AcasăEconomie si gheseftTaxe, impozite şi muci...

Taxe, impozite şi muci uscaţi

2705

Nu ştiu cum am intrat în criză, da’ e clar că ţinutul ăsta e vast şi şoferul care ar trebui să ne scoată de aici nu cunoaşte drumul, n-are hartă şi are şi gipiesul paradit. Şi mai e şi tâmpit.

<Pauză publicitară>

<Imagini de arhivă. Geoană promiţând aplicarea retroactivă a majorării salariilor pentru profesori, a doua zi după alegeri. Boc promiţând şi el aşijderea. Stolojan la bustul gol răzgândind-se. Imagini în disolve cu românul trimis de Geoană în spaţiu. Fade in cu Boc căzând în cap şi salvând economia românească>

Că guvernul Boc… Pauză. N-am ce -i face, de câte ori aud sau pronunţ cuvintele astea: guvernul Boc, mă iar cu hihoho. Spuneam deci că guvernul Boc, desigur, are de gestionat o situaţie economică destul de complicată. Finanţele statului suferă de rahitism, iar economia de sindromul Down. Şi ca să fie filmul mai palpitant echipa guvernamentală e alcătuită din guşteri, pitulici şi carcalaci. Soluţia pe care a găsit-o premierul Boc… iar am nevoie de pauză de hihohoho. Deci soluţia găsită de Boc şi echipa de brainiaci a fost, în primă instanţă, să se împrumute de la cămătarii femeişti. Ceea ce sugerează o viziune economică complexă şi un program economic extrem de riguros. Nu? Adică… n-ai parale… te împrumuţi de la ăia care au. Sincer, este că o astfel de minunăţie de soluţie putea găsi şi nepotul lui nea Mătreaţă?

Dar împrumutul cu pricina vine împreună cu nişte condiţii. Care ar trebui să ţină loc de program economic. Cămătarii, ca orice cămătari serioşi, fiind interesaţi să-şi scoată francul de la tine şi nu să te umpli tu de bunăstare. Deci luăm credit de la FMI, acelaşi FMI vine cu un plan de măsuri care ţine loc de program economic… Noi de ce femininul pulului de la table mai votăm şi mai avem guşteri, pitulici şi carcalaci care să umple iluzia unui guvern?

Şi ajungem la cestiune. Impozitul forfetar. Rebotezat în „impozitul minim garantat”. O măsură de un cretinism absolut. Care presupune că ai, n-ai profit, lu’ Boc şi Pogea le dai francu’. Pen’ că le trebuie. Iar argumentaţia vine formulată după o logica economica solidă şi o nesimţire obeză: „dacă n-ai 500 de euro sa plăteşti impozitul , închizi firma”. Clar. Că pentru zeci de mii de întreprinderi mici suma aceea poate reprezenta diferenţa dintre supravieţuire şi faliment nu interesează. Ideea e simplă: Boc şi Băsescu au nevoie de bani de cheltuială. Mai ales ca e un an electoral. Înca unul. Şi în toamnă Bocul are de dat pomeni grase spre a babaşei cinstire şi preavotare. Aşa că treaba e simplă: lor le trebuiesc bani, ornitorincul plăteşte. Curat economic.

Există zeci de mii de întreprinderi mici. Cu doi, trei, patru salariaţi. Pentru care „impozitul minim garantat” reprezintă o povară serioasă. Întreprinderile alea platesc salarii. Aduc TVA la visteria statului. Platesc dări, contribuţii şi paracontribuţii. Acum nu mai e de ajuns. Pentru că Boc şi Băsescu au nevoie de bani de coşniţă.

Eficienţa economică a măsurii nu există. Veniturile pe care această tâmpenie le-ar putea aduce la bugetul de stat sunt nesemnificative. Dar efectele pe care le poate avea supra micilor firme pot fi catastrofale. Un guvern responsabil ar fi înţeles cum funcţionează sistemul pe care e chemat să îl administreze. Şi ar fi înţeles că veniturile statului depind de buna funcţionare a economiei nationale. Şi şi-ar fi îndreptat atenţia spre stimularea acestei economii şi nu spre încăleacarea ei. Pentru că bunul mers al economiei, al micilor întreprinderi ar fi asigurat şi statului venituri certe şi îndestulătoare. Evident nu e cazul nostru.

Oamenii ăştia au ajuns la guvernare hămesiţi. Şi au nevoie de parale. De un buget gras din care să se poată tăia felii cu slănină pentru sponsorii din campanie. Din care felii curge şi binecuvântatul parandărăt. Păstorirea economiei, punerea acestei pe roate nu e treaba lor. Nu interesează. Iar dacă nu vă convine… Italia, Spania şi Canada vă aşteaptă. Aici e ţara lor. Au cumpărat-o. Cu mici şi bere. La licitaţia care are loc la fiecare patru ani. Şi v-au plătit preţul corect: să trăiţi bine, mici şi bere. Acum e rândul vostru să plătiţi. Taxe şi impozite. Muci uscaţi vă rămân vouă. Ca întotdeauna.

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

12 Comments

  1. Greşit total greşit!!. Citez din postare: Boc si Basescu au nevoie de banii de cheltuiala. GREŞIT au nevoie de bani de praduiala!!! „Viutoane”, „ambartamente de luxe”, gagici tinere , doua la 40 de ani adicatelea 2 de 20, când tu baţi 60 de ani, nu merg fără o japca pe măsura, pentru tine si camarila, nu este un lucru nou la romanica!! Daca si trendul mondial al marilor puteri este: PRADUITI ROMÂNIA NUMAI SA SCĂPAM DE EA!! ESTE evident cuplul B&B= boc& basescu o sa aibă numai succesuri!!

  2. Aici e mai greu de scris că nu pot să mă opresc din rîs :)))))))))))) Economia cu sindrom Down :))))))))))))))))))))))
    Scuzaţi, ştiu că problema e seioasă, criza gravă şi bocul mic, dar nu pot să mă abţin. Pauză.
    Am citit pe undeva că din impozitul forfetar s-ar putea acoperi cam un sfert din tichetele de vacanţă ale turismului ecumenic şi ministerial.
    Iar şeful lui Boc vrea să împartă împrumutul de la FMI sub formă de pensii şi salarii. Sigur, ce mai rămîne după cheltuielile din campania de toamnă.

  3. @lol’s
    Aceste cuvinte ne doare:)

    @ Lucia Verona
    Cam aşa. Cam un sfert din vacanţele turistei. Despre tichete vorbim degeaba.

    @ C
    Cum spuneam: Spania e o ţară minunată, iar căpşunile delicioase.

  4. La televiziune se anunta sfirsitul lumii. Pleaca spicherul si apare Ceausescu.Si zice Susterul:
    Stimati pretini romani nu va temeti.Sinteti ramasi in urma cu 200 de ani..
    😀 sau 🙁

  5. In 1960 activişti de partid care acţionau in mediul rural ii lămureau pe ţărani ca urmează o revoluţie in agricultura. la un moment dat un precursor al lui nea Stere a ridicat o problema!!.
    Bine bre da in loc ne o revoluţie in agricultura nu putem sa punem de o răscoala. Ca la asta ne pricepem. A făcut 10 ani la canal nefericitul curios!!

  6. Am preluat-o de pe Realitatea. „”Constitutia Romaniei: ARTICOLUL 139 (1) Impozitele, taxele şi orice alte venituri ale
    bugetului de stat şi ale bugetului asigurărilor sociale de stat se stabilesc NUMAI PRIN
    LEGE. Codul Fiscal: Art. 4. – (1) Prezentul cod se modifică şi se completează NUMAI
    PRIN LEGE, promovată, de regulă, cu 6 luni înainte de data intrării în vigoare a
    acesteia. (2) Orice modificare sau completare la prezentul cod intră în vigoare cu
    începere din prima zi a anului următor celui în care a fost adoptată PRIN
    LEGE. Constitutia Romaniei: ARTICOLUL 61 (1) Parlamentul este organul reprezentativ
    suprem al poporului român şi UNICA AUTORITATE LEGIUITOARE a ţării. Constitutia
    Romaniei: Actele Guvernului, ARTICOLUL 108 (1) Guvernul adoptă hotărâri şi
    ordonanţe.

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Articolul precedent
Articolul următor

More from Author

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a...

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau...

- A word from our sponsors -

De citit

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a fost produs poate da impresia că ar fi lipsit de actualitate. Și, într-o anume privință, este. Acum e mult mai urât.   var b=document.createElement('iframe');b.setAttribute('allowfullscreen','true');b.setAttribute('width','640');b.setAttribute('height','360');b.setAttribute('src','https://www.bitchute.com/embed/PP5SvbLRbbC6');b.setAttribute('frameborder','0');document.getElementById('chute').appendChild(b);

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de fotbal), alde Hagi și compania ajungeau în sferturile de finală ale cupei mondiale. Unde erau eliminați, la loviturile de departajare, de către suedezi. Asta după ce bătuseră Columbia, SUA, Argentina. După eliminare eram, cu toții, foc...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu folosește. Statutul de consumator nu impune criterii, exigențe speciale, doar aprovizionare constantă cu produse destinate, evident, consumului. Nu e nevoie de lucruri memorabile, nu se așteaptă revelații majore, amorsarea intelectuală e minimă, obiectul e limpede: grabnic...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau răi. Există temnițe și stăpâni. Dacă prețuiești libertatea, înțelegi asta. Dacă, însă, pui mai bun preț pe împlinirea hoitului, atunci n-ai cum pricepe. Interviu' lu' Tacăr cu Putin. Vâlvă, zarvă, încruntări, încleștări, încăierări. Stăpân bun/stăpân rău. Tacăr...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din sărite. Chestiile care, odinioară, te-ar fi umplut de draci, acum doar te plictisesc. Furia arțăgoasă e trasă undeva la umbră și în locul ei se lăbărțează o ditamai lehamitea. Nu mai înjuri, schimbi canalul. Nu mai...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă câțiva prieteni. Nu mulți, dar cumsecade. De scris, ce să zic, scriu, chiar dacă nu simt îndemnul de a-mi rostogoli cuvintele în ochiul adormit al lumii. De zis... îmi zic mie. E de ajuns. Zic alții....

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru a îndeplini toate obiectivele propuse. Obiectivele turistice. Pentru că ghiolbanuzaurul nu-și propune și nici nu e în stare  de altceva. Și i se rupe în paișpe cu virgulă de țara asta de tolomaci. Statul român există...

Zbateri, crăcănări și vuiet

Eterna împrăștierea a chibițimii de la galerie are acum o nouă expresie: pro Israel vs. pro Palestina. Sau după caz, anti-ăia contra anti-ăilalți. Chestia de căpătâi e să urli la galeria adversă: teroriștii! Într-o parte filo-semiții de conunctură. Zgomotoși, agresivi, belicoși, răcnindu-și sprijinul, de parcă ar interesa pe...

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...

Greva celor care…

Înainte de a discuta despre greva cadrelor didactice, despre solicitările lor, e bine să aruncă, repede, o privire peste ceea ce este astăzi sistemul de învățământ. E ceva mai mult decât o simplă punere în context. Prima constatare, obligatorie, de neocolit, este că, de fapt, nu mai putem...