AcasăRabbi ziceDe pus mâna

De pus mâna

Să nu uit. O recomandare.  Săptămâna financiară vine azi la pachet cu o carte pe care o tot recomand de câteva luni.  Cartea lui Jeremy Scahill despre Blackwater. Care, iată, acum apare şi în limba română mulţumită editurii Litera international. Aşa ceva nu se ratează. Mai aflaţi una, alta… Inclusiv, tangenţial, despre Bechtel, de exemplu.

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

17 Comments

  1. Alea Iacta Est !
    Exact ca in telenovelele marca Dan Diaconescu TV, care episod de episod ne anunta senzationalul ce nu mai vine, si deja devenitul serial Ziua Maghiarilor de Pretudindeni s-a consumat fara sa produca nimic senaztional (Doamne Fereste!), cu alte cuvinte un mare fas cu iz si rezonanta basesciana, menit pe de-o parte sa ne mai abata atentia de la amploarea crizei cea far’de raspunsuri si solutii din partea unui guvern de lachei ai Alesului, iar pe de alta parte, sa mai aduca ceva capital politic la teschereaua basescului.
    Ca orice cetatean care simte si moare romaneste in acest spatiu si aiurea, pus pe jar de masura fara precedent luata de asimetric si de slugile sale guvernamentale, de a refuza dreptul de a ateriza in Romania al avionului prezidential maghiar, am crezut ca Service-urile basesciene, cu ajutorul spionului Ghiocel, infiltrat in cele mai inalte cercuri politice maghiare, au descoperit cine stie ce complot pus la cale la Budapesta, in vederea obtinerii Ardealului „aici si acum” cu orice pret.
    Acum, ca ungurii posedati de amocul Trianon-ului si al resentimentelor seculare fata de noi vor pune pana la epuizare placa cu autonomia si „independenta” Ardealului, si ca vor avea in continuare tupeul si neobrazarea sa ne sfideze prin discursuri demente si batjocurirea prin omisiunea tricolorului romanesc, tine deja de folclor si nu mai surprinde pe nimeni.
    Insa, cand unui sef de stat aliat NATO si partener in UE, i se refuza un anumit drept legitim (este adevarat ca fiind presedintele maghiarilor de „pretudindeni”, ar mai putea din cand in cand sa comemoreze „pretudindeni” ziua respectiva, nu musai in Ardeal !), situatia devine albastra, si pentru orice roman de bun simt ridica deja intrebari existentiale legate de fiinta nationala.
    Dupa consumarea evenimentului insa, cred ca cel putin la vedere, nu mai exista niciun dubiu ca „albastru” a existat doar in capul unui asimetric disperat si in cautare de teren electoral pierdut cu ocazia ruperii alis-verisului cu UDMR.
    Europarlamentarele, localele si mai ales parlamentarele au demonstrat clar ca, voturile presupus a fi in favoarea unui nou mandat prezidential n-au cum sa depaseasca o treime din numarul si asa din ce in ce mai scazut al romanilor, care inca mai cred ca optiunea lor electorala le-ar putea aduce un trai mai bun.
    Ori cu o treime nu se castiga Jilt de Cotroceni, ci se face bagaj de Rahova.
    Si atunci ce si-a zis Alesul? So ! pe electoratul lui Vadim si pe cel de buna credinta cu trairi nationale ca si asa este debusolat si ramas fara stapan, ia s-o pun eu de-o vadimiada cu sonorul si efecte speciale maxime, ca mai mult ca sigur voi putea umple golul lasat de maghiarime in urnele electorale.
    Toate bune si frumoase numai ca, in plan international, dupa ce ca am ajuns ca vai de noi, paria lumii europene si in carantina politica drept urmare a politicii externe dezastruoase dusa de zabauc in ultimii patru ani de zile, am sfeclit-o din nou cu una si mai „nefacubila”.
    Se pare ca, in semianalfabetismul lui politic si nu numai, asimetricu’ a auzit ceva despre un Cezar si niste zaruri, dar neaprofundand subiectul, a confundat Rubicon-ul cu Las Vegas-ul si s-a hotarat sa ne joace soarta, cu miza electorala, la barbut.
    Doar ca in loc de sase-sase a dat doi-doi!

  2. pare interesanta cartea, o sa o iau si eu sa vad care e treaba… dar nu cred ca se compara cu legiunea straina care are o istorie intreaga in spate. americanii au tendinta de a exagera pentru a ne face sa credem ca sunt cei mai tari… cat de greu e sa fii periculos pentru niste civili cand ai o arma in mana si ei nimic?

  3. Deci, adevărul este că mi-a părut rău puţin la început când i-am dat la tanti aia urâtă, cu ochelari mari, de la poştă că m-am gândit „Bă frate, dacă e şi asta ca şi faza cu unghiu’ avionului?” 😛
    Dar imediat după ce am citit prima pagină am dat o fugă până la biserică ca să plătesc o slujbă să-ţi ţină cel de sus mintea şi năravul. 🙂

  4. Multumesc pentru pont, de obicei ma opresc la tonetele de ziar sa vad ce carti mai sunt la ziarele aparute, dar de ceva timp sunt intr-o mare graba dimineata .

  5. @ marcus
    Bre, aşa e. Da’ şi udemericii au tupeul gros. Că una e una şi două-s mai multe. Iar măgăria aia a preşedintelui maghiar cu „self government”-ul e tot măgărie. Să nu îmi spună mie că am tradus-o noi aiurea…

    @All
    Deci vă garantez că merită paralele. Clar. Fericiţilor. Eu am dat pe ea la Bruxelles o groază de parale.

  6. @mordechai: drept grait-ai cu udemericii si cu sefu’ lor de la Pesta, insa cu ei ne obisnuiram. Io am subliniat gestul negest electoral al lui quasimodo.
    sa fii iubit
    marcus

  7. Un magar pentru victoriile lui Geoana
    Insprirandu-se din ghidusiile unei zeite destepte, dar jucause, care le-a destupat mintea unor asediatori in antichitate si le-a vandut pontu’ cu calu’, Prostanacu’, in gandirea lui atinsa de morbul oprisano-vanghelist, s-a decis pentru un remake mioritic.
    Vazand ‘mnealui filmul „Efectele Grupului de la Cluj asupra electoratului PSD”, si dorind sa „inviagreze” pana la erectie totala in fata nurilor pesedisti electoratul ardelean, s-a gandit sa trimita in inima Transilvaniei, nu un cal ca suntem in criza si-i mai scump, ci un magar.
    Care magar, satul de variile trasee politice pe care a „samarit” pana in momentul de fata, s-a hotarat sa ispaseasca precum fiul risipitor, in bratele tatucului social democrat.
    Faptul ca Gusa are tupeu si neobrazare ca la balamuc, de pana si asimetricu se inverzeste de invidie la acest diluviu de impertinenta este „crystal clear” pentru orice muritor cu mintea intreaga, mai putin insa pentru Iepurila, care isi freaca bucuros mainile de pleasca ce i-a cazut in cap PSD-ului. Adicatelea numai Paleologu si alde PD-l sa aiba parte de pleasca. De ce sa nu aiba si PSD-ul, pleasca sa, capabila sa survoleze Carpatii, la arme cu flori, avand ca strategie aducerea a cat mai multi votanti PSD la tata Geoana. Unde mai pui ca magarul respectiv este ghidat din umbra si de un machiavelli de Dambovita, respectivul Talpes, un alt specialist in trasee politice, cu cantonari vremelnice pe la diferite conace boieresti.
    Numai ca in elanul sau de revigorare a social-democratiei in Ardeal, prin „implementarea” magarului facator de minuni si aducator de victorii electorale, Prostanacu a uitat ceva: Cassandra s-a reancarnat in „batranul edec” si are toate sansele ca profetiile sale sa fie crezute de pesedistii (cati au mai ramas) cu scaun la cap din partid.
    Cert este ca la cate si mai cate are eventualul prezidentiabil in cap, un Gusa este exact ce lipsea partidului pentru a-si intregi (daca mai era nevoie) imaginea de beep! capatata la momentul acceptarii guvernarii cu Quasimodo la carma.

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Articolul precedent
Articolul următor

More from Author

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a...

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau...

- A word from our sponsors -

De citit

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a fost produs poate da impresia că ar fi lipsit de actualitate. Și, într-o anume privință, este. Acum e mult mai urât.   var b=document.createElement('iframe');b.setAttribute('allowfullscreen','true');b.setAttribute('width','640');b.setAttribute('height','360');b.setAttribute('src','https://www.bitchute.com/embed/PP5SvbLRbbC6');b.setAttribute('frameborder','0');document.getElementById('chute').appendChild(b);

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de fotbal), alde Hagi și compania ajungeau în sferturile de finală ale cupei mondiale. Unde erau eliminați, la loviturile de departajare, de către suedezi. Asta după ce bătuseră Columbia, SUA, Argentina. După eliminare eram, cu toții, foc...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu folosește. Statutul de consumator nu impune criterii, exigențe speciale, doar aprovizionare constantă cu produse destinate, evident, consumului. Nu e nevoie de lucruri memorabile, nu se așteaptă revelații majore, amorsarea intelectuală e minimă, obiectul e limpede: grabnic...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau răi. Există temnițe și stăpâni. Dacă prețuiești libertatea, înțelegi asta. Dacă, însă, pui mai bun preț pe împlinirea hoitului, atunci n-ai cum pricepe. Interviu' lu' Tacăr cu Putin. Vâlvă, zarvă, încruntări, încleștări, încăierări. Stăpân bun/stăpân rău. Tacăr...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din sărite. Chestiile care, odinioară, te-ar fi umplut de draci, acum doar te plictisesc. Furia arțăgoasă e trasă undeva la umbră și în locul ei se lăbărțează o ditamai lehamitea. Nu mai înjuri, schimbi canalul. Nu mai...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă câțiva prieteni. Nu mulți, dar cumsecade. De scris, ce să zic, scriu, chiar dacă nu simt îndemnul de a-mi rostogoli cuvintele în ochiul adormit al lumii. De zis... îmi zic mie. E de ajuns. Zic alții....

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru a îndeplini toate obiectivele propuse. Obiectivele turistice. Pentru că ghiolbanuzaurul nu-și propune și nici nu e în stare  de altceva. Și i se rupe în paișpe cu virgulă de țara asta de tolomaci. Statul român există...

Zbateri, crăcănări și vuiet

Eterna împrăștierea a chibițimii de la galerie are acum o nouă expresie: pro Israel vs. pro Palestina. Sau după caz, anti-ăia contra anti-ăilalți. Chestia de căpătâi e să urli la galeria adversă: teroriștii! Într-o parte filo-semiții de conunctură. Zgomotoși, agresivi, belicoși, răcnindu-și sprijinul, de parcă ar interesa pe...

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...

Greva celor care…

Înainte de a discuta despre greva cadrelor didactice, despre solicitările lor, e bine să aruncă, repede, o privire peste ceea ce este astăzi sistemul de învățământ. E ceva mai mult decât o simplă punere în context. Prima constatare, obligatorie, de neocolit, este că, de fapt, nu mai putem...