AcasăRabbi zicePiţi, nu pleca

Piţi, nu pleca

Eu v-am mai zis că nu mă pricep la fotbal. Deci, teoretic, n-ar trebui să-mi dau cu părerea pe subiect. Da’ uite că Piţurcă e încă antrenor al echipei naţionale. Şi nici el nu se pricepe.

Am dat o tură prin blogărie să văd ce mai spune microbistul despre meciul de aseară. Opinia aproape generală e că sârbii au jucat naşpa. Da’ ne-au bătut. Noi, zic unii, n-am fi jucat aşa de caca, da’ am luat-o peste ochi. Nasol moment, ciudată logică. Bre, în fotbal tipul ăsta de panseism cică poate funcţiona, da’ cum ar fi în box? Să spui după ce ai faţa spartă şi ai fost numărat până la 49 ca să te trezeşti din vise că tu ai jucat mai bine?

Acu’, zău, m-aş fi mirat să batem.  Toată săptămâna i-am auzit pe „specialişti” frecând hreanul cu Mutu face, Mutu drege. Adică exact ca în politică ne agăţam de ideea că apare Gigi Putere, omul miracol şi ne scoate din rahat. Şi iar al luat-o peste ochi. Vorba lu’ Lobonţ: ce mare şmecherie, nu ne-au dat şi lituanienii trei?

Acu’ evident toată suflarea florei microbiene e pasionată de demisia lu’ Piţurcă. Pe care îl doare fix în dunga de la ciorapi. A, da. Şi ne mai chinuie grija că Mutu şi Contra sunt accidentaţi. Şi ar putea rata meciul cu Austria. Păi, bre, ăştia n-au jucat aseară? Au jucat. Am luat-o de nu ne-am văzut cu ei în teren? Am luat-o. Deci care e problema că nu joacă? Adică? Ce, dacă am luat bătaie cu ei credeţi că fără ei nu ne descurcăm să luăm la fel de lejer bătaie?

N-are rost să mă apuc acum să explic care e diferenţa de mentalitate dintre noi şi sârbi ( nu doar la fotbal). Nici care a fost planul tactic al lui Piţurcă ( sanchi!). Nici n-o să vă spun cât m-a călcat pe nervi comentariul lui Grădinescu. Retinem atât: cică la meci s-au luat măsuri dure de securitate, da’ suporterii sârbi au intrat fără probleme cu bombardele în stadion şi le-au tras şi nişte şuturi în cur jandarmilor; Băsescu a intrat hlizind, a ieşit hlizind, semn că a priceput tot din meciul ăla; Piţurcă e bine merci, pregăteşte succesurile viitoare. Şi noi ne pierdem timpul ca proştii uitându-ne la fotbal şi vorbind despre asta în timp  ce pe Cartoon netowrk e „Clanul năzdravăniilor deosebite”.

A, da. Piţi, nu pleca. Zău, bre. Dacă ăştia n-au coaie să te dea afară stai acolo. Să ne dea Şi Feroe vreo trei acasă. Ce mama mă-sii. Şi mi-a plăcut scuza de la sfârşit, că am luat bătaie din cauză de autogol. Zău, mai bine tăceai. Adică să invoci propriul cretinism…

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

14 Comments

  1. Asa cum am mai spus-o, dilema mea este de ce se zice „Pitzi, lasa-ne”, cand ar trebui sa se zica „Coca, lasa-ne”?

    Despre meci, mi-a placut foarfeca spre poarta a romanului simultan cu cea a sarbului, la faza cu golul. Copiem si noi ce putem.

  2. @ lol’s
    Da’ nevoia să tacă nu o simte, bre? Şi să lase capul cu breton cu tot !

    @c
    De cărţi nu ştiu, da’ de zaruri… era meşter.

    @ Ghicitor în fund
    Da. Foarfecile au fost geniale. A sârbului a fost gol. A lui Rădoi, dacă ieşea, era autogol. QED.

  3. nu ca n-au oua, dar are un contract smecher, iar clauza de reziliere se invartea parca la 1 mil de $!
    asa ca aia asteapta ca matematic sa nu ne putem califica sa-l dea afara moca .. iar el trage cu dintii sa mai stea niste luni bune ca sa ia salariul! 😀

  4. Rabii prin anii 70 aveam mustăţi ca Tiriac, plete, pantaloni de văcar american pe care ii port si azi, nu pot sa mă despart de ei!!! Proaspăt angajat la şantierul Naval Mangalia militar. Viceamiralul Musat a făcut revista de front cu personalul de conducere din şantier. La coada plutonului eram si eu angajat civil, s-a oprit in dreptul meu s-a întors către directorul şantierului Rangul I, Chioreanu (mare om, a albit săracul din cauza golanilor pe care ia adus in şantier, dar a făcut si treaba cu ei, sa certifice coreeni care beneficiază acum) si l-a apostrofat viceamiralul: Bine ba fără zlătari nu ne mai descurcam in Marina. Tovarasu’ a replicat împricinatului de unde sa iau eu metalurg sa facă fata in marina. Este pletos da este bun. Si a rămas aşa. In ziua aia am fost la frizer si am rămas fără podoaba capilara si fără mustăţi, voluntar . Tot atunci am învăţat ca numai prostii perseverează la infinit fără sa evalueze pagubele pe care le produc.
    Pitii poate sa îşi facă si codite da sa ne lase!!!

  5. Hain la inima ce esti! Unde sa plece papagalul cu breton? Acu cand s-a inglodat in datorii ca sa-i cumpere amantei Vica casa (nu da cu cacofonia, ca-i pentru cacofoni!), ca sa-l ierte ca nu i-a recunoscut cbaietelul?! Ce leafa sa mai duca nevestei si copiilor, daca prinde doar un loc de divizia B? Poate o mai avea vreo umbra de decenta si isi ia singuri campii!

  6. Mordechai, eu te rog sa nu uiti doua lucruri esentiale:
    1.Nici macar la barbut Piti nu cistiga chiar fiecare partida!
    2. Cu Piti antrenor avem totusi sanse sa devenim campioni mondiali. La babaroase….

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Articolul precedent
Articolul următor

More from Author

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a...

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau...

- A word from our sponsors -

De citit

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a fost produs poate da impresia că ar fi lipsit de actualitate. Și, într-o anume privință, este. Acum e mult mai urât.   var b=document.createElement('iframe');b.setAttribute('allowfullscreen','true');b.setAttribute('width','640');b.setAttribute('height','360');b.setAttribute('src','https://www.bitchute.com/embed/PP5SvbLRbbC6');b.setAttribute('frameborder','0');document.getElementById('chute').appendChild(b);

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de fotbal), alde Hagi și compania ajungeau în sferturile de finală ale cupei mondiale. Unde erau eliminați, la loviturile de departajare, de către suedezi. Asta după ce bătuseră Columbia, SUA, Argentina. După eliminare eram, cu toții, foc...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu folosește. Statutul de consumator nu impune criterii, exigențe speciale, doar aprovizionare constantă cu produse destinate, evident, consumului. Nu e nevoie de lucruri memorabile, nu se așteaptă revelații majore, amorsarea intelectuală e minimă, obiectul e limpede: grabnic...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau răi. Există temnițe și stăpâni. Dacă prețuiești libertatea, înțelegi asta. Dacă, însă, pui mai bun preț pe împlinirea hoitului, atunci n-ai cum pricepe. Interviu' lu' Tacăr cu Putin. Vâlvă, zarvă, încruntări, încleștări, încăierări. Stăpân bun/stăpân rău. Tacăr...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din sărite. Chestiile care, odinioară, te-ar fi umplut de draci, acum doar te plictisesc. Furia arțăgoasă e trasă undeva la umbră și în locul ei se lăbărțează o ditamai lehamitea. Nu mai înjuri, schimbi canalul. Nu mai...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă câțiva prieteni. Nu mulți, dar cumsecade. De scris, ce să zic, scriu, chiar dacă nu simt îndemnul de a-mi rostogoli cuvintele în ochiul adormit al lumii. De zis... îmi zic mie. E de ajuns. Zic alții....

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru a îndeplini toate obiectivele propuse. Obiectivele turistice. Pentru că ghiolbanuzaurul nu-și propune și nici nu e în stare  de altceva. Și i se rupe în paișpe cu virgulă de țara asta de tolomaci. Statul român există...

Zbateri, crăcănări și vuiet

Eterna împrăștierea a chibițimii de la galerie are acum o nouă expresie: pro Israel vs. pro Palestina. Sau după caz, anti-ăia contra anti-ăilalți. Chestia de căpătâi e să urli la galeria adversă: teroriștii! Într-o parte filo-semiții de conunctură. Zgomotoși, agresivi, belicoși, răcnindu-și sprijinul, de parcă ar interesa pe...

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...

Greva celor care…

Înainte de a discuta despre greva cadrelor didactice, despre solicitările lor, e bine să aruncă, repede, o privire peste ceea ce este astăzi sistemul de învățământ. E ceva mai mult decât o simplă punere în context. Prima constatare, obligatorie, de neocolit, este că, de fapt, nu mai putem...