AcasăRabbi ziceSă zicem că spunem

Să zicem că spunem

Absolut de înţeles indignarea ( mai mult sau mai puţin jucată) liderilor pesedişti după autoinserţia băsescului în şedinţa de guvern de duminică. Participarea lui Traian Băsescu acolo, e absolut corect, era doar o ieşire la luminaţie a jovialului şi o aflare în treabă. La fel de justificate au fost plângerile lui Mircea Geoană legate de bâlciul dezgustător la care se deda popularul chitit să facă campanie partidului servitorilor săi şi eminentei sale fiice.

Întrebarea logică şi inevitabilă este, totuşi: dar ce mama dracului aţi avut în cap când aţi intrat la guvernare alături  de ăsta? Nu îi ştiaţi metehnle încă din ianuarie 2008 când trecuseţi la tocmeli ( că negocieri e mult zis) şi miş-maşuri cu el? Nu cunoşteaţi personajul şi apucăturile-i? Nu pe el l-ati suspendat răpuşi de scârbă şi de o altă indignare? Pentu ca apoi să vă buluciţi cu trăistuţele goale şi cârpite să vi le umple moş Rânjilă cu portofolii? Ba aţi ştiut. Aşa că ori ieşiţi din combinaţie, ori gura!

Iar replicile de genul: interesul national, criza , naţia, Europa, Universul însuşi le puteţi voi da lu’ Cleştişor Ţimbal. Iar dacă vă vine ideea să spuneţi că voi v-aţi aliat cu partidul lu’ chilu’ şi nu cu preşedintele (oh!) care e fără de partid… înseamnă că ori sunteţi tâmpiţi, ori ne luaţi de tâmpiţi.

Evident, prin partidul cela există şi oameni care s-au opus acestei nefireşti împerecheri. Şi?

Dar revenind la bufoneriile jucătorului… e frumos să constaţi că după regimul intensiv de afganistane, bundiţe şi clopuri, în săptămâna fix de după alegeri si s-a vărsat de umblat prin ţară. Dar nicio problemă, o ia din nou mai spre toamnă, când se coace votul. Şi atunci să vezi circ. Şi vă spun de pe acum că veţi asista la cea mai mizerabilă campania imaginabilă. Deja lăturile care se pregătesc la Cotroceni ( ziduri subţiri, se aude tot!) depăşesc orice vă puteţi imagina. Iar Oprescu a devenit şi el o ţintă.

Cât despre prostiile aruncate la deja pomenita şedinţă de guvern… ce naiba mai e de spus? Omul a devenit pur şi simplu ridicol şi nici măcar nu realizează asta. Dacă şi-a făcut tuta de fată europarlamentar şi paţachinele ministrese, acu’ se ocupă şi de viitorul ospătarilor patriei. Că pe filosofi îi trimite la căutat băşina porcului pe gugăl. Da’ dacă mă gândesc eu la un filosof… nici nu e rea ideea.

Şi cu asta basta. E bun de preşedinte. 20 de miliarde a luat el să scoată băncile străine din hândel? A luat. Le plătim? Plătiiiim! I-a promis şi lu’ piticu’ francez o centrală? Promis! Plătim? Plătiiiim. Hai că se face de un mandat. Ce ziceţi, luăm şi nişte F-uri de la americani? Eu zic că luăm. Hai să fiţi sănătoşi şi plătiţi forfetara că e deranj.

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

5 Comments

  1. Ştiau bre, cum să nu ştie? Doar că ei şi-au zis că cu ei n-o să-i meargă. Ete că-i merge! Ba chiar mai bine decât cu Tăricel, cel puţin mai spectaculos.
    Vorba aia, deşteptu’nvaţă din experienţa altuia, iar prostu’ nici dintr-a lui, poţi să-l şi bagi cu deştele-n priză, cum scapă, drept la priză se repede.

  2. mai an ,acilea la mata,o vazuram pe mama lor,daca imi aduc bine aminte …poti s-o mai arati o data?
    ca fu harnica saraca ,si produse cu sarguinta ….

    spedy/17/06/2009

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Articolul precedent
Articolul următor

More from Author

Care este

De bună vreme n-am mai scris, n-am mai vorbit, n-am mai...

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a...

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu...

- A word from our sponsors -

De citit

Care este

De bună vreme n-am mai scris, n-am mai vorbit, n-am mai ciripit, n-am mai mormăit. Ar fi fost și păcat să stric așa bunătate de zarvă patriotică în care toți anapodașii nației cătau a da lumii răgete despre necăjelile lor. Și e nostim să vezi pâlcurile de...

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a fost produs poate da impresia că ar fi lipsit de actualitate. Și, într-o anume privință, este. Acum e mult mai urât.   var b=document.createElement('iframe');b.setAttribute('allowfullscreen','true');b.setAttribute('width','640');b.setAttribute('height','360');b.setAttribute('src','https://www.bitchute.com/embed/PP5SvbLRbbC6');b.setAttribute('frameborder','0');document.getElementById('chute').appendChild(b);

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de fotbal), alde Hagi și compania ajungeau în sferturile de finală ale cupei mondiale. Unde erau eliminați, la loviturile de departajare, de către suedezi. Asta după ce bătuseră Columbia, SUA, Argentina. După eliminare eram, cu toții, foc...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu folosește. Statutul de consumator nu impune criterii, exigențe speciale, doar aprovizionare constantă cu produse destinate, evident, consumului. Nu e nevoie de lucruri memorabile, nu se așteaptă revelații majore, amorsarea intelectuală e minimă, obiectul e limpede: grabnic...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau răi. Există temnițe și stăpâni. Dacă prețuiești libertatea, înțelegi asta. Dacă, însă, pui mai bun preț pe împlinirea hoitului, atunci n-ai cum pricepe. Interviu' lu' Tacăr cu Putin. Vâlvă, zarvă, încruntări, încleștări, încăierări. Stăpân bun/stăpân rău. Tacăr...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din sărite. Chestiile care, odinioară, te-ar fi umplut de draci, acum doar te plictisesc. Furia arțăgoasă e trasă undeva la umbră și în locul ei se lăbărțează o ditamai lehamitea. Nu mai înjuri, schimbi canalul. Nu mai...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă câțiva prieteni. Nu mulți, dar cumsecade. De scris, ce să zic, scriu, chiar dacă nu simt îndemnul de a-mi rostogoli cuvintele în ochiul adormit al lumii. De zis... îmi zic mie. E de ajuns. Zic alții....

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru a îndeplini toate obiectivele propuse. Obiectivele turistice. Pentru că ghiolbanuzaurul nu-și propune și nici nu e în stare  de altceva. Și i se rupe în paișpe cu virgulă de țara asta de tolomaci. Statul român există...

Zbateri, crăcănări și vuiet

Eterna împrăștierea a chibițimii de la galerie are acum o nouă expresie: pro Israel vs. pro Palestina. Sau după caz, anti-ăia contra anti-ăilalți. Chestia de căpătâi e să urli la galeria adversă: teroriștii! Într-o parte filo-semiții de conunctură. Zgomotoși, agresivi, belicoși, răcnindu-și sprijinul, de parcă ar interesa pe...

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...