AcasăRabbi zice€parlamentul

€parlamentul

RRA: „Alegeri europarlamentare 2009” – Pavel Abraham, candidat independent RADIO ROMÂNIA ACTUALITĂŢI (18 mai, ora 15:07:38 ) – Realizator: Petruţa Smântână – Pavel Ambraham, candidat independent. Dragi ascultători, sunt Pavel Abraham, candidat independent la alegerile pentru Parlamentul European, din 7 iunie 2009. Doresc să intru în Parlamentul European, în numele României şi al dumnevoastră, în special, pentru că avem ceva de spus în Europa, acum. Sunt oportunităţi pe care România le poate valorifica cu fonduri europene nerambursabile, în interesul comun, al nostru şi al Europei. Rezultatele mele, pregătirea şi compentenţa mă recomandă în domenii de vârf pentru noi, cum ar fi: atragerea de fonduri europene, în general, şi pentru agricultură, în special, prevenirea şi combaterea efectelor crizei economico-financiare. Siguranţa cetăţeanului şi siguranţa comunităţii, politici de intregrare socială a persoanelor vulnerabile, cum ar fi: copiii abandonaţi, bătrâni fără sprijin, persoane cu handicap şi alte categorii vulnerabile, supuse marginalizării. Plec la drum, marcat de credinţa mea creştină, de român, având drept pildă un exemplu al renaşterii europene, moment pe care îl putem trăi şi noi, acum, din nou, condensat în încurajarea reginei Spaniei, Isabel, către Cristofor Columb, care dorea să cunoască lumea, care a spus: „Du-te înainte, cu credinţă şi, dacă pământul pe care îl cauţi nu există, Dumnezeu îl va crea, special pentru tine, spre a-ţi răsplăti străduinţa”. Nu uitaţi, români! Avem de spus ceva, în Europa, acum. Eu, Pavel Abraham, cred că pot face acest lucru, cu demnitate şi competenţă.

Nenea Pavel Abraham e un fost miliţian, reciclat şi devenit fost poliţist. Cunoscut ca un cal breaz. Nu mai povestesc de ce. Bun, acum omul s-a dezmiliţianizat şi a devenit democrat sadea cu pulovăr de europarlamentar, pe gât. Candidat independent, bre. Să nu fie EBA singurică pe păşune. Cum spuneam, n-are sens să povestim despre nenea ăsta şi isprăvile lui de până acu’. Le ştiţi şi taica google are năravul de a vă fi de ajutor. Da’ când aud că şi ăsta se vrea europarlamentar mă apucă alte alea. Până la urmă e democratură, slobod la candidăciuni şi pozare pe afişe pentru tăt nărodul şi tot norodul, da’ tot mă ia cu forfotă la maţe.

Acu’ dacă nu se alege el… ce mama mă-sii facem că rămânem cu fondurile europene neatrase şi se duce pulii Newton cu legile lui ( pe alea le-a aprobat parlamentul european?). Persoanele cu handicap (electorat ţintă?) rămân cu ciorapii neremaiaţi şi categoriile vulnerabile cu sifoanele neumplute.  Că omul în trei fraze le fute pe toate şi are timp şi de o ţigară.  Marcat de credinţa creştină ( ăsta miliţian, Nelo!) omul frige în bulan renaşterea europeană ! Şi ca să ne bage şi o mostră de erudiţie cu vipuşcă se dă şi Cristobal Colon. Aţi priceput? Ăl de sus, că el, ca miliţian cu funcţii, doar la Ăl de sus a dat cu cip-ciripu’ şi are o relaţie beton, îi crează lui materialu’. Cu o singură condiţie: nu fiţi boi şi votaţi-l.

Haidi, bre. Şi aşa ne şuntează bulangii de europeni pe toată linia… Hai să-l votăm pe miliţian. Şi pe Jiji. Şi pe Eba. Poate candidează şi Nahorniac. Şi Lorind. Hai şi aia clarvăzătoarea cu fularu’ de la OhTV. Şi Rudărel Ciumidagle . Şi nea Florică Marlboro, sectoristul. Şi să le arătăm noi, tu-le europa lor cu vizionu’ lu’ coana ma-sa, cu cine se pun ei. Sau ne mulţumim cu terepei?

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

6 Comments

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

More from Author

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a...

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau...

- A word from our sponsors -

De citit

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a fost produs poate da impresia că ar fi lipsit de actualitate. Și, într-o anume privință, este. Acum e mult mai urât.   var b=document.createElement('iframe');b.setAttribute('allowfullscreen','true');b.setAttribute('width','640');b.setAttribute('height','360');b.setAttribute('src','https://www.bitchute.com/embed/PP5SvbLRbbC6');b.setAttribute('frameborder','0');document.getElementById('chute').appendChild(b);

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de fotbal), alde Hagi și compania ajungeau în sferturile de finală ale cupei mondiale. Unde erau eliminați, la loviturile de departajare, de către suedezi. Asta după ce bătuseră Columbia, SUA, Argentina. După eliminare eram, cu toții, foc...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu folosește. Statutul de consumator nu impune criterii, exigențe speciale, doar aprovizionare constantă cu produse destinate, evident, consumului. Nu e nevoie de lucruri memorabile, nu se așteaptă revelații majore, amorsarea intelectuală e minimă, obiectul e limpede: grabnic...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau răi. Există temnițe și stăpâni. Dacă prețuiești libertatea, înțelegi asta. Dacă, însă, pui mai bun preț pe împlinirea hoitului, atunci n-ai cum pricepe. Interviu' lu' Tacăr cu Putin. Vâlvă, zarvă, încruntări, încleștări, încăierări. Stăpân bun/stăpân rău. Tacăr...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din sărite. Chestiile care, odinioară, te-ar fi umplut de draci, acum doar te plictisesc. Furia arțăgoasă e trasă undeva la umbră și în locul ei se lăbărțează o ditamai lehamitea. Nu mai înjuri, schimbi canalul. Nu mai...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă câțiva prieteni. Nu mulți, dar cumsecade. De scris, ce să zic, scriu, chiar dacă nu simt îndemnul de a-mi rostogoli cuvintele în ochiul adormit al lumii. De zis... îmi zic mie. E de ajuns. Zic alții....

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru a îndeplini toate obiectivele propuse. Obiectivele turistice. Pentru că ghiolbanuzaurul nu-și propune și nici nu e în stare  de altceva. Și i se rupe în paișpe cu virgulă de țara asta de tolomaci. Statul român există...

Zbateri, crăcănări și vuiet

Eterna împrăștierea a chibițimii de la galerie are acum o nouă expresie: pro Israel vs. pro Palestina. Sau după caz, anti-ăia contra anti-ăilalți. Chestia de căpătâi e să urli la galeria adversă: teroriștii! Într-o parte filo-semiții de conunctură. Zgomotoși, agresivi, belicoși, răcnindu-și sprijinul, de parcă ar interesa pe...

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...

Greva celor care…

Înainte de a discuta despre greva cadrelor didactice, despre solicitările lor, e bine să aruncă, repede, o privire peste ceea ce este astăzi sistemul de învățământ. E ceva mai mult decât o simplă punere în context. Prima constatare, obligatorie, de neocolit, este că, de fapt, nu mai putem...