AcasăRabbi zice"Bomba cu ceaţă"

„Bomba cu ceaţă”

FARFURIDI (izbucnind) : Ia scuteşte-mă cu mofturile d-tale! Onest d-ta? Pe de o parte „Răcnetul Carpaţilor”, pe de altă parte chiverniseala confraţilor; pe de o parte opoziţie la toartă, pe de altă parte teşcherea la buzunar!… Urlă târgul, domnule…

(I.L. Caragiale – O scrisoare pierdută)

Nimic nu descrie mai bine zăngăneala din ultimele zile, legată de povestea cu Popoviciu, ca acest titlu găsit de Vlad Petreanu, la săptămâna sa de ştiri. Exact despre asta vorbim.

N-am să reiau întreaga istorie, e deja cunoscută suficient de bine. O chestie mi-a atras atenţia în toată povestea asta. Reacţia lui Băsescu. Care este „dezamăgit” că un securist freacă numele lui într-un context cu parfum penal. Dezamăgit! A urmat şi declaraţia turcanului de cuvânt, conform căreia Băsescu nu s-a întâlnit cu Popoviciu de când a devenit preşedinte.

Deci Băsescu e dezamăgit. Când făcea afirmaţia cu pricina omul îşi compusese şi o mimică adecvată, care respira o adâncă şi întristată dezamăgire. Nimic din violenţa de limbaj obişnuită, nicio notă stridentă, nicio ieşire din pepeni, aşa cum se întâmplă când îl calca pe nervi un gazetar sau când are el chef să comită o zicere despre un avocat mic cu capul mare, despre o „ţigancă împuţită” sau despre oricine vreţi voi. Nimic. În cazul ăsta e doar amărât şi atât. Mucles. Nu tu  un ” băieţii deştepţi”, nişte „cercuri de interese”, oleacă de ” tineri mafioţi” sau măcar nişte „tonomate” (* tonomaturi?) pe valută. Nimic. Doar durere aprigă la lingurică şi mucles. Interesant al naibii. Că în toata sulfuroasa afacere apare iar numele procurorului Ţuluş parcă nu mai miră pe nimeni.

Cum, hai să fim serioşi, pe nimeni nu mai miră că în toată afacerea se vorbeşte şi despre apartamentul fiicei preşedintelui. De altfel părem cu toţii deja obişnuiţi cu matrapazlâcurile imobiliare ale omului, că e vorba de casa din Mihăileanu, de casa de 1, 5 milioane de coco a Ioanei Băsescu ( aceeaşi care acu’ află că şi-a tras şi un apartament de vreo 600 de mii), de ciudatele tranzacţii cu terenuri dintre Băsescu şi Căşuneanu. Pe nimeni nu surprinde ciudata şi absolut nejustificata prosperitate a familiei prezidenţiale. Ce Luxten, ce Căşuneanu! Omu’ nostru e campionul luptei împotriva corupţiei iar acum e o ţâr’ dezamăgit, aşa că umblaţi pe vârfuri.

Ce să o mai vorbim şi întoarcem pe faţă şi pe dos. O lăsăm aşa. Bombă cu ceaţă.

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

8 Comments

  1. o fi ea cu ceata dar afara bate un pardalnic vant de primavara ce staruie s-omprastie de numa numa…si cum se-ncinge atmosfera se duce dracu toata abureala….si sa vezi inghesuiala…

  2. Rabbi pesemne ca a mai rămas puţin de furat de la romanica după 20 de ani de japca, pana vin împrumuturile externe ca sa aibă si gura lor ce sa mănânce nu îşi mai dau rand. Ce zici??? Oricum din partea mea sa se duca in mizda pasii tonti!!! :))

  3. Dar o Lege 18 d’a lui Nicu Lauda cine le-o face si astora ? Ca hotul a strigat primul ca s-au „furat” alegerile am aflat-o dupa, dar sa plece in civilie la toamna si sa ne lase si ****** si cu sarsanaua plina..pentru el, ei, da Zeus, coruptia este pentru fraieri bre, mirlanii destepti ne fac la portofele !
    Unde esti tu Tepes, Doamne ….!

  4. „MIHAI< vezi ca sint vreo doi de Tepes, pe Ziare.com.,numai ca aia sint atit de patrunsi de sentimente pro-basesciene, ca te si-ngretosezi.Oricum,am retinut din „amaraciunea” presedintelui, si din declaratia de la Busteni, ca unii „oligarhi”, sint banditi si ticalosi, iar alti „oligarhi” sint cinstiti, capitalisti de omenie si „tovarasi” de nadejde ai culorii portocalii. Fie la ei ! Oricum, eu sint f.curioasa, citi romani se vor mai prezenta la vot.Indiferent, pentru ce, europarlamentare sau prezidentiale…

  5. Nu stiu daca ati vazut „Burn After Reading”. O comedie despre o generatie de mediocri, spalati pe creier. Finalul e demential. „What a cluster fuck!” zice seful de la agentia guvernamentala despre o poveste complicata de o mina de netoti cu ceva neuroni cazuti la datorie. „What did we learn, Palmer?” zice el adresindu-se adjunctului. „I guess, not to do it again”.

    Cam asa si cu Basescu…

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Articolul precedent
Articolul următor

More from Author

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă...

- A word from our sponsors -

De citit

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu folosește. Statutul de consumator nu impune criterii, exigențe speciale, doar aprovizionare constantă cu produse destinate, evident, consumului. Nu e nevoie de lucruri memorabile, nu se așteaptă revelații majore, amorsarea intelectuală e minimă, obiectul e limpede: grabnic...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau răi. Există temnițe și stăpâni. Dacă prețuiești libertatea, înțelegi asta. Dacă, însă, pui mai bun preț pe împlinirea hoitului, atunci n-ai cum pricepe. Interviu' lu' Tacăr cu Putin. Vâlvă, zarvă, încruntări, încleștări, încăierări. Stăpân bun/stăpân rău. Tacăr...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din sărite. Chestiile care, odinioară, te-ar fi umplut de draci, acum doar te plictisesc. Furia arțăgoasă e trasă undeva la umbră și în locul ei se lăbărțează o ditamai lehamitea. Nu mai înjuri, schimbi canalul. Nu mai...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă câțiva prieteni. Nu mulți, dar cumsecade. De scris, ce să zic, scriu, chiar dacă nu simt îndemnul de a-mi rostogoli cuvintele în ochiul adormit al lumii. De zis... îmi zic mie. E de ajuns. Zic alții....

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru a îndeplini toate obiectivele propuse. Obiectivele turistice. Pentru că ghiolbanuzaurul nu-și propune și nici nu e în stare  de altceva. Și i se rupe în paișpe cu virgulă de țara asta de tolomaci. Statul român există...

Zbateri, crăcănări și vuiet

Eterna împrăștierea a chibițimii de la galerie are acum o nouă expresie: pro Israel vs. pro Palestina. Sau după caz, anti-ăia contra anti-ăilalți. Chestia de căpătâi e să urli la galeria adversă: teroriștii! Într-o parte filo-semiții de conunctură. Zgomotoși, agresivi, belicoși, răcnindu-și sprijinul, de parcă ar interesa pe...

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...

Greva celor care…

Înainte de a discuta despre greva cadrelor didactice, despre solicitările lor, e bine să aruncă, repede, o privire peste ceea ce este astăzi sistemul de învățământ. E ceva mai mult decât o simplă punere în context. Prima constatare, obligatorie, de neocolit, este că, de fapt, nu mai putem...

Alegeri în Turcia

Miza alegerilor prezidențiale din Turcia, din perspectivă geopolitică, nu are cum fi subestimată. Analiștii de ocazie vorbesc despre o confruntare dintre blocul ultra-conservator, condus de Erdogan, și mișcarea reformatoare care l-ar avea în frunte pe Kilicdaroglu. Alții vorbesc despre o competiție între suveranism și globalism. Nu lipsesc...

Din târtița presei

Acum 10-12 ani, pe când acest blog începea să capete formă, îmi plăcea să fac un soi de "revistă a presei". Pe atunci mai aveam ceva ce semăna, vag, cu presa. Încă era ofițerime pe-acolo. Acum doar tablagii. Nu știu dacă am să încep iar să cern știrile,...