Imaginea lendovcioisului

Poza asta a născut multe discuţii. BBC, via antena 3.

Ce e cu poza ? Până la urmă ce e cu poza? Privită ca o simplă poză… e totul ok. Aşezată în contextul în care se afla pe site-ul BBC devine motiv de inflamare a dendritelor şi axonului. Ce vedem de fapt în poză? Ei aici începem să compunem imaginea ca în ochiul de muscă.

a) ce vedem în poză

-o babă

– o ţigancă

– una care votează

– una care rânjeşte foarte orizontal şi complet aiurea

b) ce nu vedem în poză, dar am putea deduce:

– sacoşa cu făină, zahăr, cârnaţi şi sigla unui partid

– pe nenea burtos care aşteaptă la ieşirea din secţia de votare pentru a plăti (numerar) contravaloarea prestaţiei

– faptul că baba a pus ştampila „votat” pe numărul paginii

c) ce nu vedem în poză, dar vedem cum credem că ne văd ăia

– popor de ţigani  jegoşi şi cretini

Ne oprim din priveală şi respirăm. Deci poza a devenit motiv de inflamare, ai dracu’ ăia care aşa ne văd şi nu vor să ne vadă… cum? Hă? Da’ cum ar trebui să ne vadă ăia? Ia spuneţi, culturiştilor: cum ar trebui să ne vadă?

– ca pe un popor în care preşedintele e mereu mangă şi înjură ca mordechaiul când e blocat în trafic?

– ca pe ăia la care gluma de prim-ministru se dă forţos şi înjură un gazetar pe şestache?

– cu pălărie năsăudeană cu frumoasă coadă de păun?

– cu clop de moroşan?

– cu numele ţării scris din oi, capre, porci şi bibilici?

– cu moga zbierând „cam tu ză lendovciois”?

– cu pantofi de şpe mii de coco sărind prin bălţile în care plutesc chiştoace şi sticle goale de pet?

– cu maşina tunată cu abţibilduri, codru de brăduţi deodoranţi, căţei care bălănganesc din cap şi multe biz-bizuri asortate cu boxele nichelate din care urlă maestru Firicel de la Strehaia?

Cu alte cuvinte de ce naiba ne enervează că ăia nu ne arată şi pe noi blonzi, şamponaţi şi în frumoase costume populare ca pe polaci? De ce ne calcă pe amigdale faptul că ăia ne văd exact aşa cum ne vedem şi noi, zi de zi? Sigur, italienii au un premier imbecil şi curvar. La ei Jiji Becarlusconi e premier. La noi doar europarlamentar. Şi? Ce mama dracului ar trebui să spună ăia? Să vorbească despre autostrăzile noastre? Despre ordinea din trafic? Despre politeţea şi buna noastră creştere? Despre curăţenia oraşelor şi a cetăţenilor?

Cheltuim bani cu ghiotura pentru a le spune ălora ce lendovcioisişti suntem noi, pentru a le arăta cum ne-ar conveni să ne vadă. Şi nu cheltuim nici măcar o secundă pentru a începe să arătăm altfel. Nu ne deranjează mizeria în care trăim, dar ne indignează faptul că unii ne spun că trăim în mizerie. Şi pentru a ne arăta altfel decât suntem poleim zi de zi jegul şi îi dăm lustru.

Şi eu mă găsesc indignat de porcăriile şi reaua credinţă a vesticilor care vor să ne vadă prin fanta îngustă a prejudecăţilor lor. Dar ceea ce mă scandalizează cu adevărat e nesimţirea celor care administrează ţara. Şi ce replică usturătoare le-am dat noi ălora care la alegerile europarlamentare arătau România printr-o astfel de poză. Ce i-am fript, cum i-am belit trimiţându-i pe EBA, Vadim şi Jiji în PE!