Deci sâmbătă seara organizăm şi noi un cutremur d’ăla ieftim dă criză. Puţină zgâlţâială, oleacă de zdruncinătură fină de mall, niscaiva zornăit şi gata. Că e cutremur de austeritate. Booooon ! Pe urmăm, fireşte, ca tot rumânu’ pui mâna pe telefon să suni şi tu la neamuri, prieteni si colegi de bamboo să le urezi tradiţionalul, strămoşescul: HEPI ĂRFCUEIC ! Pula ! Dai cu deştu’ în nochie ca electrocutatu’ că degeaba. Nu-i nimic, suntem perseverenţi, avem şi telefon fix că dispunem. Bagi deştu’ şi-n fix. Pula ! Nici ăla nu merge.
Pe urmă vin explicaţiile de la ăia care îţi iau bani pe telefon: e ceva normal, ca în noaptea de anu’ nou. Adică e reţeaua prea solicitată şi cam asta e.
Băi, caricelor, da’ eu de ce vă dau vouă bani pe abonament? Ca să dau telefon când am eu nevoie, nu când mă lasă testiculul vostru ! Iar dacă reţeaua voastră e de căcat şi nu face faţă … există o soluţie: o modernizaţi şi-i măriţi capacitatea. Că de aia plătim. Explicaţia lor e chiar de tot rahatul ! Iar telefonul devine necesar tocmai în situaţii de urgenţă ! Altfel, rămâne cum se ştie: ne putem căca în serviciile voastre. Şi în OPC-ul nostru.
Asta se întîmplă, zic eu, pentru că, probabil, aparatura de ascultare conform legii este subdimensionată. Şi decît să nu ne asculte, mai bine nu ne lasă să vorbim 🙂
Deh!
Să-ncep cu-n mic discleimăr: nu lucrez pentru vreun telecom.
Şi acum câteva analogii: ce-ar fi dacă în anume cazuri, ne-ar lovi pe toţi o mare nevoie să ieşim cu masinile din oraş la aceeaşi oră? Unde în lume sunt străzile alea dimensionate să iasă SIMULTAN pe ele zeci/sute de mii de maşini? Ca după aia să-i injurăm pe proiectanţi că nu s-au gândit şi la cazurile astea extreme.
Sau hai să mergem în gaşcă vreo 200 de persoane, neanuţaţi, la orice restaurant din orice oraş să vedem dacă le face faţă bucătăria. Şi după aia să îi injurăm peste tot că n-au fost în stare să cumpere suficiente mese şi scaune şi să ne mai şi servească în 15 minute maxim.
Am citit că tehnologic se fac eforturi mari ca să poată prioritiza apelurile în avalanşă în astfel de cazuri, dar NUMAI pentru serviciile de urgenţă (112 sau 911 etc). Pe scurt, nu interesează pe nimeni că n-a putut cineva să ia legătura cu tuşa Florica să o întrebe dacă i s-a clătinat lustra sau nu – însă la 112 e jale mare dacă nu ajung apelurile…
Of course – dpdv tehnic, orice telecom îşi poate mări capacitatea ca să preia mai multe apeluri simultan; ideea e cu ce COSTURI optime se poate face acest lucru pentru a nu ne trezi după aia că plătim vreo 10 Eur/minut, doar ca să nu ne sune niciodată ocupat de Anul Nou sau de cutremur…
Soyons rezonable, mon cher 😉
Sanchi.
Da’ ce-ar fi dacă ne-am trezi simultan toţi abonaţii că n-avem chef să plătim serviciile lor de rahat?
Mordechai, de obicei ai pareri pertinente, dar de data asta nu ai dreptate. Un post asemanator cu ce a scris petrescs scrisesem si eu, dar din motive tehnice (sic!) l-am pierdut.
Referitor la ce-ai zis tu, nu te obliga nimeni sa fii abonat, e concurenta pe piata si sunt sigur ca se va gasi o retea rezonabila si pentru tine 🙂
Iar daca nu merge cu chestia asta, o solutie ar putea fi STS-ul sau, de ce nu, chiar o statie radio, de radioamator, unde poti fi singur pe linie 100% din timp!
Pai pentru ei e simplu, ca ne taie conexiunea. După ce ne-au dat (aproape gratis) drogul ăsta, chiar n-aş vrea să văd cum arată un sevraj global cauzat de lipsa de comunicare.
Serios acum, problema de control a congestiei traficului e una foarte dificilă (search for „traffic congestion management”) – indiferent că e trafic pe şosele sau pe magistrale de comunicaţie voce/date. Previziunile lucrează bine doar pentru nişte medii statistice, în rest trebuie apelat la Oracolul din Delphi, Mafalda sau în cazuri disperate, la Mama Omida.
BTW – pentru site-uri, asta se cheamă „slashdot effect” (http://en.wikipedia.org/wiki/Slashdotted) – bănuiesc că nici tu nici alţi bloggeri nu aţi lua în calcul varianta de a plăti un abonament premium de sute de eur/lună doar ca să faceţi faţă vreunui spike de trafic, just in case.
Scuze de insistenţa cu care fac pe avocatul diavolului (poate şi pentru mi-a intrat apelul către ai mei chiar din a doua încercare). Uite ce zic şi alţii:
„It’s not appropriate or feasible,” said Chuck Hamby, a spokesman for Verizon Wireless in Tampa, Fla., where hurricane s are a fact of life and frequently cause problems for cell phone networks. „You could build, at least theoretically, a network that has enough capacity for everyone in the United States to get on the phone at one time, but [the required switching facilities] would be the size of the Empire State Building.”
(la noi ar ieşi măcar cât Intercontinentalul…)
Articolul întreg aici: http://www.computerworld.com/action/article.do?command=viewArticleBasic&articleId=9045438
Când te gândeşti că acţiunile din cadrul programului naţional de intervenţie în cadrul dezastrelor naturale şi alte situaţii de urgenţă se bazau pe comunicaţiile mobile!
Îmi amintesc că s-au făcut şi simulări în cadrul unor campanii de pregătire pentru dezastre. Concluzia era liniştitoare: „Cetăţenii vor avea parte de intervenţii prompte şi eficiente în cazul unor dezastre naturale!”
Totul e bine când se termină cu bine!
Cu rezerva că… sfârşitul nu-i aici…
Ferasca sfatu’ de unul mai mare, ca atarnam in zdrente tri zile pana vine pompieru’. Auzi, da’ cu popii stam bine ?
daca nu e platit e taiat, regula de baza a pietii. nema telefon de sunat tanti aglaia…
acu’ toata supararea e pe prostia tipica romaniceasca, apoi cind shtii ca e cutremur si esti viu da’ altii ar putea sa moara ca tu ai blocat linia cu intrebarea „tusha aglaia, te-ai cutremurat bine?” apoi chiar e de porc. telefoanele alea se dau mai incolo, ca oricum daca a coborit cu apartamentul nu-ti mai raspunde la telefon.
Situatia asta, rabbi, e similara cu cea in care, simultan, toti locuitorii unui mare oras (dar ce zic eu, tara) ar fi loviti de nevoia imperioasa sa mearga la buda, fiecare, pe unde s-ar afla! Va imaginati ce dezastru ecologic s-ar produce?
Bre Mordechai, am o veste proastă şi una bună. Încep cu aia proastă.
Nici-un sistem de telecomunicaţii n-are posibilităţi nelimitate. La Romtelecom din 1000 de abonaţi pe o „ramă” de centrală pot vorbi simultan 100. Al 101-ulea n-are ton şi stă şi-aşteaptă.
În telefonia mobilă GSM, fiecare staţie poate asista simultan 58 de convorbiri. A 59-a stă pe bară. Dacă te gândeşti că teritoriu’ e-mpărţit în celule hexagonale şi-n fiecare colţ e plasată o staţie… n-am chef la ora asta de calcule şi nu ştiu cât de mari sunt celulele. Da’ ştiu că blocu’ meu are 63 de apartamente, famelia mea are 3 membri ş-avem 6 mobile. Cartieru’ are zeci de blocuri şi multe mii de mobile şi e numa’ o celulă. Din … brânză, dacă oile-s la munte.
Imposibilitate tehnică bre, chiar dacă te cheamă Nica şi eşti măreţu’ ministru de Interne, nu-nseamnă că „dacă vrei poţi” să dai ordin vântului să nu mai bată.
Ş’acu’ vestea bună: nu e-n fieşcare zi o băşină de cutremur ca ăla de sâmbătă, de-a înebunit lumea dijaba.
PS- Chestia aia cu 58 de convorbiri simultane nu-i valabilă numa’ la noi, ăia beliţi de companiile de telefonie mobilă. E la fel şi la Paris, Londra şi New York şi e limitat de lărgimea de bandă alocată funcţionării sistemului GSM. 🙁 🙂
Ş’acu’, ia gândeşte-te că eşti într-o seară la o cârciumă de fiţe, cu o gagică sau cu nevasta (altuia?) şi pe cei 50 de clienţi aflaţi în local îi apucă, fix pe toţi, la aceeaşi oră, minut şi secundă, o nevoie subită… . Păi aia-i nenorocire, bre. Ce cutremur? Ce inundaţie? Aia-i calamitate. :))))
Ce faci? Cum te descurci? Refuzi la plată nota de consumaţie? =))
Bre, ce îmi place mie cum merge la noi. Se găsesc jde mii să îţi execute explicaţii tare compentente tehnicaliceşte despre de ce nu merge. Că de mers oricum nimic nu merge.
Când s-au finanţat programele naţionale de intervenţie în cazul dezastrelor, când s-au făcut parteneriate (Vodafone-SMURD), când s-au achiziţionat echipamente speciale pentru intervenţie, nu s-a vorbit în nici un moment de imposibilitatea tehnică …bla, bla… Atunci mergea? Banul, da!