Cu regret

… vă anunţ că mai aveţi de tras cinci ani cu dom’ Traian Hăhăhă Băsescu. Să vă explic. L-am văzut miercuri seara pe Crin Antonescu dând extemporale la Realitatea cu CTP. N-am scris nimic despre asta. Am simţit doar o enormă jenă. Am sperat că e un accident care s eva uita cumva. A scris Victor. Şi a scris bine. Apropos, La mulţi ani, tonomate ! Apoi l-am auzit în seara asta intervenind telefonic la Sinteza zilei. Şi lucrurile au devenit clare. Lasă că încă nu s-a văzut preşedinte şi a început să dea aiurea telefoane prin tocşoaie, dar când o mai faci şi pentru a fi încă o dată penibil… e clar că vorbim degeaba.

Zicerea lui „cu unghiile astea fac eu politică” , aşa încărcată de pathos de Dolhasca şi lirism de Belciugata, m-a rupt la organul elector. Definitiv. Am mai spus-o că băietul cela trăieşte din momente de rară şi inconsistentă inspiraţie retorică. Şi atât. Iar când inspiraţia e plecată la curve rămâne doar un frezat haios care vorbeşte mult şi fără rost. Acum ceva vreme aveam discuţii cu unii care îi găseau o mare virtute din improvizaţie, din faptul că, la congresul PNL, de exemplu, el vorbea fără hârtii, din burtă, spre osebire de Tăriceanu care venise cu treaba pregătită. Atrăgeam atenţia că ăsta e miserupism şi lipsă de rigoare. Şi? Băiatul a fost ales şi se vrea tutu cu cotrotrenu. Da’ după ultimele prestaţii îi trece. Nu spun că e chiulău. Dar dacă visează sa fie preşedinte… trebuie să schimbe multe. Şi asta începe cu puţină disciplină. Şi mai puţiine ieşiri pe sticlă la o tacla aşa de moft. Iar când o mai ieşi să fie sigur că are ce spune.

Şi vă mai spun ceva. Eu n-am nevoie de un preşedinte papagal şi papiţoi. Unul căruia îi dă alde CTP extemporale. Ăsta e semn de cioc încovoiat şi pene colorate dacă accepţi aşa ceva. Cât îl priveşte pe CTP… omul face exact ce a făcut şi în 2004, la acel jegos episod în care simţea nevoia să îl atace pe Năstase cu pasaje abjecte din imunda fiţuică a lui CVT. Şi în campanie o să-l mai vedeţi servindu-l în poziţie de drepţi pe matroz.

Asta e cu Antonescu. Despre Geoană chiar n-avem ce discuta. În afară de lansări nu am văzut nimic. Şi dacă el îşi imaginează că „Huo Băsescu” poate ţine loc de proiecte…veşti naşpa: nţ! Tot aşa, dacă visează că se poate da opozant cu glandul roşu în vreme ce participă la o guvernare de KK alături de bulibaşă, iar e pe dungă. În fine, dacă omul ăsta are iluzia că a fi pe bune cu Vanghelie e calea spre Nirvana… atunci nu pot să-i urez decât lansări multe şi uşoare. A, da. L-am văzut şi pe el la Gâdea. Tot miercuri. La concurenţă cu Antonescu. Domnu’ Geoană, învăţătoarea dumneavoastră, profa de română… să dea banii de pensie înapoi că nu-i merită. Imediat!

În condiţiile astea Băsescu stă relaxat şi cu sticla pe noptieră. Asta dacă nu o face Nati Meir vreo surpriză. Că de la Duda nu mă aştept. Şi uite aşa abia o să reuşim să avem un preşedinte mai ridicol decât panaramele de Băsescu, Geoană şi Antonescu.

P.S. Dom’le. Vă uitaţi bine? Cine sunt la dreapta fiecăruia dintre ăştia trei? Udrea, Vanghelie şi Orban Mandolină. Ce mama dracului e cu poporul ăsta?

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

12 Comments

  1. Şi mie mi-a lăsat un gust amar. Şi chiar îmi făceam speranţe. Şi chiar credeam… nu mă întreba ce, dar chiar credeam că voi avea pe cine vota. Acum nu simt decât o imensă lehamite. Bag nişte lămâi :)))

  2. Am spus bre ca mă tem ca se fasie. Am spus !! Da stai un pic poate a învăţat ceva. Ca de Gioana si Popey când îmi aduc aminte mă ia cu leasin.

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Articolul precedent
Articolul următor

More from Author

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a...

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau...

- A word from our sponsors -

De citit

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a fost produs poate da impresia că ar fi lipsit de actualitate. Și, într-o anume privință, este. Acum e mult mai urât.   var b=document.createElement('iframe');b.setAttribute('allowfullscreen','true');b.setAttribute('width','640');b.setAttribute('height','360');b.setAttribute('src','https://www.bitchute.com/embed/PP5SvbLRbbC6');b.setAttribute('frameborder','0');document.getElementById('chute').appendChild(b);

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de fotbal), alde Hagi și compania ajungeau în sferturile de finală ale cupei mondiale. Unde erau eliminați, la loviturile de departajare, de către suedezi. Asta după ce bătuseră Columbia, SUA, Argentina. După eliminare eram, cu toții, foc...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu folosește. Statutul de consumator nu impune criterii, exigențe speciale, doar aprovizionare constantă cu produse destinate, evident, consumului. Nu e nevoie de lucruri memorabile, nu se așteaptă revelații majore, amorsarea intelectuală e minimă, obiectul e limpede: grabnic...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau răi. Există temnițe și stăpâni. Dacă prețuiești libertatea, înțelegi asta. Dacă, însă, pui mai bun preț pe împlinirea hoitului, atunci n-ai cum pricepe. Interviu' lu' Tacăr cu Putin. Vâlvă, zarvă, încruntări, încleștări, încăierări. Stăpân bun/stăpân rău. Tacăr...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din sărite. Chestiile care, odinioară, te-ar fi umplut de draci, acum doar te plictisesc. Furia arțăgoasă e trasă undeva la umbră și în locul ei se lăbărțează o ditamai lehamitea. Nu mai înjuri, schimbi canalul. Nu mai...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă câțiva prieteni. Nu mulți, dar cumsecade. De scris, ce să zic, scriu, chiar dacă nu simt îndemnul de a-mi rostogoli cuvintele în ochiul adormit al lumii. De zis... îmi zic mie. E de ajuns. Zic alții....

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru a îndeplini toate obiectivele propuse. Obiectivele turistice. Pentru că ghiolbanuzaurul nu-și propune și nici nu e în stare  de altceva. Și i se rupe în paișpe cu virgulă de țara asta de tolomaci. Statul român există...

Zbateri, crăcănări și vuiet

Eterna împrăștierea a chibițimii de la galerie are acum o nouă expresie: pro Israel vs. pro Palestina. Sau după caz, anti-ăia contra anti-ăilalți. Chestia de căpătâi e să urli la galeria adversă: teroriștii! Într-o parte filo-semiții de conunctură. Zgomotoși, agresivi, belicoși, răcnindu-și sprijinul, de parcă ar interesa pe...

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...

Greva celor care…

Înainte de a discuta despre greva cadrelor didactice, despre solicitările lor, e bine să aruncă, repede, o privire peste ceea ce este astăzi sistemul de învățământ. E ceva mai mult decât o simplă punere în context. Prima constatare, obligatorie, de neocolit, este că, de fapt, nu mai putem...