O frază

Mai întâi am dat de ştire pe Mediafax. Fraza mi se agăţase de neuron. Am văzut apoi ştirea, pe video, la televizor. Aceeaşi frază. Era acolo, bălangănindu-mi-se în ureche şi pleznind cu carâmbul bocancilor de acelaşi neuron ( unu’ am, cu el mă descurc). Trec prin ziarele de ieri. Ştirea era şi acolo. Şi se încheia cu aceeaşi frază, repetată deja ca o mantră. Ajung pe blogul lui Vlad. Găsesc fraza şi acolo. Fraza asta deja mi-a devenit un fel de rap-rap-rap şi zând-zâng-zâng. Nu ştiu de ce îmi stă agăţată în minte, ce am găsit la ea, dar mi se învârte în minte ca linguriţa în ceaşcă.

„La finalul evenimentului, pe terasa sediului GDS, şeful statului a băut o bere cu câţiva participanţi la eveniment.”

Asta e fraza. Ştirea e aici. Deja nu-mi mai stătea mintea la vestea că Vanghelie e potenţialul preşedinte al PSD dacă (ptiu!) Geoană ajunge preşedinte. Nu mă mai interesa că la întâlnirea cu gedesizdele Băsescu şi Viorel Hrebenciuc au avut ce vorbi şi ce pune la cale. Fraza aia îmi rasuna în urechi. „La finalul evenimentului, pe terasa sediului GDS, şeful statului a băut o bere cu câţiva participanţi la eveniment.” Nu repet ce spune şi Vlad: nu ştiu dacă a băut o bere sau zece. Şi dacă a fost doar o bere sau s-a lăsat şi cu distilări spectaculoase. Nici nu ştiu dacă TRU sau Liiceanu aveau buzele reci. Ştie bulibaşa şi asta e important. Dar am reţinut ideea.”La finalul evenimentului, pe terasa sediului GDS, şeful statului a băut o bere cu câţiva participanţi la eveniment.” Iar asta e de reţinut. „La finalul evenimentului, pe terasa sediului GDS, şeful statului a băut o bere cu câţiva participanţi la eveniment.”

Recapitulăm. El e şeful statului. Nu discutăm cât de onorabil şef al statului e. Ei sunt nişte intelectuali cu trupul uns corespunzător şi hrănit îndestulător. Elite, spun ei. Şi s-au reunit pentru a discuta soarta Codurilor. Dezbatere publică, nu? Dacă unele organizaţii ale societăţii civile i-au dat cu respectivele coduri în cap jucătorului, iaca există şi junta intelectuală care prestează una bucată dezbatere la dom’ preşedinte. Contra foncţii, comitete şi comiţii. În numerar. Iar la sfârşit, ei, elitele şi el, preşedintele ( nu e cazul de majusculă) o termină la o berică. Exact aşa cum termină şi nea Stere orice dezbatere cu nea Mătreaţă. Problema rezolvată, dezbatere bifată, coduri valabile, cu guler, ospătat, încă doi ţapi şi trei mici la domnu’.

Te poţi uşor lăsa păcălit. „La finalul evenimentului, pe terasa sediului GDS, şeful statului a băut o bere cu câţiva participanţi la eveniment.” Poţi socoti „finalul ăsta de eveniment” ca pe o priză de normalitate, un gest firesc, care umanizează. Aşa cum acum o săptămână Băsescu mergea prim Satu Mare şi se termina cu o ţuică. Sau ajungea pe la ambasada Marii Britanie şi zbiera după o cinzeacă.  Nu e nici firesc, nici o fandare spre normalitate. E doar o troacă. O bere şi nişte coduri. Două ţuici şi o remaniere. Un şpriţ şi o promulgare de lege. Iar dacă cei care ar trebui să-l tragă de mânecă nu o fac… să nu vă mire. Erau prea ocupaţi să sufle spuma din halbă. Pentru că principiile merg cu berea incomparabil mai bine decât alunele prăjite.

Preşedintele, om şi el, a băut o berică. La terasă, la domnii intelectuali. Dar la final. Până atunci a avut dezbatere în meniu. Toate bune şi fireşti.

E dimineaţă. A plouat.  Iar pe Taraf Tv cânta Marian de la Lunca. Vă urez o zi. Poate bună.

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

13 Comments

  1. @Mordechai: stirea respectiva a fost, din pacate, incompleta. De fapt basescu a incasat bani grei de la firma de adezivi care produce „Picatura”, pentru a face reclama acestui produs. De cum a ajuuns la sindrofia geniilor carpato-dunarene, omul s-a lipit pur si simplu de bar, si nu s-a ma dezlipit decat in momentul in care a inceput sa-i iasa bautura prin pori, facand de tot cacatul efectul adezivului universal.
    sa fii iubit
    marcus

  2. eu zic ca nu gestul e problema ci stirea. care nu sunt unul si acelasi lucru.
    un laureat Nobel pt fizica sau mate poate bea o bere la finalul unui seminar in care prezinta nu stiu ce terorie avansata. asta nu face teoria insignifianta sau seminarul mai putin interesant. problema e daca cei prezenti raman doar cu amintirea berii baute cu Einstein. si se pare ca cel care a redactat stirea cu atat a ramas, cu o bere bauta si o vezica plina. iar cei care vor citi stirea or sa se aleaga cu imaginea unei sticle goale si a ragaielii de dupa.
    ca de aia presa are rol de informare

  3. In ceea ce priveste prima parte (pozitiile dorite de Vanghelie), nu-mi fac nicio grija: cand nu va mai vrea sa sstea capra, va sta ied. Daca nu se confirma, voi avea motiv temeinic pentru a cere azil politic mai spre Apus…
    In ceea ce-l priveste pe piratu’ fara suvita, stati linistiti: berica era de fapt Chivas deghizat.
    Bunele obiceiuri nu se pierd…

  4. Dom’le, nu e nicio problemă că omul a lins o berulă. Cum nu e nimic în neregulă când rade o ţuică. E vorba de context. Şeful statului se întâlneşte cu clitorisul intelectualităţii româneşti. Pentru a discuta despre Coduri. Şi totul se încheie caragialean , pe terasă, la o bere. Caragiale sau Băieşu. Tanţa şi Costel. Îmi vine greu să cred că marile întâmplări ale istoriei s-au isprăvit la o berică. Ăia de-au fondat America ce-or fi băut pe terasă după ce au pritocit declaraţia de independenţă?

  5. Deci, să vă spun. Cu Codurile e bine. E bine cu Codurile, zicea si asta, Căldărescu sau cum i-o spune, Codul plecat prastia nu-l îndoaie, sau cam asa ceva. Altceva vreau să vă declar: dai si matale o berică? Părerea mea.

    Da, aceasta e atmosfera. Mester cârmciul. Facem strategii pe termen mediu si lung spargând seminte negre. Sau albe, na!

  6. Stii cum e, stirile se incheie cu esentialul. Si aia e esenta realitatii romanesti: terasa, berica, baietzii si fetele vesele. Nu ca am fi unici, doar ca presa nu ajunge la partidle de golf, si seratele private de pe la altii. Dar la noi grotescul e evident, pentru ca nici unu’ din aia care pun tara la cale habar nu au ce fac. Si atunci sug la o bere. La ce naiba ne asteptam de la un Grup de Dialog Social romanesc, decit sa linga o bere si un Presedinte? Au avut astia vreun rol esential pentru Romania? Da, sa fie trotineta politica la caravana portocalie.

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Articolul precedent
Articolul următor

More from Author

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a...

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau...

- A word from our sponsors -

De citit

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a fost produs poate da impresia că ar fi lipsit de actualitate. Și, într-o anume privință, este. Acum e mult mai urât.   var b=document.createElement('iframe');b.setAttribute('allowfullscreen','true');b.setAttribute('width','640');b.setAttribute('height','360');b.setAttribute('src','https://www.bitchute.com/embed/PP5SvbLRbbC6');b.setAttribute('frameborder','0');document.getElementById('chute').appendChild(b);

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de fotbal), alde Hagi și compania ajungeau în sferturile de finală ale cupei mondiale. Unde erau eliminați, la loviturile de departajare, de către suedezi. Asta după ce bătuseră Columbia, SUA, Argentina. După eliminare eram, cu toții, foc...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu folosește. Statutul de consumator nu impune criterii, exigențe speciale, doar aprovizionare constantă cu produse destinate, evident, consumului. Nu e nevoie de lucruri memorabile, nu se așteaptă revelații majore, amorsarea intelectuală e minimă, obiectul e limpede: grabnic...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau răi. Există temnițe și stăpâni. Dacă prețuiești libertatea, înțelegi asta. Dacă, însă, pui mai bun preț pe împlinirea hoitului, atunci n-ai cum pricepe. Interviu' lu' Tacăr cu Putin. Vâlvă, zarvă, încruntări, încleștări, încăierări. Stăpân bun/stăpân rău. Tacăr...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din sărite. Chestiile care, odinioară, te-ar fi umplut de draci, acum doar te plictisesc. Furia arțăgoasă e trasă undeva la umbră și în locul ei se lăbărțează o ditamai lehamitea. Nu mai înjuri, schimbi canalul. Nu mai...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă câțiva prieteni. Nu mulți, dar cumsecade. De scris, ce să zic, scriu, chiar dacă nu simt îndemnul de a-mi rostogoli cuvintele în ochiul adormit al lumii. De zis... îmi zic mie. E de ajuns. Zic alții....

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru a îndeplini toate obiectivele propuse. Obiectivele turistice. Pentru că ghiolbanuzaurul nu-și propune și nici nu e în stare  de altceva. Și i se rupe în paișpe cu virgulă de țara asta de tolomaci. Statul român există...

Zbateri, crăcănări și vuiet

Eterna împrăștierea a chibițimii de la galerie are acum o nouă expresie: pro Israel vs. pro Palestina. Sau după caz, anti-ăia contra anti-ăilalți. Chestia de căpătâi e să urli la galeria adversă: teroriștii! Într-o parte filo-semiții de conunctură. Zgomotoși, agresivi, belicoși, răcnindu-și sprijinul, de parcă ar interesa pe...

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...

Greva celor care…

Înainte de a discuta despre greva cadrelor didactice, despre solicitările lor, e bine să aruncă, repede, o privire peste ceea ce este astăzi sistemul de învățământ. E ceva mai mult decât o simplă punere în context. Prima constatare, obligatorie, de neocolit, este că, de fapt, nu mai putem...