Clovni

Prima dată i-am văzut acum zece ani. Ba cred că doisprezece. În parcul de la Obor. În părculeţul ăla neîngrijit şi prăfuit veniseră clovnii. M-am apropiat, amestecându-mă printre ceilalţi gură cască, incercând să pricep rostul întreprinderii. Câţiva clovni. Clovni! Într-un sfârşit de secol XX, într-un parc sordid al unui oraş european rămas încă la mijlocul secolului XX.

Auzisem despre ei, dar nu îi văzusem până atunci. Mi se părea desuet: ce prostie e asta? Cum adică un teatru de clovni la final de secol XX? Ce bazaconie! Şi am rămas alături de ceilalţi gură cască. După foarte puţină vreme n-am mai auzit zgomotul tramvaielor care treceau prin apropiere, nici claxoanele maşinilor, hărmălaia oborului ori strigătele precupeţilor. Eram acolo, printre ei. Privind „panarama” şi bătând din palme. Râzând. Lăsându-mă dus prin istorioare cu tâlc povestite simplu, fără risipă de recuzită şi cu economie de mijloace. Şi m-am lăsat înduioşat, amuzat şi trimis la magazia de gânduri. Iar când s-a isprăvit m-am simţit trist.

După aceea am căutat întâlnirile cu ei. Trăind de fiecare dată cu aceeaşi voluptate întâlnirea cu acele chipuri vopsite pe care expresia era sublimată, redusă până la grotesc, încremenită. Ar trebui acum să spun că fiecare întâlnire cu ei mă făcea să retrăiesc ceva din copilărie, îmi reda ceva din inocenţa primilor ani de viaţă şi alte asemenea bazaconii şi locuri comune. Şi nu e aşa. Cumva fiecare întâlnire cu ei îmi dădea senzaţia că devin mai înţelept.

Nu am ştiut niciodată să dau o definiţie a artei, iar dicţionarele nu mi-au fost de prea mare folos. Cine poate înghesui într-o definiţie sumară, de dicţionar, un concept atât de vast? Dar am ştiu sigur ca fiecare întâlnire cu clovnii mei dragi însemna o întâlnire cu arta. Asta ştiu sigur.

Se împlinesc aproape douăzeci de ani de când există cei de la teatrul Masca, pentru că despre ei este vorba. Şi pentru asta îi suntem datori domnului Mihai Mălaimare. Şi nu încetez să mă întreb: cum naiba nu i-a trecut niciunui producător de televiziune prin cap să îi folosească pe clovnii aceia? Cum ar fi dacă în fiecare seară, înaintea principalei emisiuni de ştiri, am avea cinci minute de clovni? Cu zâmbetul ori întristarea vopsită şi îngheţată pe chip, cu istorioarele lor cu tâlc, cu tăcerile lor? Nu e aşa că ne-ar prinde bine în fiecare seara cinci minute de poveste tăcută? Cum naiba de nu s-a gândit nimeni?

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

6 Comments

  1. Cei care conduc redactiile de stiri nu sunt fraieri: dupa un program (chiar de numai cinci minute) cu clovni, cine dracu’ credeti ca s-ar mai uita la jalnicul spectacol prezentat de Boc, Geoana, Ridzi, Pitzi si restul faunei parazite?!

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Articolul precedent
Articolul următor

More from Author

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația...

Greva celor care…

Înainte de a discuta despre greva cadrelor didactice, despre solicitările lor,...

- A word from our sponsors -

De citit

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...

Greva celor care…

Înainte de a discuta despre greva cadrelor didactice, despre solicitările lor, e bine să aruncă, repede, o privire peste ceea ce este astăzi sistemul de învățământ. E ceva mai mult decât o simplă punere în context. Prima constatare, obligatorie, de neocolit, este că, de fapt, nu mai putem...

Alegeri în Turcia

Miza alegerilor prezidențiale din Turcia, din perspectivă geopolitică, nu are cum fi subestimată. Analiștii de ocazie vorbesc despre o confruntare dintre blocul ultra-conservator, condus de Erdogan, și mișcarea reformatoare care l-ar avea în frunte pe Kilicdaroglu. Alții vorbesc despre o competiție între suveranism și globalism. Nu lipsesc...

Din târtița presei

Acum 10-12 ani, pe când acest blog începea să capete formă, îmi plăcea să fac un soi de "revistă a presei". Pe atunci mai aveam ceva ce semăna, vag, cu presa. Încă era ofițerime pe-acolo. Acum doar tablagii. Nu știu dacă am să încep iar să cern știrile,...

Epistoleții și lumea cea nouă

Epistolele publice, dincolo de intenția formal declarată, au devenit autentice exersări ale unui narcisism inargumentabil. Nu servesc unei cauze, deși, tot formal, întotdeauna e identificată una. Cauza proclamată e doar urzeala străvezie pe care se țes piesagiile vanității la izvor, răpiri din uitare și vânări de atenție....

Bombardistan

Ca un vrednic cetățean al secolului XXșiunu îmi molfăi revolta pe Facebook, în țarcul special amenajat, sub bolta cocoșată a regulilor comunității. Orice altă formă de revoltă ar presupune o ieșire din lene și trecerea în alt țarc, unul mult mai aproape de abator. Constanța. E orașul: în...

Nesimțitul

Domnul Iohannis e un nesimțit. Nu e nimic insultător în această afirmație, e o simplă constatare tehnică, rece. Unii sunt blonzi, înalți sau pistruiați - domnul Iohannis e nesimțit. Suspectat, pe nedrept, de cinism, în unele situații, de lipsă de empatie, în altele, ori de lipsă de...

Versiunea neoficială

Imaginea corectă a ce se întâmplă azi în lume nu poate fi obținută consumând știri din sursele oficiale. Prea multă propagandă. Canalele pretins alternative sunt dominate de irațională isterie și fabulații. Singura șansă e un conspect lucid al informațiilor și un minim efort de corelare. Deci: În anii...

Locuri de poveste: Trăbulești

Într-o epocă în care interesul turiștilor pare să se îndrepte mai ales către destinații exotice, există un loc aparte de care, probabil, puțini au auzit: Trăbulești. Turiștii dornici de frumos, de peisaje încântătoare și de autentice incursiuni culturale, nu vor găsi aici nimic care i-ar putea interesa....

Post-istorie sau preistorie

Odată cu prăbușirea Uniunii Sovietice și instalarea temeinică și permanentă (părea pe  atunci!) a lumii unipolare, Fukuyama s-a grăbit să anunțe sfârșitul istoriei. Conform acestei ipoteze, navigam în apele veșnic calme ale post-istoriei. Umanitatea era ferită de acum de  sezoniere confruntări ideologice, căuutări ori rătăciri. Hegemonia americană...