Nea Stere şi vizele

Despre nea Stere v-am tot povestit. E inutil să vi-l mai descriu. Cei mai mulţi dintre voi îl ştiţi ca pe o poamă. Vă spun doar că, începând de azi, omul are rubrica lui permanentă. O găsiţi în susul paginii. Acolo o să vă răspundă impertinent şi poltron la întrebări.

Că în fiecare dimineaţă îl găsesc în faţa blocului împreună cu podoaba de nea Mătreaţă, iar n-are sens să vă mai spun. Ieri dimineaţă se relaxa în pijama şi pardesiu, cu picioarele crăcănate, bucurându-se de o zi frumoasă. Avea fes vişninu de rapidist şi şosete roş-albastrii de stelist. Hârâia, tuşea şi grohăia, lepădând ritmic câte o flegmă legată ca osul de meduză. Apoi relua ronţăitul mecanic de sămânţă naţională de floare, repezind zarurile şi băşcălindu-l pe nea Mătreaţă pentru bafta porcească. Asta până m-a zărit.

-Neaţa vecinu’ ! Auzi că ne bagă moldovenii viză, bre…

– Am auzit, nea Stere…

-I-o fi frică lu’ Voronea ăla că ne emigrăm toţi la ei… s-o fi dus buhu’ dă ce bine ne merge nouă cu Boc şi Băse… BB ca bardoata aia cu ţâţe mişto… dă când eram eu tânăr… ce bucată era bagaboanta… acu’ s-a zdrelit… linge câini sub coadă şi linge şuviţă lu’ Băse…

– Deh, nea Stere…

Ceea ce a urmat a fost un exemplu de elocinţă neasteriană. Omul are momente din astea. Momente în care porneşte de la un subiect, face brusc la stânga fără să semnalizeze, taie intersecţia pe roşu, o ia pe contrasens… Adică sare dintr-un subiect în altul, fără să staţioneze logic în niciunul, cu un firesc pentru care-l invidiez. E o demenostraţie de condensare a comunicării. De concentrare. De… Ce mai, nea Stere reuşeşte să comprime toată problematica lumii de azi, toate ştirile zilei într-o singură şi iute turuială.

– Ei, eram şi eu tânăr, vecinu, când am văzut-o prima dată. Eram în permisie, mergeam la cinema. Pe vremea aia se făcea armată nu ca acum. Am băgat un an juma’ ca popa, plus arestu’. Da’ arest, nu ca acum cu Becali, cu pachete şi tocşoaie şi vedetisme la oteveu, că i-a luat locu; lu’ Elodia… o să o găsească ăia când şi-o găzi Mătreaţă puţa. Aşa aveam unul în unitate, o puţă mică-mică, cât o păstaie de fasole rebegită, cică nu mărimea contează, ăia e proşti care a zis asta. Păi ce? E tot aia dacă stai în vilă cât a lu’ Băseasca sau grasonieră ca Mătreaţă? Contează mărimea şi la impozit. Uite trebuia să plătesc impozitu’ pe casă. Trei milioane futu-le muma-n cur. Păi io mă cac bani? Cică să trăiţi bine! Păi ce? Io iau bani ca Piţi, pe frecat pula şi rezultate canci? Să-l pupe-n cur pe Mutu, că ăla şi aranjamentele lu’ Mircea Sandu l-a calificat la euro. Doar nu trebuia să ia nevastă papistaşă. Că azi e paştele lor. De ce n-are ăştia paşte ca toţi oamenii? L-am întrebat pe un văr de al meu care e director la o mânăstire, stareţ din ăia, cum le zice. Cică are calendare diferite pentru că… are pe dracu’. Să se pună de acord să facă şi catolicii cu ortodocşii un UE dă popi şi să termine. Că prea s-a tâmpit. Ca popa Sandu care l-a prins nevastă-sa în curul gol la curve şi acu’ umblă bătut la biserica de râde muierile de el. I-am zis lu’ a mea: ce te duci, fă, acolo? Da’ degeaba că ea e cu popii şi superstiţiile şi telenovelele. Auzi, „fetele marinarului” ce apropuri bate ăştia. Păi fi-sa a mare cu casă, a mică învârtită, fra’su clonţos, neam dat dracu’. Numai neamurile lu’ alde nevastă-mea beţivi şi cărpănoşi. Mai bea omu’ o bere, două trei, da’ cumnată-meu e pe tărie şi până nu se face manivelă nu se lasă. A muncit afară, a fost în Italia şi degeaba. Că şi în Italia, na, le-a dat cutremur. Acu’ tot românii e de vină? Ce italienii nu violează ? Şi ne amestecă pe noi cu ţiganii. Nu zic, care munceşte n-ai treabă cu ei. Şi care e lăutari. Că mie de-astea mi-a plăcut, nu bahuri, mozarte de-alea de care asculţi mata, vecinu, că se mai aude de la matale. Da’ mata ai citit cărţi. Că uite aia cu heripoteru’ ei cică a făcut mai multe lovele ca regina angliei. Nu mai crapă şi baba aia, săracu Charles ăla, o să urce pe tron hodorog, fără dinţi. Şi aşa are dinţii ăia ca la cal. Calu’ e animal deştept, nu mai ştie lumea. Acu’ toţi cu maşini scumpe. Da’ cine are bani… îşi permite şi benzina. Păi treij’şase de mii un litru de benzină? Dacă le-am dat la austrieci pe nimica toată şi ne certăm cu rusu o să plătim de ne ia dracu’. Nu uită rusu. Ăştia-s naţia dracu’. I-am bătut mereu la gimnastică, da’ altfel sunt daţi dracu’. Ce? Acum mai avem gimnastică? S-a făcut nişte puturoşi. Vrea drepturi, manele şi vedetisme. Uite acu’, cică la tv, zice că a noastră „a cucerit medalia de argint”. Cum pizda mă-sii să cucereşti argintul? Dacă era la box, se chema că te-a bătut de te-ai căcat pe tine şi ai luat argint. Ce? La Vaterlu, Napoleon a cucerit o mamă de bătaie? Regele, nu coniacul. Mie de la coniac mi se face rău. Şi te doare şi capul. Şi pastile… a scumpit tot. Nici compensatele nu le mai iei că n-are bani. Am fost la farmacie, la Sorina, s-a măritat cu a lu’ Trâncă. Ăla toată viaţa a fost doar după învârteli…. Ce faci vecinu’? Unde pleci?

Nu i-am răspuns. Oftează. Mai trage o flegmă sănătoasă. Mai sparge o sămânţă. Apoi îl repede pe nea Mătreaţă:

– Şase- şase, bă tu ai mâncat mult rahat când ai fost mic. Auzi tu… şi moldovenii ne bagă vize…