AcasăRabbi ziceImaginea lendovcioisului

Imaginea lendovcioisului

Poza asta a născut multe discuţii. BBC, via antena 3.

roma

Ce e cu poza ? Până la urmă ce e cu poza? Privită ca o simplă poză… e totul ok. Aşezată în contextul în care se afla pe site-ul BBC devine motiv de inflamare a dendritelor şi axonului. Ce vedem de fapt în poză? Ei aici începem să compunem imaginea ca în ochiul de muscă.

a) ce vedem în poză

-o babă

– o ţigancă

– una care votează

– una care rânjeşte foarte orizontal şi complet aiurea

b) ce nu vedem în poză, dar am putea deduce:

– sacoşa cu făină, zahăr, cârnaţi şi sigla unui partid

– pe nenea burtos care aşteaptă la ieşirea din secţia de votare pentru a plăti (numerar) contravaloarea prestaţiei

– faptul că baba a pus ştampila „votat” pe numărul paginii

c) ce nu vedem în poză, dar vedem cum credem că ne văd ăia

– popor de ţigani  jegoşi şi cretini

Ne oprim din priveală şi respirăm. Deci poza a devenit motiv de inflamare, ai dracu’ ăia care aşa ne văd şi nu vor să ne vadă… cum? Hă? Da’ cum ar trebui să ne vadă ăia? Ia spuneţi, culturiştilor: cum ar trebui să ne vadă?

– ca pe un popor în care preşedintele e mereu mangă şi înjură ca mordechaiul când e blocat în trafic?

– ca pe ăia la care gluma de prim-ministru se dă forţos şi înjură un gazetar pe şestache?

– cu pălărie năsăudeană cu frumoasă coadă de păun?

– cu clop de moroşan?

– cu numele ţării scris din oi, capre, porci şi bibilici?

– cu moga zbierând „cam tu ză lendovciois”?

– cu pantofi de şpe mii de coco sărind prin bălţile în care plutesc chiştoace şi sticle goale de pet?

– cu maşina tunată cu abţibilduri, codru de brăduţi deodoranţi, căţei care bălănganesc din cap şi multe biz-bizuri asortate cu boxele nichelate din care urlă maestru Firicel de la Strehaia?

Cu alte cuvinte de ce naiba ne enervează că ăia nu ne arată şi pe noi blonzi, şamponaţi şi în frumoase costume populare ca pe polaci? De ce ne calcă pe amigdale faptul că ăia ne văd exact aşa cum ne vedem şi noi, zi de zi? Sigur, italienii au un premier imbecil şi curvar. La ei Jiji Becarlusconi e premier. La noi doar europarlamentar. Şi? Ce mama dracului ar trebui să spună ăia? Să vorbească despre autostrăzile noastre? Despre ordinea din trafic? Despre politeţea şi buna noastră creştere? Despre curăţenia oraşelor şi a cetăţenilor?

Cheltuim bani cu ghiotura pentru a le spune ălora ce lendovcioisişti suntem noi, pentru a le arăta cum ne-ar conveni să ne vadă. Şi nu cheltuim nici măcar o secundă pentru a începe să arătăm altfel. Nu ne deranjează mizeria în care trăim, dar ne indignează faptul că unii ne spun că trăim în mizerie. Şi pentru a ne arăta altfel decât suntem poleim zi de zi jegul şi îi dăm lustru.

Şi eu mă găsesc indignat de porcăriile şi reaua credinţă a vesticilor care vor să ne vadă prin fanta îngustă a prejudecăţilor lor. Dar ceea ce mă scandalizează cu adevărat e nesimţirea celor care administrează ţara. Şi ce replică usturătoare le-am dat noi ălora care la alegerile europarlamentare arătau România printr-o astfel de poză. Ce i-am fript, cum i-am belit trimiţându-i pe EBA, Vadim şi Jiji în PE!

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

4 Comments

  1. Hai bre ca seamănă cu soacra mea . Pe cale de consecinţa ii bag in mizda pasii pe perverşii . Soacra mea e tătăroaica, tătarii nu au ţigani si ce nu o sa le iert niciodată tatarilor este i-au gonit pe unguri acilea si in pusta. Puteau sa vina singuri. Cu nevasta mă împac bine. Si daca era ţiganca ce ?? Sa mârâie unul ca îl mănânc cu fulgi cu tot???

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Articolul precedent
Articolul următor

More from Author

Care este

De bună vreme n-am mai scris, n-am mai vorbit, n-am mai...

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a...

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu...

- A word from our sponsors -

De citit

Care este

De bună vreme n-am mai scris, n-am mai vorbit, n-am mai ciripit, n-am mai mormăit. Ar fi fost și păcat să stric așa bunătate de zarvă patriotică în care toți anapodașii nației cătau a da lumii răgete despre necăjelile lor. Și e nostim să vezi pâlcurile de...

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a fost produs poate da impresia că ar fi lipsit de actualitate. Și, într-o anume privință, este. Acum e mult mai urât.   var b=document.createElement('iframe');b.setAttribute('allowfullscreen','true');b.setAttribute('width','640');b.setAttribute('height','360');b.setAttribute('src','https://www.bitchute.com/embed/PP5SvbLRbbC6');b.setAttribute('frameborder','0');document.getElementById('chute').appendChild(b);

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de fotbal), alde Hagi și compania ajungeau în sferturile de finală ale cupei mondiale. Unde erau eliminați, la loviturile de departajare, de către suedezi. Asta după ce bătuseră Columbia, SUA, Argentina. După eliminare eram, cu toții, foc...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu folosește. Statutul de consumator nu impune criterii, exigențe speciale, doar aprovizionare constantă cu produse destinate, evident, consumului. Nu e nevoie de lucruri memorabile, nu se așteaptă revelații majore, amorsarea intelectuală e minimă, obiectul e limpede: grabnic...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau răi. Există temnițe și stăpâni. Dacă prețuiești libertatea, înțelegi asta. Dacă, însă, pui mai bun preț pe împlinirea hoitului, atunci n-ai cum pricepe. Interviu' lu' Tacăr cu Putin. Vâlvă, zarvă, încruntări, încleștări, încăierări. Stăpân bun/stăpân rău. Tacăr...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din sărite. Chestiile care, odinioară, te-ar fi umplut de draci, acum doar te plictisesc. Furia arțăgoasă e trasă undeva la umbră și în locul ei se lăbărțează o ditamai lehamitea. Nu mai înjuri, schimbi canalul. Nu mai...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă câțiva prieteni. Nu mulți, dar cumsecade. De scris, ce să zic, scriu, chiar dacă nu simt îndemnul de a-mi rostogoli cuvintele în ochiul adormit al lumii. De zis... îmi zic mie. E de ajuns. Zic alții....

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru a îndeplini toate obiectivele propuse. Obiectivele turistice. Pentru că ghiolbanuzaurul nu-și propune și nici nu e în stare  de altceva. Și i se rupe în paișpe cu virgulă de țara asta de tolomaci. Statul român există...

Zbateri, crăcănări și vuiet

Eterna împrăștierea a chibițimii de la galerie are acum o nouă expresie: pro Israel vs. pro Palestina. Sau după caz, anti-ăia contra anti-ăilalți. Chestia de căpătâi e să urli la galeria adversă: teroriștii! Într-o parte filo-semiții de conunctură. Zgomotoși, agresivi, belicoși, răcnindu-și sprijinul, de parcă ar interesa pe...

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...