Errare

Am găsit la George Şerban articolul ăsta . Şi am rămas cu falca proptită în căuşul palmei. Meditând la vremelnicia erecţiei licuriceşti şi licărul luxtenian. Ce înseamnă să ai funcţie. La noi ăştia mai din norod când mâncăm rahat se cheamă că mâncăm rahat şi atât. Când minţim se cheamă că vindem gogoşi. Dacă eşti bulibaşă peste zei lucrurile capătă nuanţe, nu mai faci prostii ci comiţi erori. Dacă noi facem o prostie e pentru că suntem proşti şi gata. Sau măcar avem momente de tulburătoare prostie. Dacă eşti zeus… faci o eroare. Că ai clefăit în „eroarea” cu pricina ca purceaua în glod nu importă. Vii, zici că ai comis-o, bagi mp3-ul cu „mi-o asum” ( adică???) şi gata. Iar la licurici, iar licăriri luxteniene. Cucuriguuuu lendovciois.

Singura şmecherie e că tu, bulibaşa zeilor ai o armată enormă de consilieri, sfetnici şi experţi cu o competenţă vagă şi greu localizabilă. Ai servicii, securici şi cam toate instituţiile statului să tragă la rândea pentru tine. Aşa că nu prea ai voie să „comiţi erori”. Iar dacă totuşi le comiţi e fiindcă eşti bou. Sau ticălos. La liberă alegere. Iar în cazul crizei şi al subiectului „lefurile dascălilor” unii, inclusiv blogul ăsta, inclusiv multe bloguri, inclusiv… o groază de lume ştiau cum devine chestiunea. Da’ tu, zeus mic cu clop, erai la faza errare mare şmecherie est. Da’ nu e nicio problemă. Şi facem cumva să mai ai cinci ani de belfereală. Că omul din erori învaţă. Şi, dacă e pe aşa, tu ai deja material didactic pentru paişpe doctorate. Că tot noi îţi plătim meditatorii.

UPDATE: Un raţionament corect.