Băsescu scade în sondaje. Şi?

Comentarii, analize, dialize, clisme, încruntări, strofocări, reflecţii, consideraţii, aberaţii, manivele şi gumă de praştie. Mare tura-vura. Apar sondaje. Şi în sondaje Băsescu e în scădere. Ok, o scădere semnificativă. Şi? De unde entuziasmul ăsta aiurea? De unde răgetele de victorie şi îndemnurile la izbăvirea de cel rau?

Pentru cei care au lipsit de la priecţia scurt metrajului ” Ce mama dracului înţelegem noi din democraţia românească?” e nevoie să le lipim un post it din ăla gălbior sub freză. Care să conţină notiţele astea: când citeşti un sondaj mai întâi clipeşti ochiul vigilent la cine îl face, de ce îl face şi pentru cine îl face. Şi pe urmă revii la grătarul cu mici că oricum îţi pierzi timpul cu fleacuri.

Este evident că Băsescu se află într-o acută scădere de popularitate. Iar pentru asta nu-ţi trebuie insomaruri în garaj. Ce relevanţă are, totuşi, asta din perspectiva alegerilor prezidenţiale care ne aşteaptă? Că Băsescu are o tendinţă de scădere am înţeles. Că Geoana stă la o distanţă respectabilă de acelaşi Băsescu … iar e clar. Cum e clar că se află mult sub cota partidului. Crin Antonescu se află undeva în jurul a 20 de procente, cu o tendinţă de creştere uşoară. Cam aici ne aflăm. Restul candidaţilor, cu tot respectul pentru electoratul lor, nu contează.

De unde deci entuziasmul ăsta? De unde convingerea că Băsescu e pe făraş? Chiar pierzând procente importante continuă să se afle în fruntea preferinţelor. Pentru scăderea pe care o înregistrează există explicaţii multiple: de la criză şi debandada instaurată de guvernul Boc ( guvernare asumată personal de Băsescu) până la candidatura fiicei şi trăznăile apropiaţilor săi. Cum spuneam explicaţiile sunt multe. Orice alt politician care ar fi contabilizat la fel de multe bile negre ar fi fost pur şi simplu măturat. Cu toate acestea Băsescu se află în continuare în fruntea preferinţelor electoratului. ( ne referim exclusiv la prezidenţiabili). Şi nu trebuie deloc subestimată capacitatea sa extraordinară de mobilizare în campania electorală. Sigur, putem discuta despre ipocrizie, demagogie, promisiuni fără acoperire sau orice altceva doriţi. Dar Băsescu are o extraordinară capacitate de mobilizare. Şi ştie să genereze voturi. Şi cu siguranţă va face asta.

Important pare a fi cu cine se va bate în turul doi. Iar aici lucrurile par ceva mai complicate. Îmi este greu să îmi imaginez că un candidat precum Mircea Geoană va reuşi să-l învingă pe Băsescu. În primul rând pentru că este puţin probabil că el poate fi candidatul care să adune toate voturile anti-Băsescu. Cu atât mai mult cu cât alianţă la guvernare alături de PDL nu-l avantajează deloc. Şi asta în ciuda încercărilor sale de poziţionare într-o zonă de vagă şi echivocă opoziţie faţă de Băsescu. Sprijinul extern pe care pare a miza nu ştiu cât poate conta. Cert e că la acest moment se află sub scorul partidului şi îi va fi dificil să îşi atragă electoratul propriului partid şi cu atât mai greu electorat venind din alte zone. La fel de dificil îmi este să găsesc o motivaţie care să explice de ce baronimea PSD s-ar încorda prea tare pentru a împinge în teritoriu campania „liderului”. În teritoriu interesele sunt altele, mişculaţiile altele.

Mobilizarea unor consultanţi americani nu poate schimba prea mult datele problemei. Mircea Geoană nu pare credibil intr-o confruntare cu Băsescu. Iar în privinţa lui nu e loc de mari minuni.

Crin Antonescu poate fi candidatul surpriză. Are un discurs articulat şi uneori sclipitor. Dar are o prezenţă inconsistentă. Numele său nu este legat de niciun proiect politic marcant. Are meritul că este anti-Băsescu şi perceput ca atare. Şi nu naşte antipatii definitive. Ceea ce, în ipoteza intrării în turul doi, l-ar putea ajuta să mobilizeze mai uşor voturi anti-Băsescu şi din afara zonei de electorat liberal. Totuşi echipa cu care a preluat conducerea PNL: Orba, Norica Nicolai etc. nu îi conferă nici credibilitate, nici o autoritate suplimentară. Una peste alta Antonescu este un personaj alcătuit din cuvinte. Şi atât. Iar asta este insuficient pentru a-l bate pe Băsescu. Oricât de simpatic mi-ar fi Crin… aşa stau lucrurile.

Acum ne întoarcem la sondaje şi revenim la întrebare: de unde atât entuziasm? Ce îi face pe optimişti să vadă în scăderea lui Băsescu semnele viitoarei înfrângeri? La ora actuală pe Băsescu nu îl poate bate decât tot Băsescu. Şi o spun cu regret. Dar cu obiectivitate. Oricât de puţină consideraţie aş avea pentru actualul preşedinte nu am motive temeinice să cred că în toamnă ar putea fi bătut de vreunul dintre contracandidaţi. Pe Băsescu nu-l poţi bate cu baloane colorate, sloganuri, consultanţi străini sau afişe cât casa. Nici cu învolburări retorice. Ci cu proiecte. Proiecte credibile. Iar acele proiecte sunt atât de credibile pe cât sunt cei care le propun. Iar trimiterea unui român în cosmos sau alocarea a 20.000 de coco pe cap de român întors de la căpşuni nu sunt proiecte credibile. Cum nu sunt nici bancurile despre succesul la femei pe vremea lui Stalin. Băsescu a avut în 2004 proiecte. Şi un masiv vot anti de partea sa. În 2009 nu are realizări. Nimic din proiectele din 2004 nu i-a ieşit. Dimpotrivă. Dar cu toate astea este mai credibil decât contracandidaţii său. Şi de aici plecăm. Iar postura în care va fi pus în viitoare campanie electorală: singur împotriva tuturor! îi va face mult bine; e o postură care îi convine, din postura de victimă ştie să scoată voturi. Şi mai am convingerea că presa va fi o ţintă importantă pentru el. Şi o temă: coalizarea mogulilor corupţi împotriva „luptătorului împotriva corupţiei”. Iar el ştie să facă o astfel de absurdă aserţiune credibilă. Pentru peste 50% din alegători.

Aşa stând lucrurile… să fiu iertat dacă nu mă străbat mari fiori de entuziasm la citirea sondajelor. Pentru că nicăieri în sondajele astea nu apare alternativa credibilă. Alternativă pe care, dacă vreţi, o putem numi „proiect politic”. Un proiect politic serios îl poate învinge. Argumentat, articulat şi credibil.  Pentru că într-o confruntare a personalităţilor… lucrurile sunt deja clare. Şi trebuie să fii tâmpit ca să nu îţi dai seama până în ziua de azi ce tip de personalitate adoră grosul electoratului român. Indiferent de ce credem noi. Sau ce simpatii şi antipatii avem.