Boc

1184

Când era primar la Cluj, freca mentosana mai tot timpul pe la Bucureşti. Cu treburi de partid.

De când e premier (of!) arde belciugul mai mult la Cluj. Cu treburi de partid.

Mai acu’ două zile s-a dus iar la Cluj. (cine i-o plăti avionul?).Să inaugureze unul din măreţele proiecte începute pe vremea mandatului său de primar. Şi isprăvit acum. Ce? A şasea primărie de cartier. Îhî! Aţi auzit bine. Primărie de cartier. A şasea. Că doar e criză, reducem personal, austeritate şi alte caterinci. Ne explică el cum devine fitilul.

“Mă bucur că administraţia ajunge cât mai aproape de cetăţean: E un principiu la care am ţinut, ca primar, şi ţin şi acum ca prim-ministru, ca administraţia să ajungă acolo unde are nevoie cetăţeanul. Primăria de cartier vine în folosul omului, în sensul că acesta economiseşte timp şi bani şi nu mai coboară în centru să îşi plătească taxele”, a spus Boc. Acesta chiar a promis că anul viitor îşi va plăti la noua primărie taxele şi impozitele locale.

Deci. S-a înţeles? Repetăm: austeritate, criză, spanac, portocaliu. Şi acum extragem seva logică din măduva „proiectelor” boccii. Deci pe ce se duc banii din taxele clujenilor ( mai zic o dată de austeritate şi criză?)??? Pe o nouă clădire unde să plătească impozite şi taxe!

Care ai zis de Ilf şi Petrov? Bă, care ai zis de Ilf şi Petrov? Un pas în faţă!

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

6 Comments

  1. Cine sa ii plătească avionul boului , eu bre !. Nu plătesc eu dările ? ( a scapăt un c din boului trebuia bocului, da merge si aşa ). 🙂
    Da cu primăria de sector sunt de acord ! Sa pună si doi „premari” si sa extindă in toată tara, sa umplem tara de „premari” ca de grâu , locomotive , şosele se ocupa Mutu, nu fotbalistul bre, se ocupa Mutu de la manutanţa.

  2. Romania si epidemia de tupeu porcin
    08/06/2009

    In timp ce comunitatea medicala internationala se da de ceasul mortii cu avertizari care mai de care mai colorate in ceea ce priveste “graipa porceaina”, la poale de Carpati romanii se risca cu o epidemie de mitomanie, tupeu si nesimtire.

    Deja contaminat de la seful suprem, slugoiul nanoboc ne-o pune de rasul curcilor anuntand cu surle si trambite victoria in alegeri a pd-l-ului, in timp ce finsh-ul la fotografie de la terminarea votarii arata aseara un avans de jumatate de nara pentru psd.

    Cam cat de tampit sau de mincinos poti fi pentru a face asemenea declaratii publice, cand pe usa biroului tau scrie Prim Ministru?

    Sau mai bine zis invers. Cam cat de tampiti ii crezi pe romani pentru a le arunca in fata, pe nerasuflate, asemenea gogomanii?

    Faptul ca pana la urma, asa cu ne-au invatat de la o vreme, conteaza cine numara voturile, si nanobocul si partidul lui de rahat vor contabiliza in final cu doua voturi si jumatate mai mult, efectiv nu mai are nicio importanta.

    Dar macar asa, de ochii lumii, atata timp cat cifrele initiale arata un foarte usor vans al adversarului, cat de dement poti fi pentru a clama victoria?

    Lasand la o parte comedioara boccie, ieri televizinile ne-au desfatat din nou, din plin, cu imaginea presedintelui nostru iubit, surprins in ipostaze care mai de care mai pitoresti.

    De la comentatul votului depus cu gratie de domnia sa, comentariu facut in stilul unui meci de fotbal, adicatelea: “acum d-l presedinte intra insotit de familie la vot, se indreapta spre cabina cu buletinul si stampila in mana, iese din cabina, face o fenta spre masa si depune stampila, dribleaza cativa jurnalisti, impatureste buletinul de vot, se opreste cateva momente si da bine la pozari si gooool! introduce buletinul in urna, face cateva tumbe si se opreste cu oralul in microfoanele jurnalistilor aflati in culmea fericirii”, pana la cumparatul apei plate de la magazinul de serviciu in zile de vot si terminand cu recuperarea odraslei proaspat parlamentareasa, votata independent si fara niciun ajutor de la el, tot ce a insemnat stire media a trecut obligatoriu si pe la domnul presedinte.

    Nicio mirare in aceasta situatie faptul ca, stirea cu catelusa mea care a scapat de o constipatie severa, a trecut practic neobservata in noianul de fapte prezidentiale.

    Paguba’n ciuperci, bine ca a scapat saracuta de chin!

    Tot paguba’n ciuperci se pare ca este considerat de nanobocul triumfator si absenteismul mai mult decat echivalent cu a da palme cu piciorul, cu care romanii i-au sanctionat pe eligibilii neamului.

    Practic pe d-l Prim Ministru, il doare drept in cur de faptul ca romanii au ales ca forma de opozitie de strada, noncombatul prin “vot canci”.

    In ritmul acesta, la viitoarele alegeri (altele decat cele prezidentiale) se vor prezenta la vot doar familiile clanurilor aflate in lupta pentru cascaval si clientela interesata de propria prosperitate.

    Dar si atunci vom avea parte de un nanoboc aflat la sfarsitul scrutinului pe culmile extazului politic, anuntandu-ne ca pedelistii au fost votati de trei alegatori in plus: nepoata lui boc, soferul sau si claponul cu parcarile.

    Sa ne traiti iubiti conducatori si sa nu va schimbati niciodata!

    In loc de epilog:

    Nu-mi poate iesi din minte imaginea unui batranel dintr-un sat romanesc, imagine televizata si din care se desprindea ideea ca, respectivul batranel uns probabil cu un litru de ulei si indulcit cu un kilogram de zahar mergea sa voteze primarul (sic de sic si iarasi sic!).

  3. invidiosilor! Boc se afla in continua transhumanta pentru ca are cu ce (sic ! ).
    Am totusi o nedumerire : pentru intretinerea primariei de partid (pardon!cartier) se vor mari taxele si impozitele celor care-si vor plati darile la acel stabiliment ?

  4. Nu e primul caz… Cind eram inca student, acum peste 10 ani, tot la Cluj se inaugura cu mare fast noul sediu al directiei de munca si protectie sociala, ultra-luxos pentru standardele de atunci, pentru ca miile de someri sa aiba un acces mai usor la ghisee 😀

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Articolul precedent
Articolul următor

More from Author

Care este

De bună vreme n-am mai scris, n-am mai vorbit, n-am mai...

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a...

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu...

- A word from our sponsors -

De citit

Care este

De bună vreme n-am mai scris, n-am mai vorbit, n-am mai ciripit, n-am mai mormăit. Ar fi fost și păcat să stric așa bunătate de zarvă patriotică în care toți anapodașii nației cătau a da lumii răgete despre necăjelile lor. Și e nostim să vezi pâlcurile de...

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a fost produs poate da impresia că ar fi lipsit de actualitate. Și, într-o anume privință, este. Acum e mult mai urât.   var b=document.createElement('iframe');b.setAttribute('allowfullscreen','true');b.setAttribute('width','640');b.setAttribute('height','360');b.setAttribute('src','https://www.bitchute.com/embed/PP5SvbLRbbC6');b.setAttribute('frameborder','0');document.getElementById('chute').appendChild(b);

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de fotbal), alde Hagi și compania ajungeau în sferturile de finală ale cupei mondiale. Unde erau eliminați, la loviturile de departajare, de către suedezi. Asta după ce bătuseră Columbia, SUA, Argentina. După eliminare eram, cu toții, foc...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu folosește. Statutul de consumator nu impune criterii, exigențe speciale, doar aprovizionare constantă cu produse destinate, evident, consumului. Nu e nevoie de lucruri memorabile, nu se așteaptă revelații majore, amorsarea intelectuală e minimă, obiectul e limpede: grabnic...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau răi. Există temnițe și stăpâni. Dacă prețuiești libertatea, înțelegi asta. Dacă, însă, pui mai bun preț pe împlinirea hoitului, atunci n-ai cum pricepe. Interviu' lu' Tacăr cu Putin. Vâlvă, zarvă, încruntări, încleștări, încăierări. Stăpân bun/stăpân rău. Tacăr...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din sărite. Chestiile care, odinioară, te-ar fi umplut de draci, acum doar te plictisesc. Furia arțăgoasă e trasă undeva la umbră și în locul ei se lăbărțează o ditamai lehamitea. Nu mai înjuri, schimbi canalul. Nu mai...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă câțiva prieteni. Nu mulți, dar cumsecade. De scris, ce să zic, scriu, chiar dacă nu simt îndemnul de a-mi rostogoli cuvintele în ochiul adormit al lumii. De zis... îmi zic mie. E de ajuns. Zic alții....

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru a îndeplini toate obiectivele propuse. Obiectivele turistice. Pentru că ghiolbanuzaurul nu-și propune și nici nu e în stare  de altceva. Și i se rupe în paișpe cu virgulă de țara asta de tolomaci. Statul român există...

Zbateri, crăcănări și vuiet

Eterna împrăștierea a chibițimii de la galerie are acum o nouă expresie: pro Israel vs. pro Palestina. Sau după caz, anti-ăia contra anti-ăilalți. Chestia de căpătâi e să urli la galeria adversă: teroriștii! Într-o parte filo-semiții de conunctură. Zgomotoși, agresivi, belicoși, răcnindu-și sprijinul, de parcă ar interesa pe...

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...