AcasăRabbi ziceCitiţi, băăăă !

Citiţi, băăăă !

M-am învăţat să dau tot felul de anunţuri. Las’ că face bine la posteritate. Bunăoară cei de la Tamada vă poftesc, dacă aveţi un blog, să citiţi, să scrieţi şi să faceţi şi un gheşeft. Cum nu am deloc pricepere în ale gheşeftului ( numele poate fi înşelător) vă dau vouă şansa asta. Iar iniţiativa chiar e de lăudat. Nu e singura, dar e cu atât mai de lăudat.

Şi la ocazia asta mai sunt dator o reparaţie. În interviul cu Victor Ciutacu spuneam la un moment dat că aş fi cumpărat „Enigma Otiliei” ( hai că ştiţi disputa!) de la Adevărul. Mă grozăveam. Cartea o aveam deja, iar marochinăria nu mă interesează în mod special. O şi citisem. Parol. Ba de mai multe ori. Da’ asta e altă poveste. Dincolo de disputa dintre cele două trusturi este admirabil faptul că, iată, cartea interesează iar. Fie şi ca element de marketing. Iar invitaţia la lectură şi relectură e de salutat. Vorbeam, totuşi, de o reparaţie. Cărţile celor de la Jurnalul apar în condiţii de excepţie. Şi o spun fără urmă de subiectivism. Tipăritură îngrijită ( la Adevărul, îmi pare rău să o spun, condiţiile sunt execrabile, am mai pomenit despre asta), copertă de bună calitate, prefaţă consistentă şi tabel cronologic. Adică o carte aşa cum trebuie. Iar asta trebuie salutat. Şi, ca să fie clar, nu iau un franc de la Felix.

Aşa că…citiţi!

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

11 Comments

  1. Trebuia să aştepţi pînă vineri cu anunţul ăsta 🙂 dar e foarte bine că l-ai dat!
    Cărţile de la „Adevărul” mai au o „particularitate” pe care sper că nu o au cele de la „Jurnalul” – nu prea respectă drepturile de autor, iar uneori fură de-a binelea, cum s-a întîmplat cu „Jurnalul” lui Tolstoi.

  2. Bre!!!! ştim si noi mitocanii cine da cu jula !!! Si ii sancţionam ca atare, pot sa îşi bage cărţile editate in trei litere, si nu mă refer la cot, tot cu c începe da se termina cu ur !!

  3. sa inteleg ca o editie mai veche are ceva in plus?
    chiar daca nu are o coperta de exceptie?
    intreb pentru ca am o parte din cartile ce se reediteaza in seriile astea si la Jurnal si la adevarul si nu prea stiu si nici nu ma lasa inima in ce fel sa ma despart sau ,daca si de care…unele arata bine,altele au parfum de amintiri,fiecare este legata de ceva ,de cineva ,de o -ntamplare sau eveniment….
    spedy/07/05/2009

  4. @Lucia Verona
    Se pare ca nici Jurnalul nu respecta drepturile de autor, numele colectiei „Biblioteca pentru toti” apartinind altcuiva…

    @Mordechai
    Prietene, ai cumparat-o, ai citit-o de citeva ori, asta am inteles…..
    Dar ai reusit sa dezlegi enigma, bre? asta-i intrebarea! 😀

    PS am toate cartile care apar la adevarul, cele verzi, dar inca nu le-am desfacut din folia de polietilena, am alte carti la citit prioritare….
    Insa am citit una din cartile scoase de editura adevarul, una din alea invelite in maroniu, si nu am a ma plinge de ceva referitor la calitate (si sint un mare devorator de carti). Singurul lucru pe care l-as baga de vina (tot mai des si la tot mai multe edituri) este marimea literelor, dar asta cred ca tine de ochi nu de editura 😀

  5. @speedy
    Tu înţelegi ce vrei, desigur. Nu au niciun cusur nici vechile ediţii, dar e de salutat apariţia cărţilor acestea. Aş fi tentat să spun chiar :dimpotrivă. Multe din ediţiile vechi veneau însoţite de un consistent aparat critic.

    @dielda dinu
    Recomandări am tot făcut pe aici. Dacă nu aş socoti frivolă comparaţia aş spune că recomandarea unei cărţi seamănă cu alegereau unui parfum. Pentru că presupune individualizare, personalizare… Apoi, cărţile bune sunt cărţi bune şi a trebui să fie pe gustul tuturor. Ca să nu mă eschivez… ţi-l recomand pe Amin Maalouf, uşor de găsit la Polirom. Aş începe cu „Periplul lui Baldassare”.

    @arsulici
    Bre, n-am cumpărat-o. Pen’ că o aveam deja în una din ediţiile alea vechi despre care îi spuneam lui Speedy. Dar cu enigma tot mă mai muncesc.

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Articolul precedent
Articolul următor

More from Author

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația...

Greva celor care…

Înainte de a discuta despre greva cadrelor didactice, despre solicitările lor,...

- A word from our sponsors -

De citit

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...

Greva celor care…

Înainte de a discuta despre greva cadrelor didactice, despre solicitările lor, e bine să aruncă, repede, o privire peste ceea ce este astăzi sistemul de învățământ. E ceva mai mult decât o simplă punere în context. Prima constatare, obligatorie, de neocolit, este că, de fapt, nu mai putem...

Alegeri în Turcia

Miza alegerilor prezidențiale din Turcia, din perspectivă geopolitică, nu are cum fi subestimată. Analiștii de ocazie vorbesc despre o confruntare dintre blocul ultra-conservator, condus de Erdogan, și mișcarea reformatoare care l-ar avea în frunte pe Kilicdaroglu. Alții vorbesc despre o competiție între suveranism și globalism. Nu lipsesc...

Din târtița presei

Acum 10-12 ani, pe când acest blog începea să capete formă, îmi plăcea să fac un soi de "revistă a presei". Pe atunci mai aveam ceva ce semăna, vag, cu presa. Încă era ofițerime pe-acolo. Acum doar tablagii. Nu știu dacă am să încep iar să cern știrile,...

Epistoleții și lumea cea nouă

Epistolele publice, dincolo de intenția formal declarată, au devenit autentice exersări ale unui narcisism inargumentabil. Nu servesc unei cauze, deși, tot formal, întotdeauna e identificată una. Cauza proclamată e doar urzeala străvezie pe care se țes piesagiile vanității la izvor, răpiri din uitare și vânări de atenție....

Bombardistan

Ca un vrednic cetățean al secolului XXșiunu îmi molfăi revolta pe Facebook, în țarcul special amenajat, sub bolta cocoșată a regulilor comunității. Orice altă formă de revoltă ar presupune o ieșire din lene și trecerea în alt țarc, unul mult mai aproape de abator. Constanța. E orașul: în...

Nesimțitul

Domnul Iohannis e un nesimțit. Nu e nimic insultător în această afirmație, e o simplă constatare tehnică, rece. Unii sunt blonzi, înalți sau pistruiați - domnul Iohannis e nesimțit. Suspectat, pe nedrept, de cinism, în unele situații, de lipsă de empatie, în altele, ori de lipsă de...

Versiunea neoficială

Imaginea corectă a ce se întâmplă azi în lume nu poate fi obținută consumând știri din sursele oficiale. Prea multă propagandă. Canalele pretins alternative sunt dominate de irațională isterie și fabulații. Singura șansă e un conspect lucid al informațiilor și un minim efort de corelare. Deci: În anii...

Locuri de poveste: Trăbulești

Într-o epocă în care interesul turiștilor pare să se îndrepte mai ales către destinații exotice, există un loc aparte de care, probabil, puțini au auzit: Trăbulești. Turiștii dornici de frumos, de peisaje încântătoare și de autentice incursiuni culturale, nu vor găsi aici nimic care i-ar putea interesa....

Post-istorie sau preistorie

Odată cu prăbușirea Uniunii Sovietice și instalarea temeinică și permanentă (părea pe  atunci!) a lumii unipolare, Fukuyama s-a grăbit să anunțe sfârșitul istoriei. Conform acestei ipoteze, navigam în apele veșnic calme ale post-istoriei. Umanitatea era ferită de acum de  sezoniere confruntări ideologice, căuutări ori rătăciri. Hegemonia americană...