FARFURIDI (izbucnind) : Ia scuteşte-mă cu mofturile d-tale! Onest d-ta? Pe de o parte „Răcnetul Carpaţilor”, pe de altă parte chiverniseala confraţilor; pe de o parte opoziţie la toartă, pe de altă parte teşcherea la buzunar!… Urlă târgul, domnule…
(I.L. Caragiale – O scrisoare pierdută)
Nimic nu descrie mai bine zăngăneala din ultimele zile, legată de povestea cu Popoviciu, ca acest titlu găsit de Vlad Petreanu, la săptămâna sa de ştiri. Exact despre asta vorbim.
N-am să reiau întreaga istorie, e deja cunoscută suficient de bine. O chestie mi-a atras atenţia în toată povestea asta. Reacţia lui Băsescu. Care este „dezamăgit” că un securist freacă numele lui într-un context cu parfum penal. Dezamăgit! A urmat şi declaraţia turcanului de cuvânt, conform căreia Băsescu nu s-a întâlnit cu Popoviciu de când a devenit preşedinte.
Deci Băsescu e dezamăgit. Când făcea afirmaţia cu pricina omul îşi compusese şi o mimică adecvată, care respira o adâncă şi întristată dezamăgire. Nimic din violenţa de limbaj obişnuită, nicio notă stridentă, nicio ieşire din pepeni, aşa cum se întâmplă când îl calca pe nervi un gazetar sau când are el chef să comită o zicere despre un avocat mic cu capul mare, despre o „ţigancă împuţită” sau despre oricine vreţi voi. Nimic. În cazul ăsta e doar amărât şi atât. Mucles. Nu tu un ” băieţii deştepţi”, nişte „cercuri de interese”, oleacă de ” tineri mafioţi” sau măcar nişte „tonomate” (* tonomaturi?) pe valută. Nimic. Doar durere aprigă la lingurică şi mucles. Interesant al naibii. Că în toata sulfuroasa afacere apare iar numele procurorului Ţuluş parcă nu mai miră pe nimeni.
Cum, hai să fim serioşi, pe nimeni nu mai miră că în toată afacerea se vorbeşte şi despre apartamentul fiicei preşedintelui. De altfel părem cu toţii deja obişnuiţi cu matrapazlâcurile imobiliare ale omului, că e vorba de casa din Mihăileanu, de casa de 1, 5 milioane de coco a Ioanei Băsescu ( aceeaşi care acu’ află că şi-a tras şi un apartament de vreo 600 de mii), de ciudatele tranzacţii cu terenuri dintre Băsescu şi Căşuneanu. Pe nimeni nu surprinde ciudata şi absolut nejustificata prosperitate a familiei prezidenţiale. Ce Luxten, ce Căşuneanu! Omu’ nostru e campionul luptei împotriva corupţiei iar acum e o ţâr’ dezamăgit, aşa că umblaţi pe vârfuri.
Ce să o mai vorbim şi întoarcem pe faţă şi pe dos. O lăsăm aşa. Bombă cu ceaţă.
o fi ea cu ceata dar afara bate un pardalnic vant de primavara ce staruie s-omprastie de numa numa…si cum se-ncinge atmosfera se duce dracu toata abureala….si sa vezi inghesuiala…
Aşa ne place nouă să ne închipuim.
Rabbi pesemne ca a mai rămas puţin de furat de la romanica după 20 de ani de japca, pana vin împrumuturile externe ca sa aibă si gura lor ce sa mănânce nu îşi mai dau rand. Ce zici??? Oricum din partea mea sa se duca in mizda pasii tonti!!! :))
Dar o Lege 18 d’a lui Nicu Lauda cine le-o face si astora ? Ca hotul a strigat primul ca s-au „furat” alegerile am aflat-o dupa, dar sa plece in civilie la toamna si sa ne lase si ****** si cu sarsanaua plina..pentru el, ei, da Zeus, coruptia este pentru fraieri bre, mirlanii destepti ne fac la portofele !
Unde esti tu Tepes, Doamne ….!
@ lol’s
Deh, ce să mai zic?
@ Mihai R
N-avem Ţepeş, na un Băsescu.
Aoleo, Rabbi, când am văzut titlul, abia trezit, mi-a sărit inima de ruşine, am crezut că l-ai dat înaintea mea şi că l-am folosit fără să te citez…
„MIHAI< vezi ca sint vreo doi de Tepes, pe Ziare.com.,numai ca aia sint atit de patrunsi de sentimente pro-basesciene, ca te si-ngretosezi.Oricum,am retinut din „amaraciunea” presedintelui, si din declaratia de la Busteni, ca unii „oligarhi”, sint banditi si ticalosi, iar alti „oligarhi” sint cinstiti, capitalisti de omenie si „tovarasi” de nadejde ai culorii portocalii. Fie la ei ! Oricum, eu sint f.curioasa, citi romani se vor mai prezenta la vot.Indiferent, pentru ce, europarlamentare sau prezidentiale…
Nu stiu daca ati vazut „Burn After Reading”. O comedie despre o generatie de mediocri, spalati pe creier. Finalul e demential. „What a cluster fuck!” zice seful de la agentia guvernamentala despre o poveste complicata de o mina de netoti cu ceva neuroni cazuti la datorie. „What did we learn, Palmer?” zice el adresindu-se adjunctului. „I guess, not to do it again”.
Cam asa si cu Basescu…