AcasăRabbi ziceFetili dăn Balcani

Fetili dăn Balcani

Rar m-am simţit mai jenat ca aseară. Bine, toată frecangeala asta cu iorovizion e o mare jenă, da’ halu’ în care ne-am înfăţoşat noi ioropii aseară a fost o culme. Ce naiba să spun? Că melodia era de rahat şi versurile cretine? Că înterpreta (cine puşca mea e aia???) mi-a părut mangă? Că ţuţipidele care se vânturau pe lângă ea fluturându-şi bulanele pe lângă trenţele de rochii parcă atunci se întâlniseră prima dată şi încercau să afle ce au de făcut împreună? Neah, n-are niciun sens să analizăm rahatul. Cum-necum, uite că rahatul s-a calificat pentru finala de sâmbătă. Deci ne mai aşteaptă un moment ( cel puţin) de jenă.

Şi cu asta basta. Nu mă pleznea oftica dacă eram nişte pangialezi şi nu aveam de unde alege. Dar chiar am avea cu ce să ne lăudăm. Şi până la urmă… mai bine aşa! Ne puteam duce cu un lendovciois. Ceea ce era şi mai de caca. Altă Elenă. Bre, pe la noi unde auzi de Elena … nu mai stai să întrebi care… iei viteză.

Dar au fost şi chestii care mi-au plăcut aseară. Mi-a plăcut piesa Andorrei.

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=MVxb2EtDQAU]

… nu s-a calificat. Evident.

Mi-a plăcut piesa din Bielarus. Nu şi interpretul.

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=fgD9XqffLL4]

… nici asta nu s-a calificat. Ce surpriză.

Dar s-a calificat piesa care mi-a plăcut cel mai mult din semifinala de aseară. Piesa Israelului. Pentru că mi-a plăcut ce spunea. Cum o spunea. Şi pentru că piesa chiar e faină.

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=-BIsD1P0I9A]

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

16 Comments

  1. melodia noastra nu fu proasta, dar fu cintata prost. Iar dansul? cred ca au fost si stresate, caci nu erau obisnuite cu asa audienta mare….
    Sincer mie mi-a placut piesa Islandei… si si interpreta….
    Daca Romania va cistiga, va trebui sa anuntam DNA-ul…

  2. Arsuliciule, eu nu zic că a fost proastă, ci de rahat. Dar aici… na, păreri şi păreri. Ca să nu zic că e chestie de gust.
    Şi mie mi-ar fi plăcut Islanda dacă nu-mi părea suspect de cunoscută piesa. Iar o chiuvetă de subiectivism.

  3. Intotdeauna rahatul e chestie de … gust :))
    Ma uitam la interpreta islandeza si nu m-am mai gindit daca cunosc piesa sau nu… aveam doar regrete ca nu o cunosc pe fatuca 🙂

  4. melodia e surprinzator de ok, zic de cea a Israelului, dar cand am inceput sa vad clipul am avut cateva momente de uimire … doamna aceea am crezut ca e a noastra Naomi! 😀

  5. Nu ca m-as fi asteptat sa-ti place altceva decat piesa Israelului, draga Rabi.
    Now seriously, si mie mi-a placut. Parea a fi din suflet. O sa le-o arat sambata seara la comunitate 🙂

  6. Eduard, aş fi vrut să îmi placă piesa României. Nu mi-a plăcut. Important e că le-a plăcut celor care au trimis-o. Iar piesa Israelului… am zis: îmi place ce spune. Parol!

  7. Mordechai, la partea a doua, din seara asta (joi) te uitasi?
    Mie mi-a placut foarte mult Albania…
    Mi-au placut si Serbia, Cipru si Grecia, si chiar Ucraina si Moldova….
    Insa… La Estonia era sa fac infarct: O fiinta cu moaca imobila, ai carei ochi goi si aposi incercau sa transmita ceva…. Si purta si breton…. Nici n-am reusit sa aud melodia, eram deja catatonic la vederea lui EBA 2… de parca una nu fu de ajuns pe terra…

  8. PS acu vazui si un clip cu piesa Rusiei… Sincer mi-a placut (si nu doar pentru bucata seminuda din clip)… La fel si Spania….
    Insa Regatul Unit si Franta m-au dezamagit puternic….
    Acu, ca sa fiu rau, ultimul succes rasunator al Frantei in Rusia a fost pe Berezina…

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Articolul precedent
Articolul următor

More from Author

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a...

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau...

- A word from our sponsors -

De citit

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a fost produs poate da impresia că ar fi lipsit de actualitate. Și, într-o anume privință, este. Acum e mult mai urât.   var b=document.createElement('iframe');b.setAttribute('allowfullscreen','true');b.setAttribute('width','640');b.setAttribute('height','360');b.setAttribute('src','https://www.bitchute.com/embed/PP5SvbLRbbC6');b.setAttribute('frameborder','0');document.getElementById('chute').appendChild(b);

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de fotbal), alde Hagi și compania ajungeau în sferturile de finală ale cupei mondiale. Unde erau eliminați, la loviturile de departajare, de către suedezi. Asta după ce bătuseră Columbia, SUA, Argentina. După eliminare eram, cu toții, foc...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu folosește. Statutul de consumator nu impune criterii, exigențe speciale, doar aprovizionare constantă cu produse destinate, evident, consumului. Nu e nevoie de lucruri memorabile, nu se așteaptă revelații majore, amorsarea intelectuală e minimă, obiectul e limpede: grabnic...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau răi. Există temnițe și stăpâni. Dacă prețuiești libertatea, înțelegi asta. Dacă, însă, pui mai bun preț pe împlinirea hoitului, atunci n-ai cum pricepe. Interviu' lu' Tacăr cu Putin. Vâlvă, zarvă, încruntări, încleștări, încăierări. Stăpân bun/stăpân rău. Tacăr...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din sărite. Chestiile care, odinioară, te-ar fi umplut de draci, acum doar te plictisesc. Furia arțăgoasă e trasă undeva la umbră și în locul ei se lăbărțează o ditamai lehamitea. Nu mai înjuri, schimbi canalul. Nu mai...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă câțiva prieteni. Nu mulți, dar cumsecade. De scris, ce să zic, scriu, chiar dacă nu simt îndemnul de a-mi rostogoli cuvintele în ochiul adormit al lumii. De zis... îmi zic mie. E de ajuns. Zic alții....

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru a îndeplini toate obiectivele propuse. Obiectivele turistice. Pentru că ghiolbanuzaurul nu-și propune și nici nu e în stare  de altceva. Și i se rupe în paișpe cu virgulă de țara asta de tolomaci. Statul român există...

Zbateri, crăcănări și vuiet

Eterna împrăștierea a chibițimii de la galerie are acum o nouă expresie: pro Israel vs. pro Palestina. Sau după caz, anti-ăia contra anti-ăilalți. Chestia de căpătâi e să urli la galeria adversă: teroriștii! Într-o parte filo-semiții de conunctură. Zgomotoși, agresivi, belicoși, răcnindu-și sprijinul, de parcă ar interesa pe...

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...

Greva celor care…

Înainte de a discuta despre greva cadrelor didactice, despre solicitările lor, e bine să aruncă, repede, o privire peste ceea ce este astăzi sistemul de învățământ. E ceva mai mult decât o simplă punere în context. Prima constatare, obligatorie, de neocolit, este că, de fapt, nu mai putem...