La alegerile europarlamentare de ieri Traian Băsescu a câştigat alegerile prezidenţiale

Nu am să explic titlul de mai sus. Explicaţia sare singură zveltă şi cu păr pe picioare din ce am să spun mai departe.

Vorbind despre scrutinul de ieri aş putea pomeni mai întâi despre spectaculoasa reuşită a partidului canciştilor. Prezenţa la vot a fost cu adevărat cea mai importantă ştire ieri. Cu toate implicaţiile ei. Care implicaţii? Nişte implicaţii, cică. De notat, totuşi, cum prezenţa de care vorbim a intrat în erecţie de la ora 19, în urma administrării de viagra micorbuzistic. Dar astea sunt desigur prezumţii şi nimic altceva.

S-a vorbit ieri despre fraudă electorală. Ca şi cum, în România, asta ar mai putea fi o temă. Nu e o temă. Aşa cum poluarea nu e o temă la Copşa Mică. Există şi gata. Fatalitate. Putem vorbi despre plimbările lui Traian Băsescu pe la trupeţii de peste mări, despre autobaza electorală, mici şi bere sau despre tot ce mai reprezintă pe la noi vehicule ale mesajului electoral.  Dar am vorbi degeaba. Pare-se -şi asta e vestea bună- că doar vreo 27 de procente dintre români mai par sensibili la tipul ăsta de argumentaţie. Aşa că haideţi să sărim peste asta şi să vedem cu ce ne-am ales după ştampileala de ieri.

Dincolo de scorul strâns prezentat de sondajele de la ieşire, putem spune deschis că PDL este câştigătorul alegerilor de ieri. Mijloacele prin care s-a obţinut această victorie am convenit că nu le discutăm acum. Iar numărătoarea mandatelor va arăta că aşa e. Mai mult decât atât, putem vorbi despre o victorie a popularilor europeni, a dreptei, la alegerile de ieri. Şi asta la nivel european.

Haideţi să facem puţină aritmetică: PDL a obţinut, foarte probabil, 11 mandate. UDMR, probabil, trei mandate. La acestea se pot adăuga cele două ale PRM- Vadim şi Becali exprimându-şi dorinţa de a adera la grupul popularilor europeni. Acestea sunt mandatele pe care România le trimite popularilor europeni. Tokes, Eba, Vadim şi Becali, başca TRU şi Stolojan. Băsescu şi-a făcut datoria şi le trimite aproape jumătate din mandatele României popularilor europeni. Iar asta se va simţi şi la prezidenţialele din toamnă. Veşti bune pentru populari, veşti bune pentru dreapta, veşti bune chiar pentru Băsescu… dar… veşti naşpa pentru România. Iar din punctul ăsta de vedere, în România, ieri am asistat la o victorie a prostiei, ignoranţei şi inconştienţei.

PPE s-a manifestat în mod constant ca un partid de la care ne-au venit numai veşti bune. Începând de la admiterea în UE şi mergând până la recentele iniţiative ale conservatorilor germani sau damblalele anti-româneşti ale lui Berlusconi şi ai lui. Şi enumerarea poate continua mult şi bine. Monitorizarea pe justiţie sau propunerea de blocare a fondurilor cuvenite României şi Bulgariei sunt alte idei prieteneşti ale PPE.  Cu o consistentă complicitate a românilor din grupul PPE. Iată de ce, adăugarea de noi şi importante mandate, în urma votului de ieri, prin votul românilor, acestui grup, e un vot împotriva propriilor interese. PPE nu este o formaţiune prietenoasă cu ţările nou aderate, cu atât mai puţin cu România. O creştere a forţei acestui grup în PE şi Comisia europeană nu este deloc un lucru care să convină intereselor noastre. Dar deloc. Cu toate acestea, prin votul de ieri, românii au votat tocmai pentru creşterea ponderii acestui grup. Am făcut mai sus aritmetica. Dacă asta nu e o mostră de imbecilitate… atunci chiar nu mai am ce spune.

Popularii europeni sunt, de fapt un enorm ghiveci de grupuri şi grupuscule unite sub titulatura vagă şi foarte generală de „dreapta”. Acolo pot coexista bine-merci berlusconezi, ebe şi tokesi. Făra probleme. De ce au votat românii pentru această aglomerare? Din ignoranţa, prostie… tembelism. Şi pentru că aşa li s-a spus în microbuz. Oricum ar fi, repet, votul ăsta e un vot împotriva propriilor interese. Alegerile europene sunt o cu totul altă tocăniţă decât cele naţionale, dar puţini par să fi înţeles asta.

Şi pentru că pomeneam mai sus de monitorizarea pe justiţiei şi insistenţele cu care dinspre PPE ni se cerea ca măcar un om să treacă de pe scaunul de demnitar în celula de pârnaie… iată o făcurăm. Exact pe dos. L-am trimis pe Becali din puşcărie… pe scaunul de europarlamentar. Şi ca să fie şi cu moţ… ăsta vrea să intre chiar în grupul PPE. Lângă EBA şi TRU. Şi Macovei. Aşa stăm.

Şi cu asta basta. Mă lupt prea tare cu scârba ca să fac alte analize şi caterinci după panarama de ieri. Asta e situaţia. Şi care nu staţi bine cu vânzările anterioare… la muncă, bre, că aveţi impozite de plătit.

P.S. Nu am pomenit nimic despre Mircea Geoană şi declaraţia sa de ieri. Din respect pentru tristeţea domniei sale, în urma pierderii suferite, săptămâna aceasta nici nu am să-l pomenesc. E mai bine aşa.