AcasăOy-oy!Nenea Gugălu

Nenea Gugălu

„Nenea Gugălu,

Mă numesc Onuţ din Poruncani clasa patra şiţi scriu că a zis băsescu că la mata săntrebăm că e mai bine ca la şcoală. Eu la şcoală merg mai rar că merg cu vacile da de papadii imi place ca deaia îţi scriu acum. Noi la şcoală învăţăm socoteli şi domnitori da de păpădii nu nenvaţă. Înainte era doamna învăţătoare Savu da a plecat în Spania şi acum e nebunu ăla beţiv de moş Stan şi ne bate şi ne înjură şi mie nu-mi place la şcoală.

A mai zis băsescu de internet din ăla. Fratemeu Petruţ a stat la internet, la liceul, la oraş, da’ acolo se fură şi se bat băieţi şi e mai bine la gazdă zice Petruţ.

Că a zis băsescu că ne zici de păpădii io întreb că de ce le zice băşina porcului că la şcoală nu nenvaţă. Şi o să dau scrisoare lu nea pârcălab poştaru că eu ţin şi vaca lui. Când îmi răspunzi să scri pe plic pt. onuţ cu vacile că aşa mă ştie toţi şi în sat sânt mai mulţi onuţi.

Şi mai zicea de calculator băsescu. Io am văzut şi io calculator din ăla la popa din Brustureşti şi e ca un televizor da mai mic şi ştie de toate.

Onuţ”

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

11 Comments

  1. ION CRISTOIU, TOANTA SI-O GURA DE AER…”Ca sa tot dai pe goarna de ce te-ai exprimat definitiv pentru un (o) nimeni si-apoi sa faci pe filosoful vinovat de dreptate, este precum te-ai instala in fata platoului cu mici – clar vinovat de foame acra si-n loc sa musti cinstit ca sa te saturi, tu, mic pervers, iti susuri limboasa printre bunatati, le sugi, le lingi, ca mai apoi sa lasi scarbos bucatele la loc, doar ca sa razi de prostii care vin sa le manance. Cam asta a facut onor Cristoiu, pupand urmele domnisoarei personalitate care e-adevarat ca fost facuta toanta… dar nu de presa ci de natura.” – http://casastirilor.wordpress.com/

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Articolul precedent
Articolul următor

More from Author

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a...

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau...

- A word from our sponsors -

De citit

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a fost produs poate da impresia că ar fi lipsit de actualitate. Și, într-o anume privință, este. Acum e mult mai urât.   var b=document.createElement('iframe');b.setAttribute('allowfullscreen','true');b.setAttribute('width','640');b.setAttribute('height','360');b.setAttribute('src','https://www.bitchute.com/embed/PP5SvbLRbbC6');b.setAttribute('frameborder','0');document.getElementById('chute').appendChild(b);

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de fotbal), alde Hagi și compania ajungeau în sferturile de finală ale cupei mondiale. Unde erau eliminați, la loviturile de departajare, de către suedezi. Asta după ce bătuseră Columbia, SUA, Argentina. După eliminare eram, cu toții, foc...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu folosește. Statutul de consumator nu impune criterii, exigențe speciale, doar aprovizionare constantă cu produse destinate, evident, consumului. Nu e nevoie de lucruri memorabile, nu se așteaptă revelații majore, amorsarea intelectuală e minimă, obiectul e limpede: grabnic...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau răi. Există temnițe și stăpâni. Dacă prețuiești libertatea, înțelegi asta. Dacă, însă, pui mai bun preț pe împlinirea hoitului, atunci n-ai cum pricepe. Interviu' lu' Tacăr cu Putin. Vâlvă, zarvă, încruntări, încleștări, încăierări. Stăpân bun/stăpân rău. Tacăr...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din sărite. Chestiile care, odinioară, te-ar fi umplut de draci, acum doar te plictisesc. Furia arțăgoasă e trasă undeva la umbră și în locul ei se lăbărțează o ditamai lehamitea. Nu mai înjuri, schimbi canalul. Nu mai...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă câțiva prieteni. Nu mulți, dar cumsecade. De scris, ce să zic, scriu, chiar dacă nu simt îndemnul de a-mi rostogoli cuvintele în ochiul adormit al lumii. De zis... îmi zic mie. E de ajuns. Zic alții....

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru a îndeplini toate obiectivele propuse. Obiectivele turistice. Pentru că ghiolbanuzaurul nu-și propune și nici nu e în stare  de altceva. Și i se rupe în paișpe cu virgulă de țara asta de tolomaci. Statul român există...

Zbateri, crăcănări și vuiet

Eterna împrăștierea a chibițimii de la galerie are acum o nouă expresie: pro Israel vs. pro Palestina. Sau după caz, anti-ăia contra anti-ăilalți. Chestia de căpătâi e să urli la galeria adversă: teroriștii! Într-o parte filo-semiții de conunctură. Zgomotoși, agresivi, belicoși, răcnindu-și sprijinul, de parcă ar interesa pe...

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...

Greva celor care…

Înainte de a discuta despre greva cadrelor didactice, despre solicitările lor, e bine să aruncă, repede, o privire peste ceea ce este astăzi sistemul de învățământ. E ceva mai mult decât o simplă punere în context. Prima constatare, obligatorie, de neocolit, este că, de fapt, nu mai putem...