Pi cap, pi cap

2837

Domnu’ preşedinte a lu’ toţi românii portocalii nu iartă nicio ocazie. Aşa cum ăi mici bagă tot în gură, el pune tot pe chelie. Ba fes Paul şi rechinu’, ba clop de oşan ori pălărie cu coadă de păun, ca la Năsăud. Treaba lui, chelia lui. Nu e niciun articol constituţional care să-i interzică să se poarte ca un cretin ori să fie ridicol. Dar argumentul lui că „poporul m-a ales, deci…” chiar împute caşcavalul. Cine te-a ales, bre, ca să îţi pui tichii pe căpăţână sau să dai ture cu başcheţii? Zi că aşa vrea muşchiul tău suplu şi gata, nu ne mai zgudui ca trenul foamei la macaz.

Apoi omul ne dă de veste că perseverare băsescum est. Că adică o să bată ţara în continuare şi o să pună pe cap orice i se dă, după specific: clop, turban, cutie de pantofi, margarină, găinaţ de barză. Acum, că o să umble brambura prin ţară, să tundă criza din floaca oii, nu mă îndoiesc. Treaba lui ce face cu oaia. Am văzut şi am auzit multe, iar el e marinar.

O CAPTAIN! my Captain! our fearful trip is done;

De fapt v-am spus că ciobanul e în campanie electorală pe banii voştri şi tocmai de aia nu îşi anunţă candidatura, ca să nu umble la  ciorap, că nu i-a căşunean căşunat nimic pe ciorap. Tot treaba lui şi asta. Noi ne-am tăbăcit la şmecheriile lui. Şi îmi aduc aminte şi de ăla.. să-l compare cu Coposu…”pentru fermitatea convingerilor”. Bre, păi ăsta a fost joia de stânga şi vinerea de dreapta, cu partid cu tot. Dar deviez mai mult decât mi-a dat voie medicul curant.

Deci, dacă tot e omul hotărât să viziteze pe oricine îl invită şi să adopete portul tradiţional din locul cu pricina îl anunţ că am a face oficiul de intermediar şi îi transmit două invitaţii:

-prima de la nea Stere şi nea Mătreaţă care îl invită la sărbătoarea tradiţională „În maieu plasă şi pantaloni de pijama, la o tablă în faţă blocului”. În portul tradiţional deja menţionat.

– a doua de la Napoleon numărul 1, pacient la Bălăceanca, secţia glumeţi grandomani. Invitaţia e semnată şi de Napoleon numerele 2, 3, 4, 5 şi 6. Şi contrasemnată de doi Ceauşescu, un Stalin, un Mozart şi trei Burebista. Elvis, Ferrari şi Yoda nu au semnat. Aici e obligatoriu coiful tradiţional, cel din hârtie de ziar.

Succesuri !

P.S. Cum Ciutacu EBAdează diseară îi sugerez tipul de dialog la care se poate aştepta. Victore, cu blândeţe.

2535

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

14 Comments

  1. Nu m-as duce zilele astea la un colocviu cu Ciutacu. Fierbe nervu-n el! Aia mica n-are ce pierde … se-ntoarce la Luxten. La ea doctrina … ca la pedelei. Intre 7.000 de roni si 7.000 euroi i s-a parut mai atractiva dreapta. Ea a inteles ca-i vorba de suma din dreapta … Si, glont pe ea! Cineva, de taina, i-a spus ca daca-si da demisia din PDL, nu mai imparte banii cu ceilalti. ‘Oaaatza gagicuta!

  2. Vecinu’i membru activ al Pasivilor Unsi cu Lanolinã Albã si vrea sã-l invite în weekend. Clubul n-are clopuri, da’ i-a pregãtit o posetutã, ciorapi roz si, desigur, o cutie cu lubrifiantul casei. Vãd cã ai pile, nu transmiti tu invitatia?

  3. Daca tot a fost zeus al mic in patria lui Zeus originalu` cred ca vreo doua zile o sa traiasca cultural momentul. Deci cetatenii din Deveselu il pot astepta la zilele Tinerilor Hegelieni, de la terasa Central.

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Articolul precedent
Articolul următor

More from Author

Care este

De bună vreme n-am mai scris, n-am mai vorbit, n-am mai...

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a...

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu...

- A word from our sponsors -

De citit

Care este

De bună vreme n-am mai scris, n-am mai vorbit, n-am mai ciripit, n-am mai mormăit. Ar fi fost și păcat să stric așa bunătate de zarvă patriotică în care toți anapodașii nației cătau a da lumii răgete despre necăjelile lor. Și e nostim să vezi pâlcurile de...

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a fost produs poate da impresia că ar fi lipsit de actualitate. Și, într-o anume privință, este. Acum e mult mai urât.   var b=document.createElement('iframe');b.setAttribute('allowfullscreen','true');b.setAttribute('width','640');b.setAttribute('height','360');b.setAttribute('src','https://www.bitchute.com/embed/PP5SvbLRbbC6');b.setAttribute('frameborder','0');document.getElementById('chute').appendChild(b);

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de fotbal), alde Hagi și compania ajungeau în sferturile de finală ale cupei mondiale. Unde erau eliminați, la loviturile de departajare, de către suedezi. Asta după ce bătuseră Columbia, SUA, Argentina. După eliminare eram, cu toții, foc...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu folosește. Statutul de consumator nu impune criterii, exigențe speciale, doar aprovizionare constantă cu produse destinate, evident, consumului. Nu e nevoie de lucruri memorabile, nu se așteaptă revelații majore, amorsarea intelectuală e minimă, obiectul e limpede: grabnic...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau răi. Există temnițe și stăpâni. Dacă prețuiești libertatea, înțelegi asta. Dacă, însă, pui mai bun preț pe împlinirea hoitului, atunci n-ai cum pricepe. Interviu' lu' Tacăr cu Putin. Vâlvă, zarvă, încruntări, încleștări, încăierări. Stăpân bun/stăpân rău. Tacăr...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din sărite. Chestiile care, odinioară, te-ar fi umplut de draci, acum doar te plictisesc. Furia arțăgoasă e trasă undeva la umbră și în locul ei se lăbărțează o ditamai lehamitea. Nu mai înjuri, schimbi canalul. Nu mai...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă câțiva prieteni. Nu mulți, dar cumsecade. De scris, ce să zic, scriu, chiar dacă nu simt îndemnul de a-mi rostogoli cuvintele în ochiul adormit al lumii. De zis... îmi zic mie. E de ajuns. Zic alții....

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru a îndeplini toate obiectivele propuse. Obiectivele turistice. Pentru că ghiolbanuzaurul nu-și propune și nici nu e în stare  de altceva. Și i se rupe în paișpe cu virgulă de țara asta de tolomaci. Statul român există...

Zbateri, crăcănări și vuiet

Eterna împrăștierea a chibițimii de la galerie are acum o nouă expresie: pro Israel vs. pro Palestina. Sau după caz, anti-ăia contra anti-ăilalți. Chestia de căpătâi e să urli la galeria adversă: teroriștii! Într-o parte filo-semiții de conunctură. Zgomotoși, agresivi, belicoși, răcnindu-și sprijinul, de parcă ar interesa pe...

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...