AcasăRabbi ziceAlegerile pentru parlamentul eurovision

Alegerile pentru parlamentul eurovision

Vineri au fost pesediştii. Sâmbătă peneleii şi pedelicii. Lansarea candidaţilor pentru PE. Teoretic. Practic peste tot s-au lansat, răslansat şi relansat candidaţii la prezidenţiale. Candidaţii la PE au fost doar butaforie, decor inutil şi strict de conjunctură. Şi pun pariu că încă n-am scăpat. La PSD urmează consiliul naţional, deci încă o relansare(sic!) a lui Geoană. Omul ăsta o să aiba parte de mai multe lansări decât voturi.

Altfel atmosferă relaxată. Zbierete şi scandări isterice la PSD, la indicaţiile unui animator cu nervii solictaţi. Rânjete tembele şi hlizeală năucă la PNL. Iar la PDL… strâns uniţi în jurul conducătorului. Ăştia din urmă mi-au adus aminte de congresele PCR. Aşa cum adunarea pesedistă mi-a amintit de o nuntă ţigănească. Păcat de unii dintre candidaţi, oameni de toată isprava altfel.

La pedelic n-a lipsit Băsescu. Se putea? Când în 2004, în vreo două ocazii, Ion Iliescu apărea în campania electorală a PSD, în calitate de candidat pentru senatul României, era zaveră mare, din colecţia: taie-i capul, pune-i sare ! Când în campania pentru locale Băsescu face clăbuci la gură indicând boborului cu cine să se ştampileze ( cu o eficienţă de speriat de altfel!) nu deranjează pe nimeni. Ţâţâim din buze, clefăim balele a mozol şi zicem: asta e. Sau mergem pe regula lui „muclesul salvează funcţia” ca bravi societaşi civili cu leafă de la stat. Aşa şi ieri. S-a dus bulibaşa la ai lui, că are legături sentimentale. A deranjat pe cineva ? Că treaba cu „soţietatea ţivilă” aeropurtată e lămurită. Unii-s pe liste acolo, alţii sinecurişti, că deh, familia lor de la pa’şopt. Aia e.

Dar am profitat de ocazie ca să dau o raită pe site-urile partidelor cu pricina. Ca să vedem cum stăm.

La PSD e plin de Geoană. O clipă am crezut că e pagina PPG ( partidul personal al lu’ Geoană). Nu era. Adică era, dar partidul se numea PSD. Partid mai curat şi mai uscat acum că mi-l epurară pe Medelin. Deschid o paranteză. În 2004 în partidul ăstora se mai mima democraţia cu un simlacru de alegeri preliminare, cu oleacă de învârtoşare… acu’… canci. Geoană e peste tot. Şi dacă nu el… eminenţa sa maronie Vanghelie. Despre excluderea lui Mădălin Voicu nu am scris, că nu mă pasionează subiectul. Sau prea puţin. Dar cum naiba poţi predica evanghelia democraţiei ca partid şi totuşi să le dai un şut în cur scurt ălora care îndrăznesc să se pârvulească la ceaugeoană? Şi am închis paranteza. Revenim la pagina lor web. Pe lângă pozele şi zicerile despre Geoană, pe prima pagină mai dai cu pleoapa de nişte bannere:

O mie două sute de zile haos în România,  4 ani pierduţi pentru România

N-am înţeles ce e cu ăsta. Am dat click. De acolo am ajuns la o pagină unde trebuia sa dau iar click( mişto gândit! la ăştia ca să afli ceva tre’ să demonstrezi că meriţi!). În sfârşit am ajuns la un pdf. Unde văd ce? Asta:

PSD portocaliuUn PSD poartocaliu !!!!!!!! Evident nu mi-am mai pierdut timpul cu cititul şi m-am întors la prima pagină. La următorul banner. Care spune aşa:

MINCIUNI PORTOCALII

Gata. Zic. Acum pricep. Primul banner trimite la o prognoză. Adică la o evaluare a ce ne aşteaptă în următorii patru ani de alianţă PSD-PDL. Buni consultanţii ăia americani. Cu asta m-am cam lămurit şi am fugit iute la…

aliaţii roşiilor portocalii. Adică portocalii sadea. Foşti socialişti, actuali populari. Pedelicii, bre. Aici pagina îţi dă senzaţia că eşti în primele zile ale internetului. Un banner ilizibil sus, cu ceva portocaleală greu identificabilă. În dreapta alt pui de banner, rămas de anul trecut de la alegerile parlamentare: Ei cu ei, noi cu voi. Portocaliu. Îmi e clar acum că le era adresat fraţilor pesedişti. Şi acum devine şi mai clară treaba cu bannerele de la PSD. Trei articolaşe despre şedinţele biroului permanent. În stânga un meniu rudimentar. Scurt istoric. Fiind vorba de PDL… nu poate fi decât scurt. Asta dacă nu cumva include şi perioada fără L, când erau prin internaţionala socialistă. De fapt asta e:

Partidul Democrat a luat fiinta la 6 februarie 1990.

Partidul Democrat este un partid modern, de cuprindere nationala, fiind succesorul Frontului Salvarii Nationale, al Partidului Democrat, al fuziunii prin absorbtie cu Partidul Democrat al Muncii, Partidul Unitatii Social Democrate, Frontul Democrat Roman, Partidul Alianta Nationala si Partidul Pensionarilor si al Protectiei Sociale.

Prin vocatia sa nationala, Partidul Democrat este partidul intereselor actuale si de perspectiva ale natiunii romane, ale fiecarui cetatean al Romaniei.

Sigla Partidului Democrat este trandafirul, sub care se afla prescurtarea PD, ansamblul fiind incadrat intr-un patrat cu colturile rotunjite.

Aţi înţeles? Partidul democrat e succesorul partidului democrat. Ce e greu de înţeles?

Asta e treaba. Acolo încă sunt PD fără L. Şi cu trandafirul la botoneră. Iar mă gândesc la site-ul PSD şi iar mă trece cu durere la maţe. La ăştia am scăpat repede. Site-ul e ca şi partidul: de rahat, stupid şi lipsit de substanţă.

pdl

Au urmat peneleii. Aici aflu că Europa e liberală. Nu ştiu cum au ajuns ei la concluzia asta, dar dacă mi se cere să-i cred pe cuvânt… nu-i cred. Că dacă te uiţi la PE, acolo ALDE e abia al treilea grup. Dar nu insist. Pe urmă mă holbez la bannerul lor. Şi mă holbez. Şi parcă e ceva acolo… uitaţi-vă şi voi…

pnl2

M-am tot uitat la feţele astea de lună plină şi nu am priceput care e izvorul fericirii care li se revarsă pe chipuri. Acu’ ştiu că la pozar zâmbeşti când strigă: păsăricaaa! Da’.. parcă e ceva la poza asta. Ori mi se pare mie.

Altfel, site-ul ăsta pare actualizat şi ceva mai prietenos cu vizitatorul. Pe aici mai puţine înjurături la adresa adversarilor şi, trebuie să recunosc, mai multă aplecare pe propriile proiecte. Un pachet bun de linkuri către candidaţii şi organizaţiile PNL. Pe ansamblu site-ul chiar pare ok. În josul paginii apare o rubrică de dezbateri. Aiurea. Nicio dezbatere. E un poll. Chiar dacă eşti invitat să „îţi spui opinia”… nu ai ce opinie să îţi spui. Eşti poftit să votezi cu da sau ba. Chestie deja redundantă, câtă vreme alături ai o rubrică numită „poll”. Deci canci dezbatere. Dar mi-a plăcut ideea cu „PNL vă răspunde online”. Adică pe mess. Şi chiar funcţionează. Şi chiar vi se răspunde. Simţit şi civilizat. Nu în limbaj hiperabreviat de mess. În fine, încă ceva de lăudat: aici vizitatorii pot comenta multe dintre materiale. Chiar sunt lăsaţi să îşi spună părerea. Sau aşa pare. Pentru că la articolele noi nu există comentarii ( moderare greoaie?). Una peste alta… un site civilizat.

La PRM … ce să spui? Că site-ul lor există. Şi că la ei alegerile sunt… electorale.

prmA, da. La PNG. Aici e frumos.

Delegaţii Partidului Noua Generaţie – Creştin Democrat întruniţi la Consiliul Naţional din 15 aprilie 2009 au hotărât sprijinirea candidaturii domnului George Becali pe lista Partidului România Mare la alegerile europarlamentare din 7 iunie 2009.

Logic. Rezonabil şi româneşte. Deci nu e nimic de adăugat. Am mai trecut prin site-ul PNTCD. Un ghiveci despre care nu avem de discuta. Şi UDMR.  Am aflat că:

Schimbarea conducătorilor de instituţii de etnie maghiară constituie nu doar o epurare politică, ci şi una etnică – Conferinţa de presă a preşedintelui UDMR, Béla Markó

şi mi-am văzut de treabă. Ceea ce ar trebui să faceţi şi voi.

Cum să nu votezi, domnule? Cum să nu simţi nevoia să votezi? La Eurovision. Săptămâna viitoare. Pe EBA cu Ză balkan gărls hev fiţe-n ele.

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

10 Comments

  1. Ieri, iubitul presedinte al tuturor pedelistilor din tara, mai putin al romanillor, Zeus-ul zilelor noastre, a participat cu salve de tun si ropote de aplauze, manat doar de nostalgii personale si nicidecum din dorinta de a face campanie electorala, la festivitatea de lansare a candidatilor pedelisti pentru europarlamentare. Mesaje de incurajare, declaratii de dragoste si loialitate etc. tot tacamul de deja foloclorice “neimplicari prezidentiale” si “neutralitate si echidistanta” constitutionala prezidentiala fata de partidele politice din Romania.

    Ceea ce m-a amuzat insa, a constat in faptul ca, asimetricu’ iar i-a tras-o lui Geoana si pesedistilor mancatori de gauri de cascaval, atunci cand pur si simplu, i-a scos din ecuatia guvernarii si a transferat toata responsabilitatea guvernarii pe umerii “solizi” ai pedeleului, in conditiile in care ne afundam pe zi ce trece in mlastina crizei economice, fara solutii guvernamentale cat de cat vizibile sau eficiente pentru combaterea efectelor acesteia, in schimb cu mare tam-tam si pumni in piept, de cat de buni sunt pedelistii la momentul actual. Tot domnu’ presedinte i-a mai informat pe portocalii ca, in perioada imediat urmatoare, agenda sa de lucru geme de avalansa de vizite prezidentiale programate pe tot cuprinsul patriei, dar ca ei sa nu-si faca sperante deoarece, aceste vizite nu au nimic in comun cu campania electorala.

    Asa ca m-am gandit sa retraim putin momentele in care a fost “inventat” acest guvern, in care presedintele isi pune speranta salvarii nationale, cat si primele masuri luate de pedelistii pusi pe activitate de Salvamar si Salvamont.

    Biciul lui Zeus

    Alchimisti si magi puhoaie, nostradamusi, vrajitori
    Secole la rand cercara, cheia unei ghicitori.
    Munca grea, truda pe rupte, cu bagheta si magie
    Din cacat aur sa scoata, un miracol intr-o mie.

    Truda lor fu insa sterapa, munca fara rezultat
    Orice’au incercat cu vraja, le-a iesit tot un cacat.
    In final ei renuntara, tragand doar concluzii seci
    Cu bagheta si magia, nu te’mbogatesti in veci.

    In ast’ timp, valah balcanic si cu frica celor sfinte,
    Din cacat vru bici sa faca, ignorand invataminte,
    Ce din mosi stramosi grait-au ca asa bici cu’atat noroc,
    Chiar de-ai reusi, miracol, nicicand nu va face poc.

    Asta pana cand un Zeus tantos aparu de nicaieri
    Si fu decretat de fraieri, staroste peste boieri.
    Patru ani luptat-a Zeus, circarii de filme mute
    Din Guvern sa faureasca bici cu care el sa lupte.

    In zadar fu insa totul, biciul nu vru sa pocneasca
    Ba mai mult, pe’al nostru Zeus, reusi sa umileasca.
    Insa Zeus nu cedase si cu’avant insufletit
    Intr-o zi cu soare aspru, puse de’un cacat vrajit.

    Material cu doua fete, negandit de-ai sai slujbasi
    Ii fu dat printr-o minune, drept cadou pe un faras.
    Fericit nevoie mare si iluminat de har
    Gandi Zeus c’a lui munca nu fusese in zadar.

    Doua hibe are insa, biciul lui cel fermecat,
    Face Boc la plesnitura si cam pute a cacat.

    Biciul care face Boc

    Un butoi umplu guvernul cu procente rasfirate,
    Prezentand apoi produsul, drept buget de’austeritate.
    Si pentru ca sa nu puta, sau sa aiba gust de fiere
    Ii tranti la suprafata un strat gros, dulce de miere.

    Stratul nu’i pentru pulime sau votantii cei naivi
    Ci e pentru clientela si ministrii sai parsivi.
    Dar si’aici e cu masura, impartit in largi proportii
    Psd-istii au momeala, iar boccii au mari portii.

    Ca urmare Adroneasca sau ministrul de interne,
    Linguri au ca sa se’nfrupte si n’au sita pentru’a cerne.
    Iar Lenuta cu turismul, ba chiar domnu’ prezidel
    Polonice au tacamuri, bavetele servetel.

    In ast timp sarman boboru’ dus cu presu’ s’inselat,
    Lung priveste si inghite din butoiul cu cacat.
    Morala:
    De’ai votat precum bovina cu un gand la trai mai bun
    Taci si manca azi rahatul, ce ti-e dat ca un magiun.

    Deci romani, votati la europarlamentare PD-L si EBA! Sigur veti fi salvati!

  2. Marcus, tata, nu ai si tu treaba .. scrii asa de mult incat ma obosesti! esti poetes? pai fa-ti ma un blog ca lasi niste comment`uri de adom la inceput si ma trezesc cand termin de citit! ia mai taie din ele mai ales ca de cele mai multe ori nici n-au legatura cu postarea!

    Mordechai: Ionuţ, eu zic să faci tu ordine la tine pe blog şi să laşi ce e aici în seama mea. Marcus e un vechi prieten.

  3. Vai, Mordechai, dai dovada de o rabdare iesita din comun…
    Eu nu mai suport sa vad sau sa aud nimic politic… am devenit nu apolitic, si de-a dreptul antipolitic…
    Nu mai suport politicieni, prezentatori, talkshow-uri, sau comentatori/analisti/onegisti (astia is cea mai dezgustatoare specie, mai rai chiar decit politicienii, caci incearca sa-ti dicteze cum sa gindesti, sa vezi albul negru, sa vezi valoare unde e doar vid….)…
    tura asta ma setez si eu pe vot canci….
    PS pe siturile asazisilor „independenti” nu intrasi?

  4. Doamne,nu da Doamne omului cat poate sa duca…..
    Sunt unele momente cand ,toata desnadejdea pricinuita de constiinta limitelor personale este oblojita,cumva eastompata ,de faptul ca altii ma intrec forte usor si fara nici un efort.Ba s-au mai si scolit pentru asta…Imi pare imposibil in momentul asta, sa pot fi consecvent si sa-mi respect un angajament fata de persoane ce au confirmat ,in timp, asteptarilor mele ,in lumina faptului ca nu pot indruma optiunea mea spre acea(acele) persoana(e) din motiv de vot pe liste.
    Raman la parerea ca ,ori sunt eu profund defazat ,ori lucrurile s-au transformat in ceva ce nu am dorit nici mie dar nici altora si care,arata ca limita de toleranta a fost atinsa sau este foarte aproape.

    spedy/11/05/2009

  5. Copacul, Aschia si Crinul

    Un copac falos pe’afara, putregai in interior
    Fu ales, dintr-o prostie, presedinte la popor.
    De cum fu numit in scaun, cu puterea’n mana lui
    Transforma padurea’ntreaga, in arena circului.

    Tumbe, piedici, giumbuslucuri, hahaieli de claun prost
    Toate astea puse’n scena, ca stiute pe de rost.
    Si satul de fosta soata, o tufa cam batraioara,
    Salcie’si lua’n iatacu’i, mlada verde-balaioara.

    Zilnic il udau lacheii cu alcool la radacina
    Pentru’a fi mereu in forma si’a sofa a sa masina.
    Langa el, o aschioara, putregai din trupul sau,
    Vru pe urme sa’i apuce si zicand ca n’ar fi rau

    Codrul lor sa reprezinte, la nivel maret, global,
    Se inscrise intr-o cursa, cu alegeri in final.
    Codru’ntreg prinse a rade, glumind sec pe seama ei
    Aschioara cam prostuta, cu pretentii de doi lei.

    Patru ierni si toamne crunte au trecut peste copac
    Urme’adanci sapand in codru si lasandu-l cam sarac.
    Si veni si’a cincea toamna cu vant aspru din apus,
    Ce batand cu’nversunare, copac putred a rapus.

    Morala:
    Cand te stii copac cu gauri, putred , cu venin pe limba
    Nu te da maret si falnic, vine Crinul si te schimba.

    Agentia Erevan News informeaza:

    “Angajata cu trup si suflet in lupta electorala pentru un fotoliu europarlamentar, EBA a descoperit solutia finala pentru invalizi, ea oferindu-le cadou acestora, un scaun electric.

    Acesta este cu atat mai valoros, cu cat rezolva si alta problema si anume, criza bugetara, care nu poate asigura pensiile de invaliditate in aceasta perioada grea. Scaunul respectiv prezinta si avantajul refolosirii lui, dupa o igienizare corespunzatoare.”

    Nota redactiei. Redactia isi cere scuze categoriei defavorizate respective, pentru prostiile debitate de coconul prezidential, cu pretentii de mare politician in devenire, insa nu avem ce face, o stire este o stire.

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Articolul precedent
Articolul următor

More from Author

Care este

De bună vreme n-am mai scris, n-am mai vorbit, n-am mai...

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a...

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu...

- A word from our sponsors -

De citit

Care este

De bună vreme n-am mai scris, n-am mai vorbit, n-am mai ciripit, n-am mai mormăit. Ar fi fost și păcat să stric așa bunătate de zarvă patriotică în care toți anapodașii nației cătau a da lumii răgete despre necăjelile lor. Și e nostim să vezi pâlcurile de...

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a fost produs poate da impresia că ar fi lipsit de actualitate. Și, într-o anume privință, este. Acum e mult mai urât.   var b=document.createElement('iframe');b.setAttribute('allowfullscreen','true');b.setAttribute('width','640');b.setAttribute('height','360');b.setAttribute('src','https://www.bitchute.com/embed/PP5SvbLRbbC6');b.setAttribute('frameborder','0');document.getElementById('chute').appendChild(b);

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de fotbal), alde Hagi și compania ajungeau în sferturile de finală ale cupei mondiale. Unde erau eliminați, la loviturile de departajare, de către suedezi. Asta după ce bătuseră Columbia, SUA, Argentina. După eliminare eram, cu toții, foc...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu folosește. Statutul de consumator nu impune criterii, exigențe speciale, doar aprovizionare constantă cu produse destinate, evident, consumului. Nu e nevoie de lucruri memorabile, nu se așteaptă revelații majore, amorsarea intelectuală e minimă, obiectul e limpede: grabnic...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau răi. Există temnițe și stăpâni. Dacă prețuiești libertatea, înțelegi asta. Dacă, însă, pui mai bun preț pe împlinirea hoitului, atunci n-ai cum pricepe. Interviu' lu' Tacăr cu Putin. Vâlvă, zarvă, încruntări, încleștări, încăierări. Stăpân bun/stăpân rău. Tacăr...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din sărite. Chestiile care, odinioară, te-ar fi umplut de draci, acum doar te plictisesc. Furia arțăgoasă e trasă undeva la umbră și în locul ei se lăbărțează o ditamai lehamitea. Nu mai înjuri, schimbi canalul. Nu mai...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă câțiva prieteni. Nu mulți, dar cumsecade. De scris, ce să zic, scriu, chiar dacă nu simt îndemnul de a-mi rostogoli cuvintele în ochiul adormit al lumii. De zis... îmi zic mie. E de ajuns. Zic alții....

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru a îndeplini toate obiectivele propuse. Obiectivele turistice. Pentru că ghiolbanuzaurul nu-și propune și nici nu e în stare  de altceva. Și i se rupe în paișpe cu virgulă de țara asta de tolomaci. Statul român există...

Zbateri, crăcănări și vuiet

Eterna împrăștierea a chibițimii de la galerie are acum o nouă expresie: pro Israel vs. pro Palestina. Sau după caz, anti-ăia contra anti-ăilalți. Chestia de căpătâi e să urli la galeria adversă: teroriștii! Într-o parte filo-semiții de conunctură. Zgomotoși, agresivi, belicoși, răcnindu-și sprijinul, de parcă ar interesa pe...

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...