AcasăRabbi ziceCăpitanul Săgeată.

Căpitanul Săgeată.

Cine consultă arhiva poate lesne vedea cât de prietenos am fost cu PNL pe perioada când se afla la guvernare. Se afla la guvernare funcţionând după o mecanică parlamentară extrem de bizară. Asta nu mă împiedică să-i privesc acum cu relativă simpatie, când se află în opoziţie.

Opoziţia ar trebui să fie, în teorie, alternativa. În cazul de faţă fix … ştiţi voi ce. La alegerea lui Crin Antonescu ca preşedinte al PNL se umflase beşicul analiştilor de entuziasm. Comparaţii cu Obama, osăvedeţiuri şi verdeţuri. Canci! Cum s-a umflat s-a şi golit beşica. Rezultatul PNL la europarlamentare a fost ridicol. De acord, fraudă, balamuc şi şmenuială. Dar tot ridicol. Prestaţia lui Antonescu e de la o zi la alta tot mai penibilă. Şi îmi e teamă că nu m-am înşelat când am spus că PNL a greşit alegându-l. Cum nu am greşit socotindu-l doar un palavragiu uneori simpatic. Campania şi prestaţia PNL sub mandatul Antonescu dă senzaţia de împrovizaţie, de încropeală după ureche şi lăutărie. Nicio rigoare, niciun proiect, nicio ofertă credibilă. Şi nimic care să anunţe că lucrurile s-ar putea ameliora.

Îmbăţoşarea cu care a început să se afişeze Antonescu, morga pe care încearcă să şi-o impună, precum şi bosumflările sale tâmpite sunt un semn clar că omul are capul mic, iar pălăria e cu şase numere mai mare. Nu cred că în toamnă va reuşi un scor superior celui obţinut de partidul său la europarlamentare. Mai prost poate.

PNL are la acest moment nevoie de gesturi semnificative şi mai puţin de retorică de cafenea. De proiecte serioase şi de construcţie temeinică. Şi de seriozitate. Seriozitate. Iar despre Antonescu putem spune orice, dar nu că face impresia unui candidat serios. Din niciun punct de vedere. Mi-aş fi dorit să fie altfel. Mi-aş fi dorit să avem alternative consistente la Traian Băsescu. Prestaţia de până acum a lui Antonescu nu mi-l arată ca pe o astfel de alternativă. Iar timp pentru minuni… prea puţin a mai rămas. Dar încă trag nădejde. Şi poate primul lucru cu care ar putea începe Crin ar fi să înţeleagă că nu întotdeauna cei care-l critică îi sunt duşmani şi nici cei care îl laudă nu-i sunt neapărat prieteni. Dacă o putea. Alţii n-au putut.

Textul ăsta  nu se vrea a fi un atac la adresa PNL sau a lui Antonescu. Ci un bobârnac. Unul prea mic pentru a-i trezi, dar poate i-or mai ajuta şi alţii.

P.S. Vorbeam de gesturi semnificative. Un astfel de gest ar fi, de exemplu, ieşirea PNL din această guvernare! Da. Asta am spus ieşirea PNL din această guvernare. Adică excluderea lui Predoiu, ministrul justiţiei, din PNL. Toată îmbârligătura cu „suspendare” e ridicolă. Iar „succesurile” sale legate de coduri sunt un argument în plus.

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

24 Comments

  1. Mai avem, din păcate, drum lung de făcut până la momentul când opoziţia va avea în România un statut şi un rol puternice. În Anglia, şeful opoziţiei are un salariu echivalent prim-ministrului. Mă rog…

  2. Mie nu mi-a placut de Crin ca s-a luat de aia mica in chestiunea cu iarba si cum povestea el ca aia mica vrea legalizarea drogurilor si tralalala si lululu. Vroia sa fie ironic si a iesit un discurs patetic… Si daca se gandea si el putin ca la Amstardam ai voie sa fumezi iarba atunci mai bine tacea si o lasa pe aia mica in pace…
    Vorba puradelului „Nu e bine. Deloc.”

  3. Forta Crin!
    Nu te lasa incurcat de aceasta retorica dusmanoasa. Noi cei de dreapta vom face zid de fier in jurul tau. Doua sfaturi : ai putea sa il imiti mai des pe Obama. Doi- nu te imbolnavi la final la fel ca Stolojan, ma tem ca Tariceanu nu stie sa planga la fel de credibil!

    • Bre, ştii ce vorbeam noi: asta e, tot mai mult, problema lui şi, tot mai puţin, problema noastră. Ştii bancul cu porcuşorul isteric?
      Gonea ăsta la volan ca tâmpitul, îl vede iepurele, strigă după el:
      -Porcuşorule uşor! Stai! Te duci spre prăpastie!
      Porcuşorul nimic. Era şmecher. Îi arată deştul iepuraşului. După câteva clipe cade cu maşină cu tot în prăpastie.
      Vine iepuraşul, de pe buza prăpastiei se uită la amărâtul făcut muci şi-i zice:
      -Ţi-am zis, porcuşorule…
      La care istericosul:
      -Parchez unde vrea pula mea!

  4. Cică un pui de vrabie ţopăia pe o pajişte, fără să ştie că un motan îl urmărea atent. Trecând puiul pe la coada unei vaci, asta fleoşc, îi scapă o pleaşcă-n cap de-l acoperă.
    Motanu’, rămas fără obiectu’ muncii, s-a tolănit mai încolo să se odihnească.
    Trece p-acolo şi o orătanie scurmătoare, care-şi face de lucru tocmai la balega proaspătă, scoţându-l pe puiul de vrabie la lumină. Motanu’, deschizând un ochi, se pregăteşte şi haţ! A şi-nghiţit puiu’ de vrabie.
    Morala: Nu oricine te bagă-n rahat îţi vrea răul, cu reciproca de rigoare, nu oricine te scoate din rahat îţi vrea binele.

  5. @ Marius Danga
    Mea culpa:)

    @Dan Terteci
    Ehei… ce vise. Dar până la leafa şefului opoziţiei mai avem de vorbit despre cum se manifestă opoziţia aia. Că despre sănătatea democraţiei noastre chiar n-are sens să vorbim.

  6. Ca fapt divers, discuţiile despre politică într-un mediu unde aceasta este inexistentă, sunt cel puţin pierdere de timp, ba chiar sursă de stres. Noi ştiam, din cărţi, că politica presupune nişte reguli ( nescrise, din păcate, iar dacă erau scrise, clar erau rescrise ), nişte dueluri între mentalităţi, nişte tabere, nişte… multe mai ştiam din cărţi. La noi nu există bun simţ, nu există logică, nu există multe elemente ce-ar apropia politica faţă de ce-ar trebui să fie. Şi va fi din ce în ce mai rău, asta până când vor începe să cadă capete. La propriu.

  7. Boss,ne-mbarcaram pe Titanic.Noi,cu manutele proprii si personale cumpararam belete.PSD+PDL clasa I,PNL clasa II,fraierii cala.De,fiecare dupa buget,afaceri si dosare.In rest,sanatate…norocul si-l mai face si omu’.Sa vina aizbergu’!

  8. Eu stiu exact pe cine nu voi vota presedinte. Fiecare dintre candidati este un exemplu de „asa nu”.

    Nu stiu de ce presedintele meu (asa cum mi-l imaginez eu) nu candideaza. Sau poate tocmai pentru ca el este asa cum as vrea eu sa fie il face sa nu poata candida … Hai ca am scris adanc !

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Articolul precedent
Articolul următor

More from Author

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă...

- A word from our sponsors -

De citit

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu folosește. Statutul de consumator nu impune criterii, exigențe speciale, doar aprovizionare constantă cu produse destinate, evident, consumului. Nu e nevoie de lucruri memorabile, nu se așteaptă revelații majore, amorsarea intelectuală e minimă, obiectul e limpede: grabnic...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau răi. Există temnițe și stăpâni. Dacă prețuiești libertatea, înțelegi asta. Dacă, însă, pui mai bun preț pe împlinirea hoitului, atunci n-ai cum pricepe. Interviu' lu' Tacăr cu Putin. Vâlvă, zarvă, încruntări, încleștări, încăierări. Stăpân bun/stăpân rău. Tacăr...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din sărite. Chestiile care, odinioară, te-ar fi umplut de draci, acum doar te plictisesc. Furia arțăgoasă e trasă undeva la umbră și în locul ei se lăbărțează o ditamai lehamitea. Nu mai înjuri, schimbi canalul. Nu mai...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă câțiva prieteni. Nu mulți, dar cumsecade. De scris, ce să zic, scriu, chiar dacă nu simt îndemnul de a-mi rostogoli cuvintele în ochiul adormit al lumii. De zis... îmi zic mie. E de ajuns. Zic alții....

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru a îndeplini toate obiectivele propuse. Obiectivele turistice. Pentru că ghiolbanuzaurul nu-și propune și nici nu e în stare  de altceva. Și i se rupe în paișpe cu virgulă de țara asta de tolomaci. Statul român există...

Zbateri, crăcănări și vuiet

Eterna împrăștierea a chibițimii de la galerie are acum o nouă expresie: pro Israel vs. pro Palestina. Sau după caz, anti-ăia contra anti-ăilalți. Chestia de căpătâi e să urli la galeria adversă: teroriștii! Într-o parte filo-semiții de conunctură. Zgomotoși, agresivi, belicoși, răcnindu-și sprijinul, de parcă ar interesa pe...

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...

Greva celor care…

Înainte de a discuta despre greva cadrelor didactice, despre solicitările lor, e bine să aruncă, repede, o privire peste ceea ce este astăzi sistemul de învățământ. E ceva mai mult decât o simplă punere în context. Prima constatare, obligatorie, de neocolit, este că, de fapt, nu mai putem...

Alegeri în Turcia

Miza alegerilor prezidențiale din Turcia, din perspectivă geopolitică, nu are cum fi subestimată. Analiștii de ocazie vorbesc despre o confruntare dintre blocul ultra-conservator, condus de Erdogan, și mișcarea reformatoare care l-ar avea în frunte pe Kilicdaroglu. Alții vorbesc despre o competiție între suveranism și globalism. Nu lipsesc...

Din târtița presei

Acum 10-12 ani, pe când acest blog începea să capete formă, îmi plăcea să fac un soi de "revistă a presei". Pe atunci mai aveam ceva ce semăna, vag, cu presa. Încă era ofițerime pe-acolo. Acum doar tablagii. Nu știu dacă am să încep iar să cern știrile,...