AcasăOy-oy!O candidatură...

O candidatură…

Fiica tatălui său a hotărât să candideze endapandant pentru Parlamentul European. Decizie inteligentă. Deci decizia inteligentă, da? Şi profitabilă. Pentru ambii catindaţi: tatăl şi fiica. Pentru că decizia a fost luată în cofetăria Cotroceni ţinându-se seama de interesele ambilor candidaţi. Asta cred că e limpede pentru toată lumea. Cum spuneam, decizie inteligentă, dar deloc simplă, mai ales dacă e să ţinem seama de efectele previzibile.

În primul rând nimeni nu poate fi atât de naiv încât să îşi închipuie că independenţa declarată astăzi înseamnă ruperea de structurile şi resursele PDL şi ale băieţilor din preajmă. Este lesne de imaginat că activiştii din teritoriu ai PDL for fi înhămaţi la două căruţe. Cum se vor descurca în situaţia asta… e deja o altă discuţie. O atare candidatură este extrem, extrem de costisitoare. Şi presupune o logistică deloc la îndemâna oricui. Şi, evident, ambele probleme vor fi iute rezolvate de babacu. Pe de o parte, putem presupune  că donaţiile pentru pentru campania tinerei speranţe vor curge dinspre zonele deja ştiute. Acum situaţia devine ceva mai încurcată, pentru că şi acestor contributori nu li se poate cere să cotizeze şi la fiică şi la partid. Deşi unii, probabil, o vor face. Iar asta ar putea lipsi partidul de resurse deloc de neglijat. În acelaşi timp, cu siguranţă, o bună parte din resursele umane şi logistice ale PDL vor fi dislocate către tânăra şi neînţeleasa candidată. Ceea ce e posibil să nască anumite mârâieli în partid. Cu atât mai mult cu cât această candidatură poate lovi serios lista PDL. Asta deoarece este greu de făcut o aritmetică riguroasă a voturilor şi mai ales este greu de controlat ( în condiţii corecte) cât din voturile portocalii curg la partid şi cât la aia mică. Pentru că nimeni nu poate controla câţi dintre votanţi trebuie să meargă spre Elena Băsescu pentru a-i asigura mandatul, astfel încât acolo să nu se acumuleze un număr de voturi considerabil mai mare decât cele strict necesare, văduvind, printr-o astfel de hemoragie, partidul de voturi importante. Dar asta este problema PDL şi nu a lui Traian Basescu.

Pentru Traian Băsescu este important ca fiica sa să obţină un scor spectaculos. Iar asta este pentru el mai important chiar decât scorul partidului. Are nevoie în acest an de conservarea mitului invincibilităţii, fie şi pe această cale indirectă. Un scor bun al fiicei, adăugat lângă un scor mai puţin spectaculos al partidului îi va oferi argumentele cu care să îşi afirme o dată în plus teza conform PDL este strict dependent de numele Băsescu. Şi consacrarea definitvă a principiului eredităţii în conducerea treburilor poltice. Întărit prin „votul popular”. Justificat şi argumentat astfel.

Prin împingerea fiicei sale către o candidatură independentă, de fapt, Traian Băsescu îşi fabrică un alibi, folosind votul popular ( pe care aparatul propagandistic, micii şi bere vor şti să îl stoarcă ) pentru justificare şi argumentarea nepotismului cel mai strigător la cer. Şi asta servit parşiv sub argumentul „nici eu nici familia mea nu putem fi bănuiţi de nesimţire”. Dar, cel puţin în ce te priveşte, cine a  zis ca e vorba doar de bănuială?

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

29 Comments

  1. Exact aşa am zis şi eu într-un comentariu mai devreme pe un alt blog (la mine m-am mulţumit să livrez sloganul de campanie după care oftau cei de la HotNews). Că e spre binele lui Zeus şi-al mîndrei lui fiice. Dar acum mă gîndesc că poate nu-i aşa. Poate că independenta va renunţa la candidatură, iar pedeleul, despovărat de probleme, va fi mai curat şi mai uscat şi cu intelectuali. Că mulţi ziceau că nu votează dacă-i fata lu’ tata pe listă. Şi totuşi, mărimea grupului parlamentar contează!

  2. Ionut dixit:

    Elena nu trece pragu` pt ca Boczilla vrea sa sa i-o traga lu` Basexu!

    Pastreaza commentul asta si ne vedem oct!

    Aaa da, argumentarea! Pai astia cred ca s-au cam saturat `sa se rada de ei` si sa fie scosi vinovati .. aia de au bagat bani de ce sa bage acum in base ca e criza si nu-i asa mare banaret de aruncat in ei. aia de voteaza pdl s-au cam saturat de jocurile lui si aia putini de mai sunt o sa voteze partidu …

    Joe o sustine din Bamboo! :))

  3. pai dracu` stie cand sunt alegerile unde basexu si-o ia, ca astea cu fii`sa chiar ma lasa rece … am zis si eu o luna mai la sfarsit de an .. n-am zic noiembrie ca atunci e ziua mea! Octombrie nu e o luna buna pentru alegeri?

  4. Octombrie Roşu, fireşte.

    Revenind la subiect, ideea e genială în ceea ce îl priveşte pe Băsescu dar s-ar putea, într-adevăr, ca unii PDL-işti să-şi bage picioru’-n ea de viaţă şi să rupă hau.

  5. He, he, he, Traian nu mai are nevoie de partid!… Acum le trimite buzduganul, sa stie si ei de ce va candida Nemuritorul ca independent la toamna, cand pica frunza. Sustinut de intregul popor, adica. Relatia exclusiva cu PDL se topeste.

    PDL va primi la alegerile europene avertismentul dur din partea alegatorilor pentru politica de guvernare de pana acum, dar Traian se scoate. Imaginea lui va fi purtata de fiica, nu de partidul ingrat. Nu va fi infrant, nici maca simbolic, nu-i asa?
    PDL poate fi pedepsit de popr, dar Zeusul, nu. Iar prin vara se vor forma legiunile – vazute si nevazute – de patrioti-sustinatori-neconditionati (pe dracu’!) ai Maretului.
    Proiectul Metamorfoza intra intr-o noua faza. Fazanii sa-si pregateasca penajul…

  6. Multi s-au aruncat sa puna botu’ la cardeala mezinei … „stiu ca nu am sanse”, etc… expresie care nu a avut rolul decat de a ridica miza, pe principiul: Uite-te ma la ea, cum se lupta cu sistemu’…curat idealista.
    Eu cred altfel, ca si tine Mordechai … EB e in jocul asta ca sa castige si va pune resurse grele la bataie pentru a o face. Toata tigania asta din presa e un ferment foarte bun pentru cauza ei…
    E posibil sa castige, sa vedem, nu ma hazardez ca n-am valente 🙂

  7. Intai am aflat amandoi ca fatuca nu-i chiar troglodita. Azi am vazut ca-i in stare sa tina minte si sa (re)editeze cateva fraze bune, precum si faptul ca e capabila sa accepte un rol dificil intr-un scenariu marca Basescu. Chiar daca-i un rol de sacrificiu si tata iese presedinte din nou, rau nu-i va fi nici ei. Ca doar nu-i a nimanui, nu-i asa?! Cred, insa, ca la ora asta pedelistilor le tremura nadragii ca TB ii lasa fara sustinere, asa ca vor face totul ca domnisoara sa aiba si purcoiul de semnaturi pentru candidatura independenta, si votul pozitiv pentru „EBA europarlamentar”.

  8. @ C
    Lasă că vă zic mâine cum interpretează Moshe EBA.

    @Ionut
    Păi ziceai de pragul ei. Care nici nu e prag, ci numărul de voturi…mă rog, tot aia. Şi trece. Lejer.

    @Darius
    Acum multe capete se sparg de la idei geniale.

    @casandra
    Foarte corecte observaţiile. Foarte! Halal să ne fie.

    @F.T.
    Un eşec al junioarei ar însemna un şut avântat în curul lu’ ta’su. Şi asta e de neimaginat.

    @simona ionescu
    Suflet de mamă ce eşti, Simona. A ieşit odată la sticlă şi nu a mai dat drumul la pitpalaci împotmoliţi în dicţia cleioasă şi gata… nu e chiar troglodită:))
    Altfel, deh… către toamnă încolo mai tare o să-l doară pe bachus, pardon, zeus, dacă rămâne el fără susţinerea trebuincioasă. E doar o lejeră detaşare de pedelicul aflat la guvernare şi mânjit cu rahatul crizei. Strict pentru uz electoral.

  9. Eu remarcasem tehnica discursului. Cu pauze pentru efect. Cu privit adanc in ochii alegatorului. Cu o mica victimizare („oricum nu cred ca reusesc sa strang semnaturile eu aia mica si singurica in lupta mea”). Cu o mica ironie („sa nu pun pdl-ul in situatia de a alege intre mine si intelectuali”), cu zambetul atasat.
    Aaaa, deci ne-a invatat tati ceva tehnici de prostit alegatorul?

  10. Votati Elena si Iapa !
    Este adevarat faptul ca timp de mai bine de patru ani, chiar daca a lasat-o moale cu painea cea de toate zilele, basescu ne-a dat la schimb circ chiar mai mult decat am fi putut noi suporta.
    Si nu orice fel de circ, ci panarama pura, deliciul baietilor de cartier si al tatelor de mahala, asezonat cu toate ingredientele necesare unei mascarade „made in Ferentari”.
    Iata insa ca a venit vremea schimbarii si a innoirii, motiv pentru care asimetricu’ s-a gandit sa arunce pe piata circului din Romania, o starleta in devenire a acestui gen de spectacol mediatic si anume un vlastar al casei imperiale, nici mai mult nici mai putin decat mezina familiei, beizadeaua cu fusta si buze siliconate, dornica de o cariera in politica.
    Si nu in politica de bazar damboviteana ci in ditai politica papionata de la Bruxelles.
    Zis si facut!
    Numai ca, dupa ce a constituit sarea si piperul mistou-lui autohton, cu prestatii care mai de care mai nastrusnice in materie de reinventarea limbii romane si vendete politice domestice, cu care a reusit sa scoata din sarite pana si „crema intelectualitatii” pupinbasiste mioritice (vezi pippidea), si dupa ce a dat un motiv de trista aducere aminte unui popor chinuit de imaginea dictatorului care-si promova „printisorul” in vederea predarii tronului comunist, tatal si fiica au stat la ceas de taina si sfat si au ajuns la concluzia ca, parca n-ar da bine totusi ca aceasta lansare spectaculoasa in politica elitelor europene sa fie facuta in numele partidului lu’ taxu, ci ar fi mult mai elegant sa se produca „under cover”, adica o „independenta” sustinuta din umbra de partidul respectiv.
    Asa ca, dupa ce ca taxu’ ne asasineaza practic zilnic cu un potpuriu de minciuni pe ecranele televizoarelor si pe la diferite posturi de radio, a venit momentul ca Tuta sa acapareze, in prima etapa pentru o zi, atentia intregii natiuni.
    Aceasta in delirul adoratiei nelimitate fata de familionu’ imperial, a dat dracului efectele sinistre ale crizei economice prin care trecem si a luat loc cu mic cu mare in fata televizoarelor, pentru a urmari „live” demisia divei din Bamboo din randurile pd-l-ului si inscrierea sa in lupta, sub flamurile independentei politice.
    Cu un discurs invatat precum „Catelus cu parul cret”, beizadeaua siliconata a anuntat ca nu vrea sa stanjeneasca onor intelectualitatea romana (ipac vezi pippidea- adicatelea ea ce-o fi, c-o lauda lumea ca licentiata, masterata si in curs de alt masterat pe la Colegiul National de Aparare (sic!) ?-), motiv pentru care-i largeste pista pippidei (chiar ca miss Piggy are nevoie la volumul ei de spatiu largit), in lupta pentru un fotoliu parlamentar european.
    Surpriza numarului prezentat, respectiv „mucii in fasole”, a venit insa din momentul in care Elisa Doolittle ot Constanta, mestecandu-si portia de pietricele, a terminat cu poezioara discurs si a trecut la exprimarea libera, adicatelea dupa capusorul ei.
    Savoarea acestei surprize a constat in fapul ca, domnisorica a decis ca sigla sub care va candia, va fi EBA, nici mai mult nici mai putin decat identificarea auto a jeep-ului domniei sale.
    Mergand pe aceasta logica, oricine isi poate da seama ca, daca evenimentul s-ar fi consumat inainte de inventarea automobilului si „printesa” in loc de un 4×4 s-ar fi deplasat calare, sigla nu ar fi putut fi alta decat numele iepei proprietatea grajdurilor curtii imperiale.
    Asa ca agentii electorali pd-l, care vor strange la tarabutele lor semnaturile necesare beizadelei, pot rasufla usurati: nu vor face promotie strigand din toti bojocii „Votati Elena si Iapa!”, ci „Votati Elena si EBA!”.

  11. @ia uitati dragii mosului, ce-a gasit marcus prin alte parti forumistice:
    Elenutzo, vorbe dulci,
    Spune-ne unde te duci?
    Si te duci unde nu stii,
    Unde nu mai poti veni!
    N-o sa-ti fie dor de noi
    Ca e criza si nevoi?…
    Si-oi ocoli pe la munte
    Da’ nu poti, ca-s vorbe multe!
    Si-oi ocoli pe la mare
    Da’ nu poti,ca nu ai “stare”!
    Doua vorbe sa-ti vorbesc
    Si-apoi sa ma despartesc!
    Fie-ti trupul la hodina
    Si sufletul la lumina!
    Ca mi-ai avut “boala” grea
    Elenutzo,mila mea!
    Si mi-ai avut gura mare
    Si-ai grait si prostioare!
    Cui ne lasi acum pe noi
    Singuri ,cu paru valvoi?
    Jale mare,ceasul rau
    Ne-om usca de dorul tau!
    La Bruxeles de te duci,
    “Succesuri” sa ne aduci..
    Sa nu-l uiti pe don Basau
    Ca asta-i sprijinu’ tau…
    As mai doini,da’ mi-e greu,
    Doinesc cei din PDL-eu..

    postata de Virus

    Comentariu publicat de marcus cu 5 minute în urmă

    Raspunsul EBA-ei catre virus

    Stai Virusule, nu doini
    Caci o vorba voi sa-ti spui,
    Vorba dulce de’mpacare
    Sa-ti aduca alinare.
    Pd-lul n’are a plange,
    Inima a i se frange,
    Caci tatutzu aranjat-a
    Sa-i sustina pe blat fata.
    Asta-i vorba, nu-i “shushea”
    Zau, parol, pe crucea mea!
    Minciuna’i pentru bobor
    Ca sa planga toti in cor
    Cum ca Tuta Taichii draga
    Spun cei rai ca e cam bleaga.
    Dara bleaga ea nu este
    Ci se face de poveste,
    Cand stantand iapa pe buca
    La Bruxelles vrea sa se duca.
    Sa fii iubit
    ptr.conformitate
    marcus

  12. @Mordechai.
    Istoricul si Prim Ministrul interbelic Iorga a avut un fiu. Odrasla lui a ieşit la „penzie” profesor de desen la Politehnica. In lumea asta a politehnicii circula un banc. Iorga a fost întrebat: cum un creier aşa dotat ca al tău a generat un urmaş aşa infantil, întrebarea a fost pusă de un coleg parlamentar. Iorga a răspuns senin, bre, nu l-am făcut cu capul cu care gândesc , cu „halalalt”. Aşa ca Basescu este scuzat.
    Basescu este avantajat si pe termen lung!! Ce paguba poate sa facă un euro parlamentar incult si agramat in limba lui materna cum este Elena Basescu? Peste hotare avem ambasadori care câştiga posturile in jacuzii si romani care mor in Polonia fără asistenta diplomatica in închisori.
    Rabii.
    Sti la noi la romani bătaia este rupta din rai.
    Poţi sa îţi închipui cita bătaie a luat micuţa ca sa poată sa debiteze ce a debitat?. Are toată compasiunea mea Elena. Bătuta la cap moral, nu fizic, ca sa debiteze ce a debitat. Si accentuez nu o sa certifice Elena Basescu ingineri tâmpiţi care nu ştiu desen ca fiul lui Iorga, o sa cumpere Hermes si Gimi Ciu. Avantaj Baselu. Este mai puţin nociva.

  13. @lady2bug
    Deh, independentă, da’ strunită:)

    @mirmen
    :))))

    @ Moshe
    Iar vorbim noi între noi:)))))

    @marcus
    Bre, cât ai trudit…. şi pentru ce?

    @lol’s
    Juna Băsescu are dreptul de a candida la fel ca oricine altcineva. Abia când unii vor socoti că aşa ceva trebuuie votat trebuie să ne luăm cu mâinile de cap.

  14. Problema mea este ca nu ştiu încotro sa o iau „momental” din cauza dobitocilor care conduc viaţa sociala in Romania. Da daca mă hotărăsc nimic nu o sa mă oprească.
    Aşa sunt EU.!!!!!!!!!Vârsta, sexul, etc, nu contează!!

  15. @mordechai: tot veni vorba de nesimtire:
    NESIMTITUL

    Daca ai curiozitatea de a cauta in DEX definitia cuvintului nesimtit, vei descoperi ca acesta defineste pe cineva lipsit de bun-simt,de cuviinta,de buna crestere,de delicatete.
    Traind in Romania anului 2007 constati insa ca decembrie 89, a insemnat momentul de start pentru modificarea axiologica a acestei notiuni, ajungindu-se astazi la noi categorii de nesimtiti, modificate genetic si determinind pulsul social in Romania.
    Pe linga traditionalele categorii de nesimtiti,care raspund foarte bine notiunii definite de DEX, destinul romanului zilelor noastre este profund marcat de aparitia si dezvoltarea la un nivel tot mai inalt a nesimtitului politic, care a inlocuit activistul de partid, dar in mare masura este bazat pe tiparul acestuia.
    El este in aceeasi masura rezultatul unei deveniri economice bazate pe frauda,inselaciune,escrocherie,delapidare,inginerii financiare, devalizare, etc.In aceste conditii a aparut un nou tip de homo politicus, care are menirea de a legifera si proteja privilegiile unei noi clase sociale aparute in Romania si anume cea a imbogatitilor de tranzitie, miliardari de mucava, capitalisti prin incuscrire si abuz de tupeu.
    Acest nou homo politicus este rezultatul intilnirii dintre parvenitismul economic si necesitatea sociala a unui statut legitim in ierarhia valorica a pozitiei individului in societate.El este cu atit mai periculos cu cit intregul sau succes existential se bazeaza pe minciuna, dorinta de imbogatire rapida prin orice mijloace, delatiune, nerecunoastere si negare a propriului trecut social, capacitate de macromanipulare a unui vulg imatur din punct de vedere al recunoasterii valorilor unei democratii autentice,tarat inca de sindromul supunerii si obedientiei fata de liderul providential atot-cunoscator,suficienta si arivism politic.
    Ingrijorator in aceasta evolutie a sa este faptul ca, pe masura ce inainteaza in ierarhia politica,toate aceste trasaturi non-valorice se accentueaza tinzind incet , incet catre grotesc.Ele ating apogeul atunci cind sint transformate si percepute de o anumita parte a vulgului cu drept de vot drept calitati ale unor modele tipologice ce trebuiesc urmate.
    Datorita lor sistemul valoric in Romania sec.XXI, a fost rabatat cu 180 de grade,non-valoarea fiind astazi perceputa si apreciata ca valoare, mediocrul drept exceptional, grobianismul drept ideal de comportament social, limbajul de mahala drept conversatie de salon, minciuna drept adevar, uritul drpet frumos, grotescul drept sublim, etc.
    Atunci insa cind liderului politic de tip nou i se acorda prin vot direct privilegiul de a conduce destinele unui popor, problema capata un aspect cu totul si cu totul special, deoarece ajuns la acest nivel nesimtitul politic devine intr-adevar nociv.
    Nesimtit el insusi devine generator de nesimtire,corupind si transformind totodata constiinte si caractere mai slabe, gata oricind sa sara in apararea prin adulare fara limite a noii non-valori astfel create, fie pentru recompense materiale,fie dintr-un fanatism cu sorgintea in negarea adevaratelor valori, fie din pura naivitate si lipsa de cultura civica,manipulate cu arta intr-o directie gresita.
    Tipul acesta de nesimtit ajuns coordonator de destine, nu este capabil sa-si asume propriul trecut, incriminind in acelasi timp trecutul uneori similar cu al sau al adversarilor politici, isi apara cu cerbicie interesele materiale proprii si ale grupului de sustinatori aplaudaci, escamotind cu dibacie diabolica propriile disfunctii in timp ce arata cu degetul si condamna presupusele defecte ale oponentilor,linguseste si se foloseste de parteneri pe care apoi ii injunghie in spate, calca in picioare cu seninatate tot ce-i sta in cale in atingerea scopurilor sale.
    Este genul de musafir cu forta,pe care din politete il inviti totusi la masa,iar el drept “multumire” iti critica menu-ul,incearca un flirt nerusinat cu sotia ta,iar la plecare isi face nevoile in fata ferestrei tale dupa care iti bate in geam pentru a-ti cere hirtie igienica.Si in tot acest timp se foloseste de o mare parte a mass-media aservite, pentru a manipula si preverti fara rusine constiintele unei anumite parti a electoratului,predispusa la aprecierea unui astfel de comportament si gata oricind la compromisuri majore in aceasta privinta, fie si numai pentru spectacolul ieftin oferit zilnic de dispute politice cu iz de cranaval si circ.
    Mentinerea unei stari conflictuale permanente a ajuns sa fie nu numai o metoda de abatere a atentiei publice de la problemele grave aflate pe agenda cetateanului obisnuit ci si o frina serioasa in procesul de aderare si atragere de fonduri europene.In zadar se aud voci, care incearca sa atraga atentia asupra efectelor letale,sinucigase ale actualei stari de lucruri,nesimtirea este rigid cantonata la cel mai inalt nivel,inducind o stare aproape hipnotica de supunere pentru o anumita parte a unui electorat confuz si derutat.
    Menu-ul zilnic al acestei stari de nesimtire consta intr-o doza imensa de tupeu pe piine asezonata cu tendinta aproape patologica de initiere si intretinere a unei stari conflictuale generale ce a degenerat intr-un circ national si perpetuu.Deoarece la orizont nu se intrevede nicio speranta de evadare din acest marasm vespasianic,generat de “aptitudinile” nesimtirii in politica,noua muritorilor de rind nu ne ramine sa spunem altceva decit;om trai si om vedea!
    N.A.Orice asemanare cu oameni sau lideri politici actuali este pur intimplatoare.Sau poate ca nu??!!!

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Articolul precedent
Articolul următor

More from Author

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a...

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau...

- A word from our sponsors -

De citit

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a fost produs poate da impresia că ar fi lipsit de actualitate. Și, într-o anume privință, este. Acum e mult mai urât.   var b=document.createElement('iframe');b.setAttribute('allowfullscreen','true');b.setAttribute('width','640');b.setAttribute('height','360');b.setAttribute('src','https://www.bitchute.com/embed/PP5SvbLRbbC6');b.setAttribute('frameborder','0');document.getElementById('chute').appendChild(b);

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de fotbal), alde Hagi și compania ajungeau în sferturile de finală ale cupei mondiale. Unde erau eliminați, la loviturile de departajare, de către suedezi. Asta după ce bătuseră Columbia, SUA, Argentina. După eliminare eram, cu toții, foc...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu folosește. Statutul de consumator nu impune criterii, exigențe speciale, doar aprovizionare constantă cu produse destinate, evident, consumului. Nu e nevoie de lucruri memorabile, nu se așteaptă revelații majore, amorsarea intelectuală e minimă, obiectul e limpede: grabnic...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau răi. Există temnițe și stăpâni. Dacă prețuiești libertatea, înțelegi asta. Dacă, însă, pui mai bun preț pe împlinirea hoitului, atunci n-ai cum pricepe. Interviu' lu' Tacăr cu Putin. Vâlvă, zarvă, încruntări, încleștări, încăierări. Stăpân bun/stăpân rău. Tacăr...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din sărite. Chestiile care, odinioară, te-ar fi umplut de draci, acum doar te plictisesc. Furia arțăgoasă e trasă undeva la umbră și în locul ei se lăbărțează o ditamai lehamitea. Nu mai înjuri, schimbi canalul. Nu mai...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă câțiva prieteni. Nu mulți, dar cumsecade. De scris, ce să zic, scriu, chiar dacă nu simt îndemnul de a-mi rostogoli cuvintele în ochiul adormit al lumii. De zis... îmi zic mie. E de ajuns. Zic alții....

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru a îndeplini toate obiectivele propuse. Obiectivele turistice. Pentru că ghiolbanuzaurul nu-și propune și nici nu e în stare  de altceva. Și i se rupe în paișpe cu virgulă de țara asta de tolomaci. Statul român există...

Zbateri, crăcănări și vuiet

Eterna împrăștierea a chibițimii de la galerie are acum o nouă expresie: pro Israel vs. pro Palestina. Sau după caz, anti-ăia contra anti-ăilalți. Chestia de căpătâi e să urli la galeria adversă: teroriștii! Într-o parte filo-semiții de conunctură. Zgomotoși, agresivi, belicoși, răcnindu-și sprijinul, de parcă ar interesa pe...

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...

Greva celor care…

Înainte de a discuta despre greva cadrelor didactice, despre solicitările lor, e bine să aruncă, repede, o privire peste ceea ce este astăzi sistemul de învățământ. E ceva mai mult decât o simplă punere în context. Prima constatare, obligatorie, de neocolit, este că, de fapt, nu mai putem...