Mare ministresă, mare guvernare. După ce a pus lăutarii să-i ardă una din ţambal cu lendovcioisu’ ei şi a chemat lume la măslină de oaie şi caşcaval pe băţ… sau invers, blonda de la turism s-a dus să-i înveţe pe franţuji pe unde se bagă atomu-n ţavă ca să iasă kilowatul rumen şi cu cărare pe dreapta. Între timp, p’ici’şa unii înregistrau lendovcioisu’ ei. Că ea avea brendu’ manelit, da’ nerânduit.
Acu’ a ieşit belea mareee! Da’ mare, bre. Futere pe ceru’ ioropii. Că se întorceau avioaniliii, să speriau piloţiiii, să panica stiuardeziliiii, intra în criză turistiliiii… Păi, da, că veneau buluc, iote, jde mii de arioplane cu meleoane dă turişti disperaţi să dea cu limba la lendovcioisu’ lu Udrea, pă muzică dă Moga şi parcare dă Cocoş. Şi anunţau ăia la radio avioaniliiii: băăăă, nu mai e lendovciois, băăăă. S-a termenat, băăăă, nu vă mai duceţi! Şi acu să întorcea oaminiiiii dă-n drum, şucăriţi cu muci şi ofticaţi că nu mai prinde şi ei nişte lendovcioaise să le dea la buci. Şi să duce la dracu’ turesmu’ românescu’, şi moare pulii în criză iconomeala… belea mare. Da’ e o soluţie. Băgăm Lindic ov ciois în loc. Şi vin ăia, vin. Dacă e cu L şi cu ciois vine lumea. Mai ales dacă bagă Moga cântăciuni. Şi le dăm, bre, lindic să aibă toţi, să se sature. Şi gata. Am rezolvat şi turizmu’. Justiţia la rând. Sau la rânză. Brânză, viezure. Lindic. Ov. Ciois. Aşa da, aşa să trăiţi bine.
Prietene, ce nu înţeleg eu este cum pot ăia înregistra ceva ce nu e al lor. Parcă era sloganul croaţilor. Sau pe ăia îi doare în cot şi nu l-au înregistrat, fiind ocupaţi să câştige bani de la turişti, nu de la ţâţa bugetarului?
Pai daca se trece la sloganu’ asta, ar fi nimerita si o schimbare de imn…
Propun adoptarea „Spovedaniei” (pt cine a citit) in interpretarea cui s’o pricepe mai bine… 🙂
Mai ales ca se potriveste manusa turismului ecumenic ! 😉
@Mordechai, esti rau, ai vazut ce cizme cu adapost antiatomic si-a tras turista no.1? macar pentru asta si merita plimbarea. te invit la mine sa citesti cum se vede de pe strada mea cestia cu seaua pariziana si iapa bucuresteana.
sa fii iubit
marcus
Felicitari pentru iesean si sibian.
In lumea asta prea-fututa… http://mihaibendeac.wordpress.com/2009/05/19/scrisoare-deschisa-cocalarului-roman/
e tare, e mare … fuga cu el la Osim 🙂
mai degraba dic of choise pentru toti romanii..
asa am ajuns, niste accesorii falice pentru politicienii si politicenecele noastre pantecoase…
Bravos natiune, halal sa-ti fie!
Aferim!
1.Ieseanul ala, mai respira?
2.Pe cand titlu de academician,medalii,plimbari cu caleasca?
Nu ştiu ce să răspund la prima întrebare. La a doua se rezolvă. Nu e ea universitară?
Atunci…habemus Nuti.
Urmatorul text l-am scos de la arhiva dupa ce astazi, am citit pe blogul unui amic virtual un text foarte inspirat, intitulat Buda, si in care se relateaza patania unui grup de turisti americani aflati in vizita la Palatul Parlamentului si care a trebuit sa traverseze strada pentru a putea folosi buda unui hotel, deoarece budele parlamentare erau incuiate si sigilate.
In ast timp ispraniceasa de la turism, in loc s-o puna de constructii de cacastori rustice sau chiar urbane, sau sa militeze pentru constructia de austostrazi, se da cu rolele pe ritmuri de imn turistic, lasand nevoile urgente ale viitorilor presupusi turisti, pe seama gropilor din curtile “gazdelor turistice rustice sau ecumenice”, si stersul la onor organ de usurare in grija cocenilor de porumb sau a smocurilor de iarba, aflate in vecinatatea budelor de tara.
Cacastoarea
“Urmarind deunazi la Stiri un reportaj televizat, nu am putut sa nu remarc cerbicia, devotamentul total, dragostea si spiritul de sacrificiu al uni brav concetatean in ale carui atributiuni de serviciu, mai marii unei urbe mioritice aflate pe agenda de vizite electorale ale asimetricului au decis sa includa pentru o zi si pe aceea de ultim aparator al unei cacastori prezidentiale ecologice, amplasata in tandem cu o geamana de-a ei intr-un parc, si desemnata sa colecteze reziduuri, ati ghicit, prezidentiale.
Acuma faptul ca, vajnicul aparator al redutei de fecale o tinea departe de pretentia cururilor plebeilor aflate in cautare de binecuvintata usurare este un lucru usor de inteles si demn de toata lauda, admiratia si recunostinta unui popor intreg.
Este normal ca un cur prezidential sa intruneasca cu totul alte calitati, la care un cur de plebeu telenovelizat si manelizat poate doar visa.
Insa aceeasi cerbicie a dovedit-o onorabilul plaies si in fata pretentiilor unui alt ales al neamului, de rang mai mic (doar parlamentar), aflat si el intr-o goana nebuna dupa izbavirea oferita de existenta acestei minuni a civilizatiei contemporane.
Ultimul aparator a fost categoric si dispus sa apere chiar cu pretul vietii neintinarea presupsei intimitati a cacastorii prezidentiale.
Vazind scenele ce aminteau de bataile cu frisca ale comediei bufe din perioada muta a cinematografiei, mi-a fost imposibil sa nu fac o analogie intre eroismul romanilor care in timpul WW 1, cu pretul vietii lor si declarind la unison: “Pe aici nu se trece!” au reusit sa puna capat trufiei trupelor nemtesti si sa salveze onoarea neamului si acest demn urmas al actelor de vitejie si bravura, dispus sa moara cu cheia cacastorii ecologice in mina, decit sa o predea dusmanului chinuit de pantecarie.
Singurul lucru pe care n-am fost in stare sa-l pricep a constat in faptul ca, pentru ce-i trebuia asimetricului o astfel de privata personala, atita timp cit ghidindu-se in actiunile sale prezidentiale dupa invataturile amicului sau de suflet Patapievici, el urineaza si face cachita zi de zi in capul supusilor sai mioritici, folosind Constitutia tarii pe post de hirtie igienica ???!!!
Unica explicatie ar putea totusi consta in faptul ca, dupa plecarea ilustrului oaspete (care ca o ironie fina, nici macar nu si-a depus productia in facilitatea oferita de edili), acestia sa inscrie cacastoarea respectiva in circuitul turistic al localitatii, cu paznicul ei pe post de ghid, care sa explice eventualilor turisti: “Iata locul unde ar fi trebuit sa se usureze d-l Presedinte, in timpul vizitei sale, daca l-ar fi apucat!”.
Dar n-a fost sa fie!”