AcasăRabbi ziceCitiţi, băăăă !

Citiţi, băăăă !

M-am învăţat să dau tot felul de anunţuri. Las’ că face bine la posteritate. Bunăoară cei de la Tamada vă poftesc, dacă aveţi un blog, să citiţi, să scrieţi şi să faceţi şi un gheşeft. Cum nu am deloc pricepere în ale gheşeftului ( numele poate fi înşelător) vă dau vouă şansa asta. Iar iniţiativa chiar e de lăudat. Nu e singura, dar e cu atât mai de lăudat.

Şi la ocazia asta mai sunt dator o reparaţie. În interviul cu Victor Ciutacu spuneam la un moment dat că aş fi cumpărat „Enigma Otiliei” ( hai că ştiţi disputa!) de la Adevărul. Mă grozăveam. Cartea o aveam deja, iar marochinăria nu mă interesează în mod special. O şi citisem. Parol. Ba de mai multe ori. Da’ asta e altă poveste. Dincolo de disputa dintre cele două trusturi este admirabil faptul că, iată, cartea interesează iar. Fie şi ca element de marketing. Iar invitaţia la lectură şi relectură e de salutat. Vorbeam, totuşi, de o reparaţie. Cărţile celor de la Jurnalul apar în condiţii de excepţie. Şi o spun fără urmă de subiectivism. Tipăritură îngrijită ( la Adevărul, îmi pare rău să o spun, condiţiile sunt execrabile, am mai pomenit despre asta), copertă de bună calitate, prefaţă consistentă şi tabel cronologic. Adică o carte aşa cum trebuie. Iar asta trebuie salutat. Şi, ca să fie clar, nu iau un franc de la Felix.

Aşa că…citiţi!

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

11 Comments

  1. Trebuia să aştepţi pînă vineri cu anunţul ăsta 🙂 dar e foarte bine că l-ai dat!
    Cărţile de la „Adevărul” mai au o „particularitate” pe care sper că nu o au cele de la „Jurnalul” – nu prea respectă drepturile de autor, iar uneori fură de-a binelea, cum s-a întîmplat cu „Jurnalul” lui Tolstoi.

  2. Bre!!!! ştim si noi mitocanii cine da cu jula !!! Si ii sancţionam ca atare, pot sa îşi bage cărţile editate in trei litere, si nu mă refer la cot, tot cu c începe da se termina cu ur !!

  3. sa inteleg ca o editie mai veche are ceva in plus?
    chiar daca nu are o coperta de exceptie?
    intreb pentru ca am o parte din cartile ce se reediteaza in seriile astea si la Jurnal si la adevarul si nu prea stiu si nici nu ma lasa inima in ce fel sa ma despart sau ,daca si de care…unele arata bine,altele au parfum de amintiri,fiecare este legata de ceva ,de cineva ,de o -ntamplare sau eveniment….
    spedy/07/05/2009

  4. @Lucia Verona
    Se pare ca nici Jurnalul nu respecta drepturile de autor, numele colectiei „Biblioteca pentru toti” apartinind altcuiva…

    @Mordechai
    Prietene, ai cumparat-o, ai citit-o de citeva ori, asta am inteles…..
    Dar ai reusit sa dezlegi enigma, bre? asta-i intrebarea! 😀

    PS am toate cartile care apar la adevarul, cele verzi, dar inca nu le-am desfacut din folia de polietilena, am alte carti la citit prioritare….
    Insa am citit una din cartile scoase de editura adevarul, una din alea invelite in maroniu, si nu am a ma plinge de ceva referitor la calitate (si sint un mare devorator de carti). Singurul lucru pe care l-as baga de vina (tot mai des si la tot mai multe edituri) este marimea literelor, dar asta cred ca tine de ochi nu de editura 😀

  5. @speedy
    Tu înţelegi ce vrei, desigur. Nu au niciun cusur nici vechile ediţii, dar e de salutat apariţia cărţilor acestea. Aş fi tentat să spun chiar :dimpotrivă. Multe din ediţiile vechi veneau însoţite de un consistent aparat critic.

    @dielda dinu
    Recomandări am tot făcut pe aici. Dacă nu aş socoti frivolă comparaţia aş spune că recomandarea unei cărţi seamănă cu alegereau unui parfum. Pentru că presupune individualizare, personalizare… Apoi, cărţile bune sunt cărţi bune şi a trebui să fie pe gustul tuturor. Ca să nu mă eschivez… ţi-l recomand pe Amin Maalouf, uşor de găsit la Polirom. Aş începe cu „Periplul lui Baldassare”.

    @arsulici
    Bre, n-am cumpărat-o. Pen’ că o aveam deja în una din ediţiile alea vechi despre care îi spuneam lui Speedy. Dar cu enigma tot mă mai muncesc.

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Articolul precedent
Articolul următor

More from Author

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a...

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau...

- A word from our sponsors -

De citit

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a fost produs poate da impresia că ar fi lipsit de actualitate. Și, într-o anume privință, este. Acum e mult mai urât.   var b=document.createElement('iframe');b.setAttribute('allowfullscreen','true');b.setAttribute('width','640');b.setAttribute('height','360');b.setAttribute('src','https://www.bitchute.com/embed/PP5SvbLRbbC6');b.setAttribute('frameborder','0');document.getElementById('chute').appendChild(b);

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de fotbal), alde Hagi și compania ajungeau în sferturile de finală ale cupei mondiale. Unde erau eliminați, la loviturile de departajare, de către suedezi. Asta după ce bătuseră Columbia, SUA, Argentina. După eliminare eram, cu toții, foc...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu folosește. Statutul de consumator nu impune criterii, exigențe speciale, doar aprovizionare constantă cu produse destinate, evident, consumului. Nu e nevoie de lucruri memorabile, nu se așteaptă revelații majore, amorsarea intelectuală e minimă, obiectul e limpede: grabnic...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau răi. Există temnițe și stăpâni. Dacă prețuiești libertatea, înțelegi asta. Dacă, însă, pui mai bun preț pe împlinirea hoitului, atunci n-ai cum pricepe. Interviu' lu' Tacăr cu Putin. Vâlvă, zarvă, încruntări, încleștări, încăierări. Stăpân bun/stăpân rău. Tacăr...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din sărite. Chestiile care, odinioară, te-ar fi umplut de draci, acum doar te plictisesc. Furia arțăgoasă e trasă undeva la umbră și în locul ei se lăbărțează o ditamai lehamitea. Nu mai înjuri, schimbi canalul. Nu mai...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă câțiva prieteni. Nu mulți, dar cumsecade. De scris, ce să zic, scriu, chiar dacă nu simt îndemnul de a-mi rostogoli cuvintele în ochiul adormit al lumii. De zis... îmi zic mie. E de ajuns. Zic alții....

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru a îndeplini toate obiectivele propuse. Obiectivele turistice. Pentru că ghiolbanuzaurul nu-și propune și nici nu e în stare  de altceva. Și i se rupe în paișpe cu virgulă de țara asta de tolomaci. Statul român există...

Zbateri, crăcănări și vuiet

Eterna împrăștierea a chibițimii de la galerie are acum o nouă expresie: pro Israel vs. pro Palestina. Sau după caz, anti-ăia contra anti-ăilalți. Chestia de căpătâi e să urli la galeria adversă: teroriștii! Într-o parte filo-semiții de conunctură. Zgomotoși, agresivi, belicoși, răcnindu-și sprijinul, de parcă ar interesa pe...

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...

Greva celor care…

Înainte de a discuta despre greva cadrelor didactice, despre solicitările lor, e bine să aruncă, repede, o privire peste ceea ce este astăzi sistemul de învățământ. E ceva mai mult decât o simplă punere în context. Prima constatare, obligatorie, de neocolit, este că, de fapt, nu mai putem...