AcasăRabbi ziceCodu' lu' Da Băse

Codu’ lu’ Da Băse

Traian Băsescu s-a întâlnit ieri cu reprezentanţii a 21 de ONG-uri. De care nu mă simt neapărat reprezentat. Problema mea. Carea aveau a-i cere ceva. Oprirea adoptării codurilor (penal, civil, etc.). Problema lor. Întâlnirea s-a încheiat cu enervarea jucătorului. Problema lui. Codcodac! Codcodac!

Atitudinea lui Băsescu este, limpede, atitudinea unuia care a pierdut contactul cu realitatea. Omul se crede deasupra lor, zeus în cearceaf. Conceptul de dialog, pentru el, nu mai suportă decât o singura definiţie: el vorbeşte-ceilalţi aplaudă, altfel e prăpăd. Ideea de dezbatere publică o redefineşte la fel de simplu: aşa zic eu, deci aşa e bine. Şi cu asta basta. Şi dacă s-a ajuns aici este şi pentru ca o puzderie de ong-uri şi societaşi civili i-au cântat în strună şi i-au suflat în cur vreme de cinci ani. Şi era în regulă atunci când Băsescu îi beştelea pe ceilalţi. Societaşii civili dădeau cu ovaţiile.

Că sistemul nostru juridic poate avea nevoie de primenire este indiscutabil. Şi ne putem întreba de ce primenirea asta a trebuit să întârzie atâta vreme. Dar nu ne-ar folosi la nimic. Dar de la nevoia de la primenire până la încordarea stahanovistă şi adopatarea oricum, dar până la termenul fixat de tata ebei a codurilor e cale lungă. Pentru că atunci nu mai e vorba de primenire a sistemului juridic ci de bătaie de joc. Proiectele de coduri sunt proaste. Foarte proaste. În multe locuri sunt de-a dreptul cretine. Chiar ministrul justiţiei admitea, la un moment dat, că în proiectele cu pricina sunt multe prostii. Şi ce dacă ? A stabilit muşchiu’ lu’ şăfu’ că pân’ la 15 mai trebuiesc adoptate? Atunci pân’ la 15 mai trebuiesc adoptate. În cinstea întrecerii socialiste lu’ coana ioropa.

Ceea ce nu a înţeles Băsescu este că oţărala ong-urilor nu este neapărat un atentat la posteritate sa, ci un demers de bun simţ. Pentru că reinventarea coloanei vertebrale a sistemului judiciar românesc este o acţiune care trebuie întreprinsă cu prudenţă şi inteligenţă. Şi cu o obligatorie dezbatere publică şi analiză a efectelor acestor modificări. Pentru că discutăm despre lucruri esenţiale. Iar democraţia, asta e, ce să-i faci, impune dezbatere şi consultare, oricât de incomod ar fi pentru cel care se crede deasupra tuturor, şeful suprem şi ţuţuroi al adevărului. Ceea ce nu a înţeles Băsescu este că nu el le-a făcut un favor ong-urilor, că nu el i-a onorat  primindu-i în audienţă, ci a dat curs unei proceduri democratice sau ar fi trebuit să fie aşa. Îndeplindindu-şi rolul prevăzut de constituţie (Art.80, alineat 2). Iar dacă e cineva onorat… el ar trebui să se socotească astfel. Pentru că ong-urile l-au socotit un preşedinte democrat, cu respect faţă de constituţie. Şi s-au înşelat.

De unde până unde ideea că acele coduri trebuiesc adoptate, împinse pe colonul legislativ cu orice preţ, în orice condiţii, dar până la 15 mai? Ideea asta denotă o enormă iresponsabilitate. Teza băsesciană că asta ar împiedica un raport nefavorabil pe justiţie denotă un cretinism accentuat. Nu cred că UE ne cere să adopatăm un haloimăs legislativ, ci nişte norme logice, armonizate cu sistemul european şi mai ales funcţionale. Iar grija pentru raportul pe justiţie trebuia să-l frământe în cei cinci ani de morărit, macovit şi predoit.

„România nu-şi poate permite un raport defavorabil pe justiţie” nota Băsescu. Cu atât mai puţin îşi permite România adoptarea unor legi idioate! În buna tradiţie românească, repede, încropit, spoit, dar să raportăm îndeplinirea sarcinilor.

Dincolo de discuţia pe coduri, care nu se opreşte aici, este limpede că omul a pierdut de mult legătura cu raţiunea. A început să se creadă atotputernic şi infailibil. Boală grea. În cei cinci ani şi-a fugărit toţi consilierii ( dar s-a îmbogăţit cu Epstein Kovacs, interesant, nu?) şi-a gonit foştii aliaţi şi şi-a pus în cap ong-urile care odinioara îl susţineau. De dragul sclipitoarei sale fiice a reuşit să se strice până şi cu madam Mungiu. Unor cetăţeni, întâmplător ong-işti, veniţi la el cu o problemă serioasă, le reproşează că au venit să se pozeze cu sanctitatea sa. El, fiind de notorietate, detestând să stea la pozat cu populaţia.

Altfel, desigur, îl fute grija de ratingul televiziunilor. Aia e problema lui.

Iar pâna la urmă ceea ce se întâmplă nici nu e de mirare. Omul a venit la putere susţinut pe braţele dolofane ale lui Pleşu, Dinescu, Liiceanu, Mungiu, Renate Weeber sau Cărtărescu. Şi a sfârşit de gât cu Udrea şi Boc. Prieten cu Becali, Prigoană şi Cocoş. Şi părinte de EBA.

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

15 Comments

  1. Tic, tac, tic, tac..

    Dupa bresa facuta in ultima palisada de aparare a pozitiei asimetrice, Societatea Civila, prin umilirea publica de catre buzata familiei a femeii-barbata pippidea, iata ca romanii au trait sa vada si momentul in care, zoo polityconul esicherului romanesc isi da singur foc la valiza si arunca in aer pur si simplu aceasta palisada cu aparatori cu tot, printr-o manevra pirotehnica a la Nero.
    Pana mai ieri, nu puteam crede ca acest bastion de cantareti osanalisti basescieni vor intoarce vreodata armele, dupa ce initial au contribuit din plin la producerea accidentului politic prezidential pentru ca apoi, timp de mai bine de patru ani de zile sa cante pe strunele renasterii cultului personalitatii cu toata fiinta si virtuozitatea lor.
    A fost nevoie doar de un basesc aflat inca sub impresia Sarbatorilor Pascale, cand pe post de maimuta foto si starleta chioamba de comedii burlesti mute a dat cu subsemnatul pe poze cu Washington, pentru ca acesti sustinatori fara frontiere ai prezidelului sa fie umiliti si aproape trimisi la plimbare cu un binemeritat sut la poponeata, de catre idolul lor.
    Stalinul Dambovitean embrionar n-a suportat afrontul adus de reprezentantii reuniti ai Societatii Civile, care si-au permis nici mai mult nici mai putin, decat solicitarea respectarii pasilor legali necesari in vederea promulgarii Codurilor.
    Dar ti-ai gasit cu tiranocratul mitoman!
    Fluturand din nou un Dracula european insetat de sange justitiar mioritic, acesta s-a pus la dat termene pentru adoptarea unor Coduri pe neve, ca la pocker, durandu-l drept in posterior de consecintele pe termen lung pe care aceasta actiune nesabuita, opera a unui smintit, obsedat doar de un al doilea mandat, le poate genera in privinta libertatilor individuale democratice, constitutionale ale unui popor ce se doreste a fi european.
    Mogaldanul de votant roman nu are decat sa alfe ulterior adoptarii acestor Coduri ca, spre exemplu, poate intretine relatii intime liber consimtite (sic!) cu fra-su’, ma-sa, tac’su’, sor-sa etc. , ca probele obtinute ilegal in cursul cercetarii penale, vor putea fi considerate legale de catre completul de judecata, sau ca poate fi deposedat cu celeritate maxima de bunurile proprietate privata, agonisite intr-o viata, doar pe motiv de intarziere la plata intretinerii.
    Oricum mogaldanul, la mintea lui de vita incaltata buna doar de pus stampila „votat”, nu ar putea intelege „subtilitatile” consfiintite ca legi prin laboratoare juridice cu un inalt standard academic.
    Noi sa traim, boboru’ sa voteze!
    Numai ca se pare ca de data aceasta a mers prea departe cu nerusinarea si tupeul, iar pupinbasistii „civilisti” de ieri au inteles in sfarsit ca ei insisi pot fi victimele unei astfel de actiuni.
    Asa ca au schimbat tabara, lasandu-l pe Zeus cocotat pe o reduta de circa 35% din electorat si aparat doar de talibanii clientelari sau pur si simplu nauci, care talibani la randul lor s-ar putea sa paraseasca pozitiile la primele semne de inaintare vertiginoasa a ultimului val de atac electoral.
    Numaratoarea inversa a pornit, sa fie intr-un ceas bun!

  2. Da de unde Rabbi,Base e foarte democrat in toate.Deci daca veni vorba de dialog el vorbeste si ceilalti aplauda.Pe urma se schimba rolurile: ceilalti aplauda si el vorbeste. Democratic ,nu ?

  3. nene,
    io-s de acord cu ce zici matale aicea de coduri.
    pe de o parte, is de acord si cu chestia ca a pune un termen pe 15 mai e cam din pripa.
    pe de alta parte, da-mi voie sa-ti re-improspatez memoria, si sa-ti amintesc faptul ca, despre vot uninominal se vorbeste de peste 10 ani. iar iubitii nostri parlamentari, pana n-a dat Base cu biciu in ei, n-au scos nici o lege. si daca era dupa ei, mai discutau vreo 15 ani despre cum sa fie VU.
    al fel, despre codurile astea se vorbeste de cativa ani buni. da, trebuie discutate, mai ales cu specialistii, dar si cu societatea civila.
    dar am impresia ca daca nu pune care ghioaga pe ai nostri parlamentari, o sa mai discute de codurile astea si prin 2112.

    io am si o nelamurire:
    aia s-au dus la Base cu jalba in protap. ca vor sa se planga. e ok, dreptul lor.
    cand Base le-a cerut plangerea (propunerile lor), astia au zis ca nu pot sa i-o dea. n-am studiat in amanunt problema (daca stii matale mai multe, is numa urechi), da mi se pare cel putin stupid sa te duci cu o plangere la cineva, si sa-i zici:
    „nenicule, am plangerea, nu vreau sa ti-o dau, da esti cel mai mare bulnagiu daca n-o rezolvi”.

  4. Din pacate dragul meu Mordechai ( si nu monser !), ca si altii ,ti-ai demostrat limitele ( si nu cele literare , in nici un caz) in ceea ce priveste antipatiile politice . Sa ma explic , pe scurt . In timp ce unii mai ,,lucizi ” pot decela mai clar si elemente de principiuin atitudinea unor politicieni , dar si unele abateri de la norme , incercind sa fie cit mai echilibrati in stabilirea adevarului politic , cei otraviti cu par de pisica nu reusesc sa vada sau sa inteleaga pentru ca perdeaua urii este mult prea grea si mult prea opaca .
    Cu amintirea unor postari exceptionale in minte , imi iau ramas bun de la acest blog , in speranta unei reveniri ( cu postari ) spre acele aspecte ale societatii care nu implica promovarea antipatiei fata de o singura persoana.Profu’

  5. @ Adrian SM
    Just.

    @upseanu
    Da’ avem şi alta treabă.

    @dracu
    Da, bun exemplu. Alegerile uninominale. Altă operă de marcă. Haidi, bre.
    Acum legat de obiecţiunea cealaltă, aici e de discutat. Pentru că, la prima vedere, obiecţiunea aceea pare întemeiată. Adică de ce s-au mai dus ăia la Cotroceni dacă nu îi lasă jucătorului jalba din proţap, amendamentele?
    Cum spuneam, obiecţia mare întemeiată. Dar ia să vedem dacă nu cumva au dreptate şi rapandulele alea de ong-işti.
    – oamenii cer o dezbatere publică, nu au venit să rezolve o chestiune de ordin personal, deci nu au a-i lăsa jucătorului o jalbă ca ăi de cer case sau butelie. Pentru că nu ăsta era scopul.
    – înaintându-i lui Băsescu lista amendamentelor ar fi însemnat să facă ei munca pe care o avea de făcut ministerul justiţiei. Dar mai ales însemna să admită prin acest gest că Băsescu se poate substitui dezbaterii publice, recte dezbaterii parlamentare. Ori asta e greu de admis, oricâtă iubire i-ai purta.

    @vio
    Clar, am limite. Iar iubirea de Băse nu cunoaşte limite.
    Amice, greşeşti. Nu-l urăsc pe Băsescu. Dar îi port un statornic dispreţ. Cât despre principialitate în atitudinea personajului, hai să fim serioşi. Ăsta e un banc stupid.

    • coane,
      una la mana, mie imi place mai mult sistemu asta nou decat ala vechi. desi e departe de a fi perfect, prefer sa dau io cu stampila in cine am chef, si nu in cine vrea muschiu lu Base, Prostanacu sau Patriciu.
      si, de exemplu, pt ca PDL a pus o caterinca in circumscriptia mea, s-au sters pe bot de unu din cele 2 voturi ale mele. care a plecat catre un armean. unu, Pambuccian. care s-a si ales 😀
      deci e mai bun. cel putin din pucntul meu de vedere.

      a 2-a la mana:
      m-ai pierdut la explicatia asta:
      – oamenii cer o dezbatere publică, nu au venit să rezolve o chestiune de ordin personal, deci nu au a-i lăsa jucătorului o jalbă ca ăi de cer case sau butelie. Pentru că nu ăsta era scopul.

      oi fi io mai prost acu, si ma doare si capatzana (si am avut si pojar cand eram mic), da matale zici ca aia s-au dus la Base ca sa ceara o dezbatere publica????
      adica, mai nou, pe langa gratieri, Base da si dezbateri publice??? la kilogram, la bucata? le organizeaza la National TV?
      pai ce, Base baga codurile alea, sau guvernu? de ce nu s-au dus la guvern sa ceara dezbaterea publica???

  6. @ dracu
    Exact. Ăsta e rolul său constituţional. Prevăzut la art. 80, alineat 2 din Constituţie. Exact ăsta e jobul lui. Aşa cum poate convoca referendum ca să decidă dacă îşi taie ori ba şuviţa; aşa cum cheamă sindicate şi ong-uri la dezbaterea pactului pe educaţie sau la tăieri de moţ.

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Articolul precedent
Articolul următor

More from Author

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă...

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru...

- A word from our sponsors -

De citit

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau răi. Există temnițe și stăpâni. Dacă prețuiești libertatea, înțelegi asta. Dacă, însă, pui mai bun preț pe împlinirea hoitului, atunci n-ai cum pricepe. Interviu' lu' Tacăr cu Putin. Vâlvă, zarvă, încruntări, încleștări, încăierări. Stăpân bun/stăpân rău. Tacăr...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din sărite. Chestiile care, odinioară, te-ar fi umplut de draci, acum doar te plictisesc. Furia arțăgoasă e trasă undeva la umbră și în locul ei se lăbărțează o ditamai lehamitea. Nu mai înjuri, schimbi canalul. Nu mai...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă câțiva prieteni. Nu mulți, dar cumsecade. De scris, ce să zic, scriu, chiar dacă nu simt îndemnul de a-mi rostogoli cuvintele în ochiul adormit al lumii. De zis... îmi zic mie. E de ajuns. Zic alții....

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru a îndeplini toate obiectivele propuse. Obiectivele turistice. Pentru că ghiolbanuzaurul nu-și propune și nici nu e în stare  de altceva. Și i se rupe în paișpe cu virgulă de țara asta de tolomaci. Statul român există...

Zbateri, crăcănări și vuiet

Eterna împrăștierea a chibițimii de la galerie are acum o nouă expresie: pro Israel vs. pro Palestina. Sau după caz, anti-ăia contra anti-ăilalți. Chestia de căpătâi e să urli la galeria adversă: teroriștii! Într-o parte filo-semiții de conunctură. Zgomotoși, agresivi, belicoși, răcnindu-și sprijinul, de parcă ar interesa pe...

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...

Greva celor care…

Înainte de a discuta despre greva cadrelor didactice, despre solicitările lor, e bine să aruncă, repede, o privire peste ceea ce este astăzi sistemul de învățământ. E ceva mai mult decât o simplă punere în context. Prima constatare, obligatorie, de neocolit, este că, de fapt, nu mai putem...

Alegeri în Turcia

Miza alegerilor prezidențiale din Turcia, din perspectivă geopolitică, nu are cum fi subestimată. Analiștii de ocazie vorbesc despre o confruntare dintre blocul ultra-conservator, condus de Erdogan, și mișcarea reformatoare care l-ar avea în frunte pe Kilicdaroglu. Alții vorbesc despre o competiție între suveranism și globalism. Nu lipsesc...

Din târtița presei

Acum 10-12 ani, pe când acest blog începea să capete formă, îmi plăcea să fac un soi de "revistă a presei". Pe atunci mai aveam ceva ce semăna, vag, cu presa. Încă era ofițerime pe-acolo. Acum doar tablagii. Nu știu dacă am să încep iar să cern știrile,...

Epistoleții și lumea cea nouă

Epistolele publice, dincolo de intenția formal declarată, au devenit autentice exersări ale unui narcisism inargumentabil. Nu servesc unei cauze, deși, tot formal, întotdeauna e identificată una. Cauza proclamată e doar urzeala străvezie pe care se țes piesagiile vanității la izvor, răpiri din uitare și vânări de atenție....