta, nu e de mirare. Sondarea curului cu deştul ţine loc de scărpinat. Iar scrutarea tonurilor de maro ţine de o estetică incomprehensibilă pentru neiniţiaţi. Da’ că după aia vrei să extinzi gama de senzaţii şi bagi deştu şi în gură… asta chiar mi se pare abuz de inelar.

Uite, avem guvern. Cam căcăniu aşa… nu îi mai băgăm deştu’ la orific, să verificăm, că e clar ce iese dacă amesteci roşul cu portocaliul isteric. Acu’ dacă avem guvern avem şi tot felul de făpturi cu scaun de ministru sub cur. Şi de aici încep problemele.

La finanţe îl avem pe unu’ Pogea. …ogea…. geaa- făcea ecoul. Mustăcioara lui… pilozitate inutilă. Da’ competent. Ia fiţi atenţi. Deci acu’ vreo două săptămâni omu’ bagă bugetul la parlament. Deci faza 1:

„Guvernul Romaniei a stabilit la elaborarea bugetului un cadru macroeconomic de 2,5% (crestere economica – n.n.) si in trei luni de zile, fiecare institutie financiara in parte si-a schimbat prognozele.

Astfel, de la 3,5% am spus ca facem 2,5%. Bancile interesate de acest lucru mergeau in noiembrie pe cresteri economice de la 1,8% pana la 4,2 %. Si Comisia Europeana spunea la inceput de 1,8% si acum au ajuns la 0% pana la 0,5%. In aceste conditii, pot sa spun ca vor fi rectificari bugetare. Dinamica economiei se schimba de la o zi la alta, de aceea trebuie sa raspunzi cu flexibilitate”, a precizat Pogea.

Bun. Notăm data: 4 Martie. Linkul e aici.

Mergem mai departe. Faza a doua. Data 13 Martie.

Cresterea economica din acest an s-ar putea situa intre –1% si 1,5%, a declarat ministrul Finantelor Publice, Gheorghe Pogea, acelasi care sustinea, inainte de vizita FMI la Bucuresti, ca avansul PIB va fi de 2,5%, iar deficitul nu va fi mai mare de 2%.

Cum ar spune kosovarul: What the fuck ???

Bre, cine pizda mă-sii ni i-a făcut pe ăştia miniştri ? Mă rog, hai cumetrilor că suntem în siguranţă. Belferim. Ni se fâlfâie de criză. Aşa că ne putem întoarce liniştiţi la distracţia naţională: nădrăgeii în vine… aşa… degeţelul… buuun… aşa… acum privim la maro. Şi după aia stăm cu burta la soare.

820

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

13 Comments

  1. Pogea-i mare expert, numai cã-si alege prost momentele în care deschide gura si nimereste sã vorbeascã exact când trebuie sã tacã. Pãi 4 martie, asta-i zi de iesit la taclale, când creierii-s sub influenta unor chestii cam cutremurãtoare? De vineri 13, ce sã mai zic?

  2. Iar uitai sã zic ce tare-i poza, numa’ cã nu pricep cum reusi Boc sã-si ascundã capu-n burtã si sã mai scoatã si limba prin cracu’ de la izmanã.

  3. Ok. mai exista aici un comentariu pe care nu am avut cum îl recupera de la spam. Akismetul are damblalele lui. Ideea e că mi se reproşa ca nu bag ochiul la condiţiile în care a negociat Letonia şi că, vezi dom’le, nu pricep eu subtilităţile adică. Deficitul mormăit în acorduk cu FMI fiind la hoha ca să îi tragem pe ăia în piept la negociere. Ceva de genul ăsta.

  4. Nu esti atent – nu deficitul bugetar era „la hoha”, ci cresterea economica. Deficitul ti-l dau ei, drept conditie pentru imprumut, cresterea economica le-o dai tu, drept premisa de negociere. Deci deficitul nu poate fi „la hoha”. Ideea de bun-simt e ca daca tu sustii acum ca o sa ai crestere economica de 2,5% si semnezi cu FMI pe baza asta, atunci n-o sa ai nici un cuvant de zis cand o sa intri in recesiune, o sa-ti ajunga deficitul la 5-6-7% si o sa vezi ca nu mai poti lua transa urmatoare de bani de la FMI fiindca nu te mai incadrezi in ce-ai negociat initial.

  5. Nu sunt , bre , atent. Că nu stau să mă cert cu spamurile.
    Acum hai să vedem. Deficitul prevăzut e de 1,5%. Asta să i-o spună lui Mutu. Iar teza asta că una spunem la buget şi alta la FMI e faină când te tocmeşti la castraveţi în piaţă, aici e doar imbecilitate. Pentru că logica simplă si clară e alta. S-a construit un buget total aiurea, pe o creştere de 2,5%, deşi se ştia limpede că asta e o aberaţie. Dar aşa se putea justifica un buget de cheltuieli pe capitole varii de „investiţii” care interesează direct clientela.
    Iar finanţarea deficitului de cont pe bani FMI e o mare vrăjeală. Existau nenumărate alte forme de finanţare mult mai sănătoase. Dar măcar aşa intră şi FMI pe profit.

  6. Ce zici cu cheltuielile repartizate pentru clientela e corect. Si mai e adevarat si ca oricum au facut bugetul sub rezerva ca pot sa-l rectifice oricand de zeci de ori (apropo, deficitul prevazut e de 2%). Eu insa nu sunt convins ca pe cand au facut bugetul aveau la dispozitie vreun calcul cum ca o sa fie recesiune. Nu 2,5%, asta da, dar nu recesiune. Nici cei mai pesimisti si mai interesati sa prezica asta, incepand cu Moody’s, nu pomeneau de recesiune pe atunci, si atunci de ce ar fi facut-o guvernul? Ca sa nu mai zic ca datoria oricarui guvern e sa prevada in buget o crestere un pic mai mare decat ce se poate realiza pe bune, tocmai ca sa nu creeze asteptari mai proaste decat trebuie (chestia aia cu self-fulfilling prophecy).

  7. Nu se ia nimeni dupa Stratfor cand isi face bugetul. Singura sursa de asemenea calcule la vremea aia ar fi putut sa fie BNR. Pot sa presupun ca BNR a furnizat mai multe scenarii, unul de recesiune, unul de crestere zero, unul de crestere pana in 1% etc. – faptul ca in buget s-a ales varianta cu 2,5% se explica prin ce-am spus mai pe urma cu self-fulfilling prophecy. Daca la vremea aia ar fi fost vreo unanimitate in Europa ca 2009 o sa fie un an de recesiune generala (ma refer la previziunile oficiale, UE, FMI, agentii de rating), atunci da, ar fi fost intr-adevar ridicol sa vina guvernul Boc din Romania si sa proclame ca poate face 2,5% contra curentului.

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Articolul precedent
Articolul următor

More from Author

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă...

- A word from our sponsors -

De citit

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu folosește. Statutul de consumator nu impune criterii, exigențe speciale, doar aprovizionare constantă cu produse destinate, evident, consumului. Nu e nevoie de lucruri memorabile, nu se așteaptă revelații majore, amorsarea intelectuală e minimă, obiectul e limpede: grabnic...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau răi. Există temnițe și stăpâni. Dacă prețuiești libertatea, înțelegi asta. Dacă, însă, pui mai bun preț pe împlinirea hoitului, atunci n-ai cum pricepe. Interviu' lu' Tacăr cu Putin. Vâlvă, zarvă, încruntări, încleștări, încăierări. Stăpân bun/stăpân rău. Tacăr...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din sărite. Chestiile care, odinioară, te-ar fi umplut de draci, acum doar te plictisesc. Furia arțăgoasă e trasă undeva la umbră și în locul ei se lăbărțează o ditamai lehamitea. Nu mai înjuri, schimbi canalul. Nu mai...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă câțiva prieteni. Nu mulți, dar cumsecade. De scris, ce să zic, scriu, chiar dacă nu simt îndemnul de a-mi rostogoli cuvintele în ochiul adormit al lumii. De zis... îmi zic mie. E de ajuns. Zic alții....

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru a îndeplini toate obiectivele propuse. Obiectivele turistice. Pentru că ghiolbanuzaurul nu-și propune și nici nu e în stare  de altceva. Și i se rupe în paișpe cu virgulă de țara asta de tolomaci. Statul român există...

Zbateri, crăcănări și vuiet

Eterna împrăștierea a chibițimii de la galerie are acum o nouă expresie: pro Israel vs. pro Palestina. Sau după caz, anti-ăia contra anti-ăilalți. Chestia de căpătâi e să urli la galeria adversă: teroriștii! Într-o parte filo-semiții de conunctură. Zgomotoși, agresivi, belicoși, răcnindu-și sprijinul, de parcă ar interesa pe...

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...

Greva celor care…

Înainte de a discuta despre greva cadrelor didactice, despre solicitările lor, e bine să aruncă, repede, o privire peste ceea ce este astăzi sistemul de învățământ. E ceva mai mult decât o simplă punere în context. Prima constatare, obligatorie, de neocolit, este că, de fapt, nu mai putem...

Alegeri în Turcia

Miza alegerilor prezidențiale din Turcia, din perspectivă geopolitică, nu are cum fi subestimată. Analiștii de ocazie vorbesc despre o confruntare dintre blocul ultra-conservator, condus de Erdogan, și mișcarea reformatoare care l-ar avea în frunte pe Kilicdaroglu. Alții vorbesc despre o competiție între suveranism și globalism. Nu lipsesc...

Din târtița presei

Acum 10-12 ani, pe când acest blog începea să capete formă, îmi plăcea să fac un soi de "revistă a presei". Pe atunci mai aveam ceva ce semăna, vag, cu presa. Încă era ofițerime pe-acolo. Acum doar tablagii. Nu știu dacă am să încep iar să cern știrile,...