suntem ca EBA şi retorica. Într-o ţară în care cam toată lumea se pricepe la fotbal, eu am nesimţirea de a nu mă pricepe. Dar măcar o recunosc. Asta nu mă împiedică, totuşi, ca uneori să îmi dau cu presupusul. Că dacă şi la datul cu presupusul m-aş abţine… chiar n-aş mai fi român.
Atât cât mă pasionează fotbalul… mă socotesc a fi suporter dinamovist. Motivele mele se numesc: Dumitrache, Nunweiller,Pârcălab, Dinu. Dar asta e o altă istorie. Cum spuneam, mă socotesc dinamovist. Asta însă fără a îmi adăuga nevoia de a sparge fălci şi de a incendia peluze. Iar anul ăsta, mai mult ca oricând, părea că frezaţii care îmbracă acum tricoul echipei mele de suflet ar putea să ne ducă în Champions League. Părea. Şi mulţi ne-am fi dorit-o. Se pare că nu va fi aşa. Iar asta se datorează nu cine ştie cărei conspiraţii anti-dinamoviste, ci lipsei de merit a dinamoviştilor.
Dinamo de astăzi e doar o adunătură de cocliţi, cărora cineva le-a băgat în cap că ar fi vedete. Jucători blazaţi, preocupaţi de gelul din păr şi vopseaua limuzinei şi mai puţin de beşic. Cu excepţia lui Dănciulescu nu văd acolo un singur jucător care să îmi amintească de cei pomeniţi mai sus. La asta se adaugă relele năravuri ale conducătorilor clubului. Pentru care participarea în CL a devenit un fel de fetiş, ejacularea supremă. Iar bună parte din previzibilul eşec li se datorează. Am spus că sunt suporter dinamovist. Iar pentru mine asta înseamnă că îmi doresc ca echipa mea de suflet sa fie cea mai bună. Să fie cea mai bună, nu să câştige mereu, cu orice preţ, prin orice mijloace. Asta chiar nu mă interesează, dimpotrivă. Iar dacă nu pot fi cei mai buni, să piardă. Dar să ştie să o facă demn. Poate dacă şi conducătorii şi jucătorii ar gândi aşa… s-ar schimba ceva.
Dar nu despre Dinamo vreau să vorbesc. Ci despre ce se întâmplă în fotbalul românesc. Unde, astăzi, din punctul meu de vedere, avem o singură campioană. Nu Dinamo, nu Unirea Urziceni- oricât de merituoşi ar fi copiii lui Dan Petrescu. Ci Poli Timişoara, a detestabilului Iancu. Şi asta trebuie spus. Nu mă interesează care sunt motivele care au dus la depunctarea Politehnicii. Aşa cum nu mă interesează statornica şi nu mereu justificata ură a timişorenilor pentru echipa mea de suflet. Timişoara şi-a câştigat punctele pe teren şi cu asta basta. Iar ea ar trebui să fie anul acesta campioana, dacă după ultima etapă va fi pe primul loc, cu punctele pe nedrept luate. În rest, indiferent ce prostii au făcut conducătorii Timişoarei, să plătească. Să fie amendaţi, luaţi la şuturi în cur sau scuipaţi. Dar punctele câştigate pe teren li se cuvin. Aşa cum li se cuvin tricourile de campion. Altfel avem de a face cu o fără de seamăn porcărie.
Şi ca şi cum asta nu era de ajuns, umblă vestea că astăzi s-ar putea să aflăm şi despre retrogaradarea Universităţii Craiova. Şi aici fac o pauză. Mititelu îmi e simpatic ca un hemoroid. E un cârnat. Un manelist. Dar asta nu are nicio legătură. Universitatea Craiova se află în fruntea clasamentului. Iar mă opresc. Şi îmi amintesc de primii ani ai adolescenţei.
Lung, Negrilă, Tilihoi, Ungureanu, Ştefănescu, Ţicleanu, Beldeanu, Cârţu, Cămătaru, Balaci, Geolgău, Crişan- Dumnezeu să-l ierte… Asta îmi vine în minte când pomenesc de Universitatea. Şi îmi amintesc de o echipă frumoasă. În care pe teren nu intrau oameni, ci nişte inimi enorme. Şi indiferent dacă suntem azi dinamovişti, stelişti, rapidişti sau suporteri ai Poli Timişoara… toţi am fost cândva suporteri ai universităţii. Şi cu toţii rămânem cumva…gândind la Universitatea ca la prima iubire.
Dacă la porcăria făcută Politehnicii se adaugă astăzi şi această mizerie atunci lucrurile sunt cu adevărat grave. Dincolo de arbitrii săltaţi de DNA, de impresari şmecheri şi bişniţari deveniţi finanţatori, dincolo de valize de bani şi toată întreaga şmenuială care poartă numele de „fotbalul românesc” există lucruri care nu se fac. Sau ar trebui să existe o limită. Iar cei care conduc federaţia, dacă şi-au putut bate joc de echipa naţională, pot trece şi de această limită. Şi atunci nu voi mai fi ca azi, vag interesat de fotbal, ci profund pasionat de oină.
Bre!!! este deosebire intre politichia de acilea de la romanica si fotbalul tot de acilea?! Cum e turcul si pistolul. Nu!?
Si eu sunt dinamovist. De cand treceam pe sub mese fara sa ma aplec. Dar ma-ngretosez cand vad „galeriile”, „ultrasii” si toate nemerniciile astea care – cica – sunt „fotbal” la noi.
Mi-e sila sa-l vad pe „Printesa” Cristea dansand tango pe teren, in ritmul lui propriu si – de obicei – fara legatura cu meciul. Mi-e sila sa-l vad pe Tamas mai degraba in tabloide decat pe linia de fund. Si cel mai sila mi-e sa vad, rar dar bine, ca baietii astia ar putea juca bine, daca ar dori.
Radacina raului, insa, nu la ei se gaseste, ci la actionari. Manelisti ca mai oricine „s-a ajuns” zilele-astea in Romania, fara habar de ce inseamna sa-ti asumi raspunderea conducerii (a conducerii de orice, de la un chiosc la o tara), traiesc cu impresia ca banii le-au cumparat deja pricepere, inteligenta, cultura manageriala, cultura de orice fel, merite si competenta.
Daca stau si ma gandesc, nici macar acolo nu se gaseste radacina raului. Se gaseste in noi: cei care am creat, am cautionat, am suportat si intretinut prin absenta reactiei sistemul generalizat de kitsch social numit „Romania vizibila”. Si aici ma includ si pe mine.
Poate ca e doar o faza trecatoare. Ne gasim, dpdv al evolutiei sociale, in era sobolanilor. Patriciu se straduieste (singurul, pana acum) sa introduca in scena era rechinilor. Dupa-aia, poate, va veni si era normalitatii.
Conducatorii fotbalului sunt alcatuiti dupa chipul si asemanarea marimilor zilei. Ce pretentii sa mai ai de la o gasca de pustani cu cas la gura, care abia invata ce e viata??
Şi ăştia, mulţi dintre ei, devin idoli şi modele.
Intr-o zi (dupa un discurs homofob) cineva m-a intrebat ce as face daca m-ar anunta fiu-meu ca e homo ?! I-a raspuns ca mi s-a intamplat ceva destul de asemanator: acum doi ani fiu-meu m-a anuntat ca el este … dinamovist.
Cum eu sunt din Timisoara si am fost student si chiar legitimat la Poli, este de prisos sa va spun ce am simtit …
In legatura cu „ura” timisorenilor fata de Dinamo, aceasta are justificari istorice. De prea multe ori, si nu numai la fotbal, arbitrii ne-au furat fara rusine in favoarea echipelor Dinamo si Steaua. Asta si „inainte” si „dupa”.
In plus trebuie sa recunosc ca pe langa „justificari” mai exista si sentimentele „speciale” pe care in orice tara le au „provincialii” fata de capitala. Este susficient sa analizam de unde vin banii la buget si unde se cheltuie, ca sa ne facem o idee. Cati bani se colecteaza pentru drumuri si cati se reintorc in judetele de unde au fost adunati; cate bani pe proiecte guvernamentale se „dau” in Bucuresti si cati in „provincie” … si ar mai fi.
Dar asa dupa cum spuneam, acest lucru este universal, nu este inventia noastra, asa ca ramanem prieteni 🙂
Haidi, bre, că ştii că nici eu nu-s bucureştean.
Fotbalul nu mai este de mult un joc. Uite si un caz real si putin spre deloc mediatizat.
Acum 2 sezoane Delta Tucea a terminat in liga secunda pe primul loc, dar nu a promovat pentru ca … nu a depus o cerere la inceputul sezonului prin care ar fi dorit sa promoveze, ca si cum echipele joaca fara un tel anume, dupa au zis ca stadionul nu corespunde, de parca ar fi o intrecere intre stadioane nu intre echipe + stadionul este ok, exact ca al Farului.
Bun, adevaratul motiv a fost ca echipa lu Pinalti, Ceahlaul, trebuia sa retrogradeze, dar si-a pastrat locul pentru ca Delta Tulcea nu avea voie sa promoveze in prima liga, poate si pentru ca echipa e a consiliului local …
In fine, a ramas in liga a 2 a, ceahlauyn anul urmator a cazut in B ca doar era praf, si acum Delta Tulcea iar e la loc de promovare, dar tind sa cred ca o va face, din moment ce primarul e PD-L si cu oarece influenta!
De ca va mai mirati de Timisoara? Le-au luat 6 puncte castigate prin goluri pentru ca jucatorii erau imbracati in violet, violet care e culoarea fostului patron … un tembelism.
In seara asta e meci frumos!
Ştiu şi povestea celor de la Tulcea. Şi tot aşa să nu te mire dacă se cumpără şi dreptul de participare în CL. Într-o vreme în care unii au devenit proprietari pe culori nu e nicio bucurie să nu fii orb.
Nu-mi place Timisoara si nu are legatura cu leul de mare Iancu. Nu-mi place Dinamo, dar are legatura cu cimpanezul pitic de Turcu si cu analfabetul de Borcea, care e indecent de bogat la varsta si pregatirea lui. Ok si Becali e bogat, dar ala de prost a luat terenuri care au crescut, acum am scazut … nu-i iau apararea ca-s machidon, dar borcea care e … cum sa zic, boul baltii , nu stiu , totul e bizar.
Nu-mi place Steaua pentru ca cei mai multi tin cu ea.
Imi place Urziceniul pentru ca Dan Petrecscu a facut din rahat bici si a mai si pocnit cu el.
Iubesc Rapidul pentru ca e farmecul vietii … de prea multe ori au pierdut desi conduceau cu 3-0 .. imi place imprevizibilul, dar il urasc pe copos!
P.S. Sustin echipele locale ale celor 2 orase intre care ma plimb .. Farul si Delta Tulcea, dar recunosc ca ma duc la meciuri doar cand joaca cu echipele `importante`
Îţi place ce îţi place. Nu asta e important. Aici vorbim despre ce e drept şi ce nu.
Nu sunt avocatul nimănui, dar Dinamo înseamnă Dumitrache şi mai puţin Borcea. Sau aşa ar trebui.
Recunosc ca nu stiu aproape nimic despre perioada de glorie a echipei Dinamo, dar poate n-ar strica sa se vb despre Nelu & Radu Nunweiller. A fost o vreme cand se facea echipa nationala, cu ei incepea construirea.
Regret ca nu stiu cine e Haldan, adica stiu cine era si cum a murit, dar nu stiu ce stia sa faca pe plan fotbalistic, iar netul e sarac.
Ca ziceam de Nunweiller … acum niste ani cand i-am vazut cu ochii mintii citind transcrieri ale meciurilor si niste chestii audio pline de hâşâituri … am gasit ceva ce m-a facut sa zambesc. Unul dintre ei are o fata ce este prezentator sportiv la OTV, Mariana parca … o blonda trecuta bine de 30 de ani cu parul lung 🙂
Se poate. Nu ştiu.:)