AcasăCapitalismul proletarEcumenism bulgăresc

Ecumenism bulgăresc

Am observat chestia asta de ceva vreme. Nu i-am dat nicio importanţa. Ba nu, mint. Cred că m-am bucurat. Îmi spuneam: uite, bre, cum zbârnâie ecumenismul. Şi vin fraţii bulgari bârzo- bârzo să umple caltaboşul turismului românesc. Pe un’ mă învârteam, pe şosea, numai maşini cu număr de Bulgaria. Colea un jaf cu număr de Tolbuhin, dincolo o rablă cu număr de Varna, mai încolo o rugină cu număr de Silistra. Cum ziceam, bucurie mare. Duduie turismul românesc. Şi-mi crestea inima gândind cum îşi lasă negustorii de castraveţi paralele la dom’ Cocoş şi se ecumenesc ei prin gropile din asflatul nostru.

De la un punct m-am obişnuit. Bre, ce bine e în UE, îmi ziceam. Umblăm de capul nostru. Şi mai trecea o dâră de fum cu număr de Bulgaria, din sensul opus. „Încă unu’ merge la pupat de moaşte” îmi spuneam. Asta până ieri. Se pupaseră o dărâmătură de Tolbuhin cu o căzătură de Varna. Un fes şi o şapcă. Am încetinit. Nimic grav. Fesul se înjura cu şapca: „Cum pula mea să nu mă vezi, bă? Da’ tu la ce te uitai?” . Iar şapca îi răspundea articulat: „Da’ să semnalizezi nu ştii? După ce că nu-ţi merg stopurile nici nu semnalizezi”.

Plecând m-am bucurat iar. A devenit româna limbă şic. Uite şi bulgarii vorbesc între ei. Mi-a crescut inima. Deja puteam vedea hoardele de bulgari năpustindu-se să îmi citească blogul. Încercam să îmi amintesc numele preşedintelui lor, să îl înjur şi pe ăla, ca să aibă oamenii ce citi şi de ce se bucura. Pe urmă, brusc, m-a pleznit iluminarea: bre, ăia erau români. Şi imediat a venit şi a doua sclipire de inteligenţă: şi aveau maşinile înmatriculate în Bulgaria.

În ultimii ani ne-am obişnuit cu ideea că România e o ţară neprietenoasă cu românii. Plecăm la muncă în Italia, Spania, Israel, Germania sau Marea Britanie. În vacanţe în Turcia, Grecia, Franţa, Malta, Maroc, Bulgaria şi unde şi-a înţărcat dracul copiii. La cumpărături la Budapesta, Viena sau Milano. Ne îngrijim sănătatea ( nu toţi, că n-avem cum) sau ne operăm la Viena sau la Londra. Iar acum ne înmatriculăm maşinile în Bulgaria. Maşini pe care le-am cumpărat tot din Bulgaria. Sau Germania, Olanda, Austria. Şi pe aici ce ne mai rămâne? Ce mai facem aici? Suntem înmormântaţi. Cei mai mulţi dintre noi de vii.

Cei care s-au succedat la conducerea ţării din ’90 până astăzi au reuşit să ne alunge din ţara noastră. Chiar cei care ne încăpăţânăm să rămânem aici ne simţim, uneori, alungaţi.  Iar în ultimii ani lucrurile au luat-o complet razna. Ce hal de politică  e asta dacă ajungem să le dăm banii de taxe bulgarilor iar noi să ne alegem doar cu fumul de eşapament şi fierul ruginit?

La urma urmei la ce să te aştepţi? Când reuşim să mai exportăm doar mailaţi e clar că nu o să importăm decât fum.

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

13 Comments

  1. Sa stii ca este mai ieftin si mai curat sa iti ingrijesti sanatatea in Szeged, care e la doua ore cu masina de Arad sau de Timisoara. Asadar a iti ingriji sanatatea la unguri nu este mai scump … este pentru cine nu isi permite sa moara de malpraxis dupa ce a platit euroi si la doctori si la anestezist si la asistente si dupa ce avenit cu tot ce trebuie de acasa.

    Ai uitat de sistemul bancar. Cunosc ardeleni care isi tin banii in banci unguresti; unde pui ca sunt din aia care cand vorbesc despre unguri zic cuvantul ala cu „b” (vorba urata), dar cand e vorba de bani …

    Ceea ce imi aduc aminte cu obida este ca atunci cand erau toate mai ieftine la noi, ungurii nu ne dadeau voie sa intram cu nimic la ei. Acum ne invita la cumparaturi si peste tot scrie in romaneste. Totusi, nu inteleg cum fac ei de au de toate mai ieftin si mai bun ?

    In orice caz este atat de ieftin, incat merita sa merg odata pe luna la cumparaturi. Nu va uitati la mine ca la tradator ! promit ca diferenta de pret am sa o dau pomana unui copil amarat, la care nu stiu cum se face dar nimic din impozitul meu nu mai ajunge; eu ma voi multumi doar cu diferenta de calitate.

  2. Pai sa sti ca pleaca unii. Avem un prieten care isi cumpara casa frumoasa cu gradina cu 25.000 de euro. La noi numai ca sa iti dotezi bucataria te costa atat, iar ca sa o ridici „la rosu” te costa cam 40 de k (fara teren).

    Nu credeam chestia cu 25 de k, dar mi-a deschis prietenu’ calculatorul propriu (ca la prost), a googlait putin si mi-a aratat frumos ce se poate cumpara la pretul asta. Pe alese.

    Totusi, eu nu pricep o chestie: daca la noi sunt autostrazile cu 30% mai scumpe ca in alte tari, de ce nu le aducem direct de acolo ? Mai mult, daca le cumperi pe firma, nici nu platesti TVA !

  3. @Florin. Când te hotărăşti sa cumperi da un semn, plătim drumul fifti-fifti la Pula sa facem tranzacţia imobiliara la cimitir împreuna, de! criza. Fac si eu o „iconomie”. La mine problema este presanta sunt pensionar. Si Boc este leşinat de valoarea punctului meu de „penzie”.
    @Rabbi. De murit mor unde îmi vine sorocul. De îngropat sa mă îngroape unde este mai ieftin ca eu am grija de banii urmaşilor. In nici un caz nu mor unde ziseşi matale in Pula, adicătelea, mai bine acilea la Mangalica. după ce dau ortul popii, sa mă duca unde vor, după.

  4. Mai Petronius,uiti sa pui benzina care o consumi pana la unguri.Si uiti sau nu stii sa socotesti dar is mai scumpe produsele la ei.Si daca ai fi mai atent Metro,Selgros si alelalte is asaltate periodic de vecini nostri.Cu spitalul e adevarat,dar sa ai Euroi si cum nu suntem platiti in euro nu putem merge.Noi nu putem si nu avem posibilitati de mis-mas ca Falca si acoliti sai.

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Articolul precedent
Articolul următor

More from Author

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a...

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau...

- A word from our sponsors -

De citit

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a fost produs poate da impresia că ar fi lipsit de actualitate. Și, într-o anume privință, este. Acum e mult mai urât.   var b=document.createElement('iframe');b.setAttribute('allowfullscreen','true');b.setAttribute('width','640');b.setAttribute('height','360');b.setAttribute('src','https://www.bitchute.com/embed/PP5SvbLRbbC6');b.setAttribute('frameborder','0');document.getElementById('chute').appendChild(b);

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de fotbal), alde Hagi și compania ajungeau în sferturile de finală ale cupei mondiale. Unde erau eliminați, la loviturile de departajare, de către suedezi. Asta după ce bătuseră Columbia, SUA, Argentina. După eliminare eram, cu toții, foc...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu folosește. Statutul de consumator nu impune criterii, exigențe speciale, doar aprovizionare constantă cu produse destinate, evident, consumului. Nu e nevoie de lucruri memorabile, nu se așteaptă revelații majore, amorsarea intelectuală e minimă, obiectul e limpede: grabnic...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau răi. Există temnițe și stăpâni. Dacă prețuiești libertatea, înțelegi asta. Dacă, însă, pui mai bun preț pe împlinirea hoitului, atunci n-ai cum pricepe. Interviu' lu' Tacăr cu Putin. Vâlvă, zarvă, încruntări, încleștări, încăierări. Stăpân bun/stăpân rău. Tacăr...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din sărite. Chestiile care, odinioară, te-ar fi umplut de draci, acum doar te plictisesc. Furia arțăgoasă e trasă undeva la umbră și în locul ei se lăbărțează o ditamai lehamitea. Nu mai înjuri, schimbi canalul. Nu mai...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă câțiva prieteni. Nu mulți, dar cumsecade. De scris, ce să zic, scriu, chiar dacă nu simt îndemnul de a-mi rostogoli cuvintele în ochiul adormit al lumii. De zis... îmi zic mie. E de ajuns. Zic alții....

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru a îndeplini toate obiectivele propuse. Obiectivele turistice. Pentru că ghiolbanuzaurul nu-și propune și nici nu e în stare  de altceva. Și i se rupe în paișpe cu virgulă de țara asta de tolomaci. Statul român există...

Zbateri, crăcănări și vuiet

Eterna împrăștierea a chibițimii de la galerie are acum o nouă expresie: pro Israel vs. pro Palestina. Sau după caz, anti-ăia contra anti-ăilalți. Chestia de căpătâi e să urli la galeria adversă: teroriștii! Într-o parte filo-semiții de conunctură. Zgomotoși, agresivi, belicoși, răcnindu-și sprijinul, de parcă ar interesa pe...

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...

Greva celor care…

Înainte de a discuta despre greva cadrelor didactice, despre solicitările lor, e bine să aruncă, repede, o privire peste ceea ce este astăzi sistemul de învățământ. E ceva mai mult decât o simplă punere în context. Prima constatare, obligatorie, de neocolit, este că, de fapt, nu mai putem...