AcasăRabbi ziceLendovciois

Lendovciois

Marele subiect al discuţiilor tocşoiste din ultimele zile a fost turismul. Promovarea turismului, brandul de ţară, lendovciosul. Considerându-se că bâlcioteca cu focuri de artificii, ouă cât tractorul şi bicicleta cu ie e raftul de sus în materie de promovare turistică. Nu e. E doar ţigănie şi circ. Şi campanie electorală jegoasă.

Ideea în sine e cretină. Nu poţi promova ceva nepromovabil. Există turism de destinaţie şi turism de eveniment. În România există destinaţii turistice şi unele dintre acestea merită promovate. Dar ideea de promovare a României în ansamblu ca destinaţie turistică, sub basca tuflită a unui slogan imbecil şi a unei cântări e pur şi simplu o prostie, o dovadă de diletantism. Ce să promovezi? Drumurile desfundate şi hoţii de benzină de pe câmpiile patriei?

Criza economică poate juca, la capitolul turism, în favoarea noastră. Într-un astfel de context turiştii occidentali s-ar putea arăta atraşi mai degrabă de destinaţii mai apropiate şi mai puţin costisitoare. Dacă noi am putea fi capabili să le oferim aşa ceva. Şi nu suntem. Calitatea serviciilor este mizerabilă şi preţurile exagerate. Iar efortul ar trebui concentrat pe acele câteva destinaţii, puţine, care pot interesa. Iar în promovarea acelor destinaţii ar merita investit. Dar cu logică şi bun simţ. Bucovina este o destinaţie extraordinară, dar trebuie bine înţeles că aceasta se adresează unui public mai degrabă matur şi educat, iar promovarea ei nu e acelaşi lucru cu promovarea litoralului. Aiurea, lendovciois. Focuri de artificii şi bâlci. La grămadă.

Bugetul pe care ministerul turismului îşi propune să-l prăpădească pentru „promovare” se apropie de 75 de milioane de euro! Sigur, bună parte din banii ăştia vor suferi un proces de parandărăt servind campaniei tatălui la toamnă. 75 de milioane pe lendovciois! Bani aruncaţi pe geam pentru a-i oferi lui Băsescu ocazia de a sta pe post de maimuţoiul Gogu, la pozat cu turistu’. Şi Elenei Udrea ocazia de a se băga în seamă şi de a convinge cretinii că e activă şi implicată. Şi noi scoatem francul pentru asta.

Mult mai eficient ar fi daca ministerul s-ar angaja în controale severe. Prin hotelurile şi crâşmele patriei. Şi ar mai goli cerul de deasupra hotelurilor noastre de stele răsărite aiurea. Pentru că în serviciile noastre turistice e o jale cumplită. Introducerea unor sisteme riguroase de certificare, implementarea unui sistem de asigurarea calităţii pot fi mult mai profitabile decât maneaua cu lendovcioisu’. Asta în condiţiile în care patronii de turismul nostru sunt foşti ospătari şi bişniţari, care au adus în administrarea acestor afaceri imensul lor nauhau. Mai o palmă bătută cu un nene de la sindicate, mai o afacere cu un şmecher din vreun minister şi organizarea de tot felul de cursuri de perfecţionare şi şcoli de vară cu parandărăt garantat şi merge banda. Banu’ şi termopanu’.

Aşa că hai s-o lăsăm pe aia cu turismul şi promovarea. De 1 Mai o să avem încă o tură de udrisme cu Băsescu la zâmbet şi pozat lângă consumatori. Şi încă o răsfirare de şuviţe blonde pe ecranele televizoarelor. Şi gata. Lendovcioisu’  îşi vede de ale sale. De gropile din şosele, de igrasia şi gândacii din camerele de hotel şi de ospătarii şmecheri care ştiu să rotunjească nota la vremuri de criză.

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

21 Comments

  1. Eu am privit-o foarte atent in ultimul ei ¨ecumenic¨. Am vazut-o cum ii luceau ochii pe bicicleta si am inteles tot. Femeii asteia ii place sa simta saua bicicletei. Ii da putere, o face maiestuasa si cred ca si simte ceva mai special decat simtea la Cotroceni. Daca devine dependenta de saua bicicletei s-a terminat cu ecumenicul si va trebui sa-i mareasca bugetul pentru ca … pe bicicleta este mai costisitor. Deci, pentru tara, sa gasim o solutie s-o dezvatam de saua bicicletei?! Nu stiu, ma gandesc la o alternativa … S-o facem impreuna … la chestia cu ganditul, ma refer!

  2. Cred că vacanţa de anul ăsta nu mi-o voi petrece în lendovciois, din toate motivele de mai sus, cu riscul să fiu acuzată de lipsă de patriotism ecumenic.
    Cît despre legătura dintre ea şi şa, unii analişti ar putea spune că nu este epidermică, ci mai degrabă spirituală, vreau să spun tantrică. E posibil?

  3. Recunosc ca nu stiu nimic despre campania de promovare actuala.
    Sunt de acord si cu ce spui despre turismul in Romania (preturi umflate, servicii proaste, nesimtire), totusi cred ca poti sa incerci si sa promovezi „Romania – Destinatie turistica” pe ansamblu, ca in clipul urmator (pe care l-am gasit dand un search dupa Romania pe youtube): http://www.youtube.com/watch?v=wAWf2kAxciA&feature=PlayList&p=0C2A1BF1506BB9EF&playnext=1&playnext_from=PL&index=28.

    Cu alte cuvinte, se poate face ceva care sa atraga si sa il faca pe turistul strain sa zica : „Hmm, Romania … interesant … oare pe unde o fi ?! 😀 Asia?!”

    MORDECHAI: Bre, clipul ăla conţine imagini din Câmpulung Moldovenesc. Ceea ce e în România. Dar nu România.

  4. De fapt ti-ai atins acelasi scop , urmarit si adus la desavirsire cu obstinatie . N-ai discutat ( scris ) despre turism . Ai luat-o pe linga , parandarat , cu bisnitari si udrisme ieftine .Eu umblu mult , poate stii site-ul meu , sunt critic, chiar extrem uneori , dar sa nu uitam ca pe linga hotii de hoteluri , stelele puse aiurea si bisnitari, sunt oameni absolut dedicati ideii de turism , si acestia merita promovati , indiferent de cine conduce ministerul asta .Important este sa o faca , chiar si la televizor , chiar si cu Basescu , nu conteaza . Si daca vrei sa stii de ce se duce Base in Covasna , citeste ultimele postari de pe blogul meu si ai sa vezi ce inseamna bucuria de a fi turist in tara asta unde bintuie banu’si termopanu’. Cu acelasi respect cu care te-am salutat si la ,,Pygmalion mincati-as”.

    MORDECHAI: Monşer, discut despre ce vreau. Dragostea de Băsescu riscă să te alunge din lumea celor lucizi.

  5. Brandul e o poveste veche. Şi proastă, din punctul meu de vedere.

    În esenţă, forme fără fond sunt şi tentativele noastre de branduire. Cum spunea reclama aia, n-ai cu cine (ce)…

    Văd România ca un om al străzii, ajuns la 70 de ani, vai de capul lui, mirosind şi puţin retard, dar care într-o zi, pe când avea el 25 de ani, a primit mai mulţi bani de la un cetăţean cu inimă mare. O zi şi o noapte a stat la hotel cu banii aia, a mâncat o masă cum nici nu visa, a văzut candelabre minunate şi aromă de tutun fin a simţit pe nări. Acum, la 70 de ani, când se gândeşte la cine este şi îşi caută identitatea, se raportează şi se priveşte prin alea 24 de ore petrecute în minunatul hotel.

    Cred că hotelul se numea „Interbelic”.

    MORDECHAI: Eu n-aş idealiza nici serviciile hotelului ăla. Că nici acolo nu încăpeau decât puţini.

  6. In primul rind nu este vorba despre dragoste sau feblete ci de o minima bunacuviinta in a identifica acele lucruri bune pe care le ,mai , face asta neinsemnind ca nu vad si eu ce greseli politice comite .In al doilea rind , treaba cu luciditatea nu sta in picioare pentru ca nu cred ca tara asta este alcatuita din citeva milioane de destepti care il urasc pe Basescu si alte citeva milioane de prosti care l-au votat si poate l-ar mai vota , sau nu .Asa ca cei care il fac vinovat de tot rahatul din institutiile romanesti pe Basescu sunt lucizi , principiali , eticii , morali , corecti si prieteni cu pisicile , iar ceilati cu sobolanii.

  7. @ Mordechai: Habar nu aveam de unde e clipul. Si totusi, Campulung e in Romania, si mai sunt si alte locuri faine prin tara asta. Daca extragi cateva astfel de locuri care merita vazute , atunci ai avea cu ce sa atragi.

  8. Nu există brand. Doar ne prefacem că există. Îl inventăm. Iar aici nu vorbim în termeni generali. Ci despre promovare în turismul românesc. Şi atunci promovezi ceea ce merită, ceea ce e vandabil.
    Iar în materie de turism, localizarea e cheia.

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Articolul precedent
Articolul următor

More from Author

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a...

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau...

- A word from our sponsors -

De citit

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a fost produs poate da impresia că ar fi lipsit de actualitate. Și, într-o anume privință, este. Acum e mult mai urât.   var b=document.createElement('iframe');b.setAttribute('allowfullscreen','true');b.setAttribute('width','640');b.setAttribute('height','360');b.setAttribute('src','https://www.bitchute.com/embed/PP5SvbLRbbC6');b.setAttribute('frameborder','0');document.getElementById('chute').appendChild(b);

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de fotbal), alde Hagi și compania ajungeau în sferturile de finală ale cupei mondiale. Unde erau eliminați, la loviturile de departajare, de către suedezi. Asta după ce bătuseră Columbia, SUA, Argentina. După eliminare eram, cu toții, foc...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu folosește. Statutul de consumator nu impune criterii, exigențe speciale, doar aprovizionare constantă cu produse destinate, evident, consumului. Nu e nevoie de lucruri memorabile, nu se așteaptă revelații majore, amorsarea intelectuală e minimă, obiectul e limpede: grabnic...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau răi. Există temnițe și stăpâni. Dacă prețuiești libertatea, înțelegi asta. Dacă, însă, pui mai bun preț pe împlinirea hoitului, atunci n-ai cum pricepe. Interviu' lu' Tacăr cu Putin. Vâlvă, zarvă, încruntări, încleștări, încăierări. Stăpân bun/stăpân rău. Tacăr...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din sărite. Chestiile care, odinioară, te-ar fi umplut de draci, acum doar te plictisesc. Furia arțăgoasă e trasă undeva la umbră și în locul ei se lăbărțează o ditamai lehamitea. Nu mai înjuri, schimbi canalul. Nu mai...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă câțiva prieteni. Nu mulți, dar cumsecade. De scris, ce să zic, scriu, chiar dacă nu simt îndemnul de a-mi rostogoli cuvintele în ochiul adormit al lumii. De zis... îmi zic mie. E de ajuns. Zic alții....

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru a îndeplini toate obiectivele propuse. Obiectivele turistice. Pentru că ghiolbanuzaurul nu-și propune și nici nu e în stare  de altceva. Și i se rupe în paișpe cu virgulă de țara asta de tolomaci. Statul român există...

Zbateri, crăcănări și vuiet

Eterna împrăștierea a chibițimii de la galerie are acum o nouă expresie: pro Israel vs. pro Palestina. Sau după caz, anti-ăia contra anti-ăilalți. Chestia de căpătâi e să urli la galeria adversă: teroriștii! Într-o parte filo-semiții de conunctură. Zgomotoși, agresivi, belicoși, răcnindu-și sprijinul, de parcă ar interesa pe...

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...

Greva celor care…

Înainte de a discuta despre greva cadrelor didactice, despre solicitările lor, e bine să aruncă, repede, o privire peste ceea ce este astăzi sistemul de învățământ. E ceva mai mult decât o simplă punere în context. Prima constatare, obligatorie, de neocolit, este că, de fapt, nu mai putem...