Nu ştiu cum am intrat în criză, da’ e clar că ţinutul ăsta e vast şi şoferul care ar trebui să ne scoată de aici nu cunoaşte drumul, n-are hartă şi are şi gipiesul paradit. Şi mai e şi tâmpit.
<Pauză publicitară>
<Imagini de arhivă. Geoană promiţând aplicarea retroactivă a majorării salariilor pentru profesori, a doua zi după alegeri. Boc promiţând şi el aşijderea. Stolojan la bustul gol răzgândind-se. Imagini în disolve cu românul trimis de Geoană în spaţiu. Fade in cu Boc căzând în cap şi salvând economia românească>
Că guvernul Boc… Pauză. N-am ce -i face, de câte ori aud sau pronunţ cuvintele astea: guvernul Boc, mă iar cu hihoho. Spuneam deci că guvernul Boc, desigur, are de gestionat o situaţie economică destul de complicată. Finanţele statului suferă de rahitism, iar economia de sindromul Down. Şi ca să fie filmul mai palpitant echipa guvernamentală e alcătuită din guşteri, pitulici şi carcalaci. Soluţia pe care a găsit-o premierul Boc… iar am nevoie de pauză de hihohoho. Deci soluţia găsită de Boc şi echipa de brainiaci a fost, în primă instanţă, să se împrumute de la cămătarii femeişti. Ceea ce sugerează o viziune economică complexă şi un program economic extrem de riguros. Nu? Adică… n-ai parale… te împrumuţi de la ăia care au. Sincer, este că o astfel de minunăţie de soluţie putea găsi şi nepotul lui nea Mătreaţă?
Dar împrumutul cu pricina vine împreună cu nişte condiţii. Care ar trebui să ţină loc de program economic. Cămătarii, ca orice cămătari serioşi, fiind interesaţi să-şi scoată francul de la tine şi nu să te umpli tu de bunăstare. Deci luăm credit de la FMI, acelaşi FMI vine cu un plan de măsuri care ţine loc de program economic… Noi de ce femininul pulului de la table mai votăm şi mai avem guşteri, pitulici şi carcalaci care să umple iluzia unui guvern?
Şi ajungem la cestiune. Impozitul forfetar. Rebotezat în „impozitul minim garantat”. O măsură de un cretinism absolut. Care presupune că ai, n-ai profit, lu’ Boc şi Pogea le dai francu’. Pen’ că le trebuie. Iar argumentaţia vine formulată după o logica economica solidă şi o nesimţire obeză: „dacă n-ai 500 de euro sa plăteşti impozitul , închizi firma”. Clar. Că pentru zeci de mii de întreprinderi mici suma aceea poate reprezenta diferenţa dintre supravieţuire şi faliment nu interesează. Ideea e simplă: Boc şi Băsescu au nevoie de bani de cheltuială. Mai ales ca e un an electoral. Înca unul. Şi în toamnă Bocul are de dat pomeni grase spre a babaşei cinstire şi preavotare. Aşa că treaba e simplă: lor le trebuiesc bani, ornitorincul plăteşte. Curat economic.
Există zeci de mii de întreprinderi mici. Cu doi, trei, patru salariaţi. Pentru care „impozitul minim garantat” reprezintă o povară serioasă. Întreprinderile alea platesc salarii. Aduc TVA la visteria statului. Platesc dări, contribuţii şi paracontribuţii. Acum nu mai e de ajuns. Pentru că Boc şi Băsescu au nevoie de bani de coşniţă.
Eficienţa economică a măsurii nu există. Veniturile pe care această tâmpenie le-ar putea aduce la bugetul de stat sunt nesemnificative. Dar efectele pe care le poate avea supra micilor firme pot fi catastrofale. Un guvern responsabil ar fi înţeles cum funcţionează sistemul pe care e chemat să îl administreze. Şi ar fi înţeles că veniturile statului depind de buna funcţionare a economiei nationale. Şi şi-ar fi îndreptat atenţia spre stimularea acestei economii şi nu spre încăleacarea ei. Pentru că bunul mers al economiei, al micilor întreprinderi ar fi asigurat şi statului venituri certe şi îndestulătoare. Evident nu e cazul nostru.
Oamenii ăştia au ajuns la guvernare hămesiţi. Şi au nevoie de parale. De un buget gras din care să se poată tăia felii cu slănină pentru sponsorii din campanie. Din care felii curge şi binecuvântatul parandărăt. Păstorirea economiei, punerea acestei pe roate nu e treaba lor. Nu interesează. Iar dacă nu vă convine… Italia, Spania şi Canada vă aşteaptă. Aici e ţara lor. Au cumpărat-o. Cu mici şi bere. La licitaţia care are loc la fiecare patru ani. Şi v-au plătit preţul corect: să trăiţi bine, mici şi bere. Acum e rândul vostru să plătiţi. Taxe şi impozite. Muci uscaţi vă rămân vouă. Ca întotdeauna.
Greşit total greşit!!. Citez din postare: Boc si Basescu au nevoie de banii de cheltuiala. GREŞIT au nevoie de bani de praduiala!!! „Viutoane”, „ambartamente de luxe”, gagici tinere , doua la 40 de ani adicatelea 2 de 20, când tu baţi 60 de ani, nu merg fără o japca pe măsura, pentru tine si camarila, nu este un lucru nou la romanica!! Daca si trendul mondial al marilor puteri este: PRADUITI ROMÂNIA NUMAI SA SCĂPAM DE EA!! ESTE evident cuplul B&B= boc& basescu o sa aibă numai succesuri!!
Aici e mai greu de scris că nu pot să mă opresc din rîs :)))))))))))) Economia cu sindrom Down :))))))))))))))))))))))
Scuzaţi, ştiu că problema e seioasă, criza gravă şi bocul mic, dar nu pot să mă abţin. Pauză.
Am citit pe undeva că din impozitul forfetar s-ar putea acoperi cam un sfert din tichetele de vacanţă ale turismului ecumenic şi ministerial.
Iar şeful lui Boc vrea să împartă împrumutul de la FMI sub formă de pensii şi salarii. Sigur, ce mai rămîne după cheltuielile din campania de toamnă.
Boss,soferul are basca si fes de rezerva.Impozit forfetar?inchid firma si sa dea Boc cu Pogea somaju’,fifti-fifti.
@lol’s
Aceste cuvinte ne doare:)
@ Lucia Verona
Cam aşa. Cam un sfert din vacanţele turistei. Despre tichete vorbim degeaba.
@ C
Cum spuneam: Spania e o ţară minunată, iar căpşunile delicioase.
La televiziune se anunta sfirsitul lumii. Pleaca spicherul si apare Ceausescu.Si zice Susterul:
Stimati pretini romani nu va temeti.Sinteti ramasi in urma cu 200 de ani..
😀 sau 🙁
Deci Iberia, da?
fuck’em all!!! Revolutie!!!!!!!!
Sau măcar o răzmeriţă.
In 1960 activişti de partid care acţionau in mediul rural ii lămureau pe ţărani ca urmează o revoluţie in agricultura. la un moment dat un precursor al lui nea Stere a ridicat o problema!!.
Bine bre da in loc ne o revoluţie in agricultura nu putem sa punem de o răscoala. Ca la asta ne pricepem. A făcut 10 ani la canal nefericitul curios!!
Am preluat-o de pe Realitatea. „”Constitutia Romaniei: ARTICOLUL 139 (1) Impozitele, taxele şi orice alte venituri ale
bugetului de stat şi ale bugetului asigurărilor sociale de stat se stabilesc NUMAI PRIN
LEGE. Codul Fiscal: Art. 4. – (1) Prezentul cod se modifică şi se completează NUMAI
PRIN LEGE, promovată, de regulă, cu 6 luni înainte de data intrării în vigoare a
acesteia. (2) Orice modificare sau completare la prezentul cod intră în vigoare cu
începere din prima zi a anului următor celui în care a fost adoptată PRIN
LEGE. Constitutia Romaniei: ARTICOLUL 61 (1) Parlamentul este organul reprezentativ
suprem al poporului român şi UNICA AUTORITATE LEGIUITOARE a ţării. Constitutia
Romaniei: Actele Guvernului, ARTICOLUL 108 (1) Guvernul adoptă hotărâri şi
ordonanţe.
sa i furam pana mor ei!!!!!
sa i furam pana moare ei!!!!