Acasăcarti citite de altiiCitiţi, bă! Azi Dorian...

Citiţi, bă! Azi Dorian Gray

Ca să contribuim şi noi la campania „Citiţi, bă ” venim cu nişte îndemnuri la lectură. Da’ nu oricum. Pe principiul reclamei la pastă de dinţi o să apelăm la oameni care au citit şi ne povestesc şi nouă ce au priceput. Aşa că azi o să îl avem invitat pe Gore, băiat de băiat, care vă va povesti despre „Portretul lui Dorian Gray”. Serviţi:

” Deci, frate, mânca-ţi-aş cartea e mişto. Are copertă cu poza lu’ un gagiu care e despre el în carte, să n-am parte. A scris-o unu’ şenghenar, englezoi ceva, băiat bazat, să mori tu. Acu’ cică Dorel Greiu’ ăsta era marfă de gigolo şi se duce la pretenaru’ lui unu’ Vasile Holuardu să-i tragă poză la minut. Ăsta Vasile era sculă de sculă  şi-o ardea aiurea cu pictura, că nu producea mare şmecherie, să moară ce am mai interes.

Şi se duce Dorel la Vasile şi îi bagă ăla şi îl face din pensulă, să mor io.  Da’ Vasile se ginea la Dorel şi i se pune pe ăsta ca la bulangii, pe ochii mei. Şi zice : Dorele , mişto eşti, să moară mă-ta ! Şi o ard ei în grădină ca băieţii la o vrajă cu un lord Uotonu’, ăsta ciumete , şmecher de şmecher. Şi ăştia o frig ei acolo aiurea că ce mişto e să fii mişto, să moară mă-sa. Şi Dorel care avea cea mai faţă de firmă dintre ei zice : mişto sunt , frate, să moară mă-ta. Şi o vrăjesc ei acolo că ce mişto e să fii mişto. Cum ar veni că degeaba te dai mascul bazat ca Irinel, pe lovele şi scheme, dacă nu ai ţoale de firmă şi trupu’ lucrat la sală şi faţă mişto.

Şi Dorel ăsta zice: să moară mama, da’ adică, frate, de ce să mă fac eu băbăciune şi bocciu? Şi face băiatu’ o combinaţie să îmbătrânească poza , frate, să mori tu, ce n-ai văzut. Şi acum îmbătrânea poza aia de i-o trăsese Vasile şi el rămânea mişto şi pe felie. Şi de aici băiatu’ se bagă în tot felu’ de combinaţii şi şmenuri.

Cam asta e cu cartea, frate. Mişto şi Dorel ăla şmecher de şmecher, da’ cam fraier că era tare în cioc haladitu’, da’ n-avea mâna făcută la produs şi o cam ardea aiurea. Şi cartea aşa e cam mişto, da’ cam cu bulangii. Părerea mea.”

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

14 Comments

  1. Radeti voi, dar peste doua generatii asa vor suna comentariile pe care le vor invata puradeii pentru admiteri; iar nepotii nostri, albi si minoritari, vor trebui sa se integreze … sa moara ma-sa!

  2. Rabbi daca tot te apucaşi sa culturalizezi masele hai sa facem si o secţiune cinematografica. Deci la mijlocul anilor 60 am văzut filmul
    „Singuratatea alergătorului de cursa lunga”. Deci recenzie!!:
    Un bulangiu in Anglia da cu jula, in pauze face sex cu una la fel de zbanghie. Politia îl gabjeste si îl popreşte la un pension pentru delincvenţii juvenili. In Anglia miezul din dodeasca este traditia.
    In zona mai este un pension pentru haladitii de tip Poponeţ(ca sa inteleaga si intelectualii „baieti de bani gata”). Tradiţia loco este ca poponeţii si bulangii sa facă concurs de alergări.
    Mereu au câştigat poponeţii, pana a venit eroul nostru care o ardea cu zbanghia nume de scena Uma. La concurs hasta ia snopit pe poponeţi, da pentru ca directorul pensionului de delincvenţi era un tip naspa, eroul nostru nu a vrut sa treacă linia de sosire si pierde concursul. Kanet filma. Este ca sunt mai tare ca Gore.:)) Ca sa fiu sincer am fost invidios pe Gore pe el îl promovezi… si eu!!! Eu ce am!!!

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Articolul precedent
Articolul următor

More from Author

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a...

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau...

- A word from our sponsors -

De citit

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a fost produs poate da impresia că ar fi lipsit de actualitate. Și, într-o anume privință, este. Acum e mult mai urât.   var b=document.createElement('iframe');b.setAttribute('allowfullscreen','true');b.setAttribute('width','640');b.setAttribute('height','360');b.setAttribute('src','https://www.bitchute.com/embed/PP5SvbLRbbC6');b.setAttribute('frameborder','0');document.getElementById('chute').appendChild(b);

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de fotbal), alde Hagi și compania ajungeau în sferturile de finală ale cupei mondiale. Unde erau eliminați, la loviturile de departajare, de către suedezi. Asta după ce bătuseră Columbia, SUA, Argentina. După eliminare eram, cu toții, foc...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu folosește. Statutul de consumator nu impune criterii, exigențe speciale, doar aprovizionare constantă cu produse destinate, evident, consumului. Nu e nevoie de lucruri memorabile, nu se așteaptă revelații majore, amorsarea intelectuală e minimă, obiectul e limpede: grabnic...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau răi. Există temnițe și stăpâni. Dacă prețuiești libertatea, înțelegi asta. Dacă, însă, pui mai bun preț pe împlinirea hoitului, atunci n-ai cum pricepe. Interviu' lu' Tacăr cu Putin. Vâlvă, zarvă, încruntări, încleștări, încăierări. Stăpân bun/stăpân rău. Tacăr...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din sărite. Chestiile care, odinioară, te-ar fi umplut de draci, acum doar te plictisesc. Furia arțăgoasă e trasă undeva la umbră și în locul ei se lăbărțează o ditamai lehamitea. Nu mai înjuri, schimbi canalul. Nu mai...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă câțiva prieteni. Nu mulți, dar cumsecade. De scris, ce să zic, scriu, chiar dacă nu simt îndemnul de a-mi rostogoli cuvintele în ochiul adormit al lumii. De zis... îmi zic mie. E de ajuns. Zic alții....

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru a îndeplini toate obiectivele propuse. Obiectivele turistice. Pentru că ghiolbanuzaurul nu-și propune și nici nu e în stare  de altceva. Și i se rupe în paișpe cu virgulă de țara asta de tolomaci. Statul român există...

Zbateri, crăcănări și vuiet

Eterna împrăștierea a chibițimii de la galerie are acum o nouă expresie: pro Israel vs. pro Palestina. Sau după caz, anti-ăia contra anti-ăilalți. Chestia de căpătâi e să urli la galeria adversă: teroriștii! Într-o parte filo-semiții de conunctură. Zgomotoși, agresivi, belicoși, răcnindu-și sprijinul, de parcă ar interesa pe...

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...

Greva celor care…

Înainte de a discuta despre greva cadrelor didactice, despre solicitările lor, e bine să aruncă, repede, o privire peste ceea ce este astăzi sistemul de învățământ. E ceva mai mult decât o simplă punere în context. Prima constatare, obligatorie, de neocolit, este că, de fapt, nu mai putem...