Acasănea stereMecanismu'

Mecanismu’

Toată noaptea plouase. Cu tunete şi fulgere. Iar dimineaţă străzile erau ude, poleite parcă. Dar pe banca din faţa blocului nea Stere la datorie. În pantaloni scurţi cu jamboanele scoase la oxigen. Şi coif de ziar să-l păzească de soare. Îşi scosese copitele din şlapii promoţie originală Mao Tze Dung şi şi-le odihnea sprijinite pe călcăie pe aceiaşi şlapi. Lângă el, se mai pune problema, nea Mătreaţă. Nea Mătreaţă tocmai ieşise din schimb şi era, evident, beat mangă.

Nea Stere odihnea cu un termos între craci. Nea Mătreaţă dormea cu gura deschisă lăsând la vedere cimitirul stomatologiei. Îşi înfipsese o mână în betelia nădragilor de salopetă… pardon, şalopetă, după metoda bundystă. Cealaltă atârna bleagă de-a lungul anatomiei sale superioare. Nea Stere îşi face vânt cu ziarul. Când mă vede strânge ziarul sul şi îi rade una, de societate, peste ochi, lui nea Mătreaţă:

-Scoal’ beţivule şi dă bună dimineaţă!

Nea Mătreaţă beleşte ochii înroşiţi, se scarpină la coaie, râgâie, tuşeşte, se uită la nea Stere, se uită la mine şi într-un târziu, complet năuc, behăie:

– Care a dat?

– Sorin Panacotu’ ! Scoal’ că dormi ca porcu’. Neaţa vecinu’.

– Neaţa, nea Stere. Lasă omul să doarmă.

-Las’ că a dormit destul, că a fost de noapte. Şi acum e mangă. Ia stai aici vecinu.

De obicei îi refuz invitaţia. Aşa intenţionez şi acum.

-Nu pot… mă grăbesc…

-Stai, bre , jos  că merită. Stai să vezi cine vine… Mătreaţă, iar te-ai băşit…

Nea Mătreaţă e confuz, dar are mândrie. Nu admite să …

-Şi tu nu te-ai băşit?

-Eşti porc. De-aia nu stă vecinu’. Hai, vecinu, stai jos că e panaramă.

Hotărăsc să poposesc, totuşi, un minut. Încerc să fac conversaţie şi-i arăt spre termos:

-Ceai?

Râd amândoi ca nişte tâmpiţi. Nea Stere deşurubează capacul şi îmi vâră termosul sub nas. Mă doboară o duhoare de ţuică fiartă.

-Ţuică fiartă vara, pe căldura asta?

– Da, vecinu. Scrie şi la medicină că vara să te hidratezi şi să nu bei rece ci ferbinte. Scrie la medicină.

– Scrie la medicină…- papagaliseşte şi nea Mătreaţă. Nu ştiu cât habar au ăştia doi despre medicină, dar abordarea lor e  măcar originală.

-Da, nea Stere, dar ceai, nu ţuică…

– Păi de ce să beau ceai? Ce-s răcit?

-Păi ţuica fiartă nu-i tot pentru răceală?

-Nţ, e de pileală. Uite-l că vine.

– Cine , nea Stere?

– Mecanism, Regele bucilor.

Nea Mătreaţă a aţipit cu capul pe umărul meu. Când aude numele pomenit tresare:

-Vine Mecanismu’? Hai că ne râdem. Dă ţuica…

– Stai dracu’ că eşti deja beat. Taci că vine…

Şi venea. Acum îl văd. Pe trotuar păşeşte o chestie. Păşeşte e un fel de a spune. Mersul e săltat lăbărţăt, azvârle aiurea din craci, îşi unduie şoldurile şi bălăngăne din braţe ca un căpiat. Din doi în doi paşi îşi scutură capul spre spate ca să azvârle moţul care-i intră în ochi. Să vă descriu dihania: cam de înălţimea lui Boc, jeanşi portocalii; cămaşă în toate culorile papagalului Ara; pantofi negri scâlciaţi, cu cioc; pleată întoarsă în cioc de raţă şi unsă cu maglavaisuri. Pe mâini brăţări, cingători de piele, şnururi şi şnuruleţe. El e Mecanism.

– Vecinu- îmi dă nea Stere un cot- uită-te la bucile lui.

Şi mă uit. Gogoloaiele alea sunt exagerat de bombate. Parcă ar avea o minge înfiptă în turul nădragilor. Nea Stere îmi remarcă expresia perplexă şi îmi explică:

-Cre’ că şi-a băgat o chiuvetă de silicon în cur. ‘neaţa, Mecanisme. La servici?

Întrebarea e tâmpită cu premeditare. Mecanism nu funcţionează în economia reală.

-Ţi-a aprobat, bă, Mazăre cererea? îl compostează nea Mătreaţă.

– E încuiaţi, nu mi-a răspuns- răspunde piţigăiat şi afectat Mecanism.

– A făcut şi el cerere, vecinu’- îmi explică nea Stere. S-a dus la primărie şi-a făcut cerere ca să-l înregistreze ca ghei independent, să-l facă minoritate şi să-l protejeze. Nu, Mecanisme…

-Normal- miorlăie Mecanismu’.

– Şi ăia îl tot amână.  Nu, mă?

– Le dau la buci!

-Sau ei ţie, că îţi cam place…- îl repede nea Mătreaţă. Ia zi ştirile, Mecanisme.

– Nu pot, măi, că mă grăbesc- se screme arătarea ducându-şi afectat mâna sub bărbie.

– Unde te grăbeşti, fă? La birou?

– Nu, dragă… am nişte treburi. – se mai alintă tâmp Mecanismu’. Apoi vede privirea chiorâşă a lui nea Mătreaţă şi începe să vorbească nazal turuind un fel de buletin de ştiri însoţit de gesturi ample, hilare:

– Buletiiiin de ştiri! aici adaugă din buzele ţuguiate şi un: bling! Bling pe care îl plezneşte după fiecare „ştire”. Penescu rămâne în arest unde-i va da deţinuţi fioroşi la buci. Bling! Monica Iacob… ăăă… ăăă…

– Ridzi- îl ajut eu aiurea. Mă ignoră.

-ăăăăă… Riţu. Monica Iacob Riţu ia la buci de la toate opinia publică care vrea să o demisioneze pentru că a luat la buci în funcţii înalte. Bling! Lazarus îi dă la buci lu’ Dan Diaconescuuuuoooooooteeeeeeveeee. Bling! Acum reclamă.

La faza asta Mecanismu’ se pune în funcţiune. Începe să ţopăie şi să zbiere:

-Nici în pulă nu te doareeee, dacă aaaaai asiguraaaareeeee…. şi oriunde te tot duci, nu-ţi dă nimenea la buuuuuci…

Nea Mătreaţă şi nea Stere hlizesc. Eu mă simt deja stânjenit. Nu găsesc nimic de râs. Personajul îmi pare mai degrabă tragic.

-Bling! Băsescu i-a dat la buci lu’ Udrea. Bling! Băsescu le dă la toţi la buci! Bling!

– Băi, ia zi şi de Obama- îl pofteşte nea Mătreaţă răcorindu-se cu ţuică fiartă.

-Obama dă la buci!

-Bravo, Mecanisme. Da’ tu ai mai dat mă la buci?

Mecanismu’ se tunează în fată sfioasă. Îşi şterge mucii de pe mustaţă şi se dă rănit în copan:

-Am dat la una.

-Păi nu eşti mă ghei?

– Ba sunt, da’ sunt şi ghei de femei.

Nea Stere nu mai rabdă:

– Ce ţi-ai făcut , fă, la buci? Ia zi, ai băgat silicoane?

Mecanismu’ se manţofeşte iar:

– Curioşii moare tineri. Şi o ia la buci. Plec, mă aşteaptă la primărie. E un domn acolo care îi place de mine.

Şi pleacă. Mă ridic şi eu să plec.

-Pleci, vecinu’?

-Da. Nu e de râs. Îmi e milă de el.

Râde. Râde şi nea Mătreaţă.

– Vecinu’, hai să îţi zic ceva. Ăsta n-a ratat nicio votare. De noi să-ţi fie milă.

Şi am plecat.

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

11 Comments

  1. Cu tzuica fiarta e clar! Si nea Stere si Matreatza l-au vazut la televizor pe filozofu’ natang cand spunea ca … iarna nu-i ca vara.
    Dar Mecanism? … asemanarea cu Boc care – de ce sa nu recunoastem? – are acelasi mers, pare inspaimantatoare! Daca-l am in minte si pe Pogea care-si da ochii peste cap cand e imbecil, deja economia romaneasca trece in planul doi. Interumanu’ mi se pare prioritar!!!

  2. Am priceput tot !! Ceia ce la mine este desigur o excepţie :). Sa nu exageram, nu chiar tot, nu am inţeles de ce erai Rabbi stânjenit ca omenii ilustrau elocvent o realitate obiectiva de care ne lovim fatidic si zilnic !!! Gata Rabbi mă fac deontolog, ce zici matale am şanse ?????????

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Articolul precedent
Articolul următor

More from Author

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă...

- A word from our sponsors -

De citit

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu folosește. Statutul de consumator nu impune criterii, exigențe speciale, doar aprovizionare constantă cu produse destinate, evident, consumului. Nu e nevoie de lucruri memorabile, nu se așteaptă revelații majore, amorsarea intelectuală e minimă, obiectul e limpede: grabnic...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau răi. Există temnițe și stăpâni. Dacă prețuiești libertatea, înțelegi asta. Dacă, însă, pui mai bun preț pe împlinirea hoitului, atunci n-ai cum pricepe. Interviu' lu' Tacăr cu Putin. Vâlvă, zarvă, încruntări, încleștări, încăierări. Stăpân bun/stăpân rău. Tacăr...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din sărite. Chestiile care, odinioară, te-ar fi umplut de draci, acum doar te plictisesc. Furia arțăgoasă e trasă undeva la umbră și în locul ei se lăbărțează o ditamai lehamitea. Nu mai înjuri, schimbi canalul. Nu mai...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă câțiva prieteni. Nu mulți, dar cumsecade. De scris, ce să zic, scriu, chiar dacă nu simt îndemnul de a-mi rostogoli cuvintele în ochiul adormit al lumii. De zis... îmi zic mie. E de ajuns. Zic alții....

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru a îndeplini toate obiectivele propuse. Obiectivele turistice. Pentru că ghiolbanuzaurul nu-și propune și nici nu e în stare  de altceva. Și i se rupe în paișpe cu virgulă de țara asta de tolomaci. Statul român există...

Zbateri, crăcănări și vuiet

Eterna împrăștierea a chibițimii de la galerie are acum o nouă expresie: pro Israel vs. pro Palestina. Sau după caz, anti-ăia contra anti-ăilalți. Chestia de căpătâi e să urli la galeria adversă: teroriștii! Într-o parte filo-semiții de conunctură. Zgomotoși, agresivi, belicoși, răcnindu-și sprijinul, de parcă ar interesa pe...

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...

Greva celor care…

Înainte de a discuta despre greva cadrelor didactice, despre solicitările lor, e bine să aruncă, repede, o privire peste ceea ce este astăzi sistemul de învățământ. E ceva mai mult decât o simplă punere în context. Prima constatare, obligatorie, de neocolit, este că, de fapt, nu mai putem...

Alegeri în Turcia

Miza alegerilor prezidențiale din Turcia, din perspectivă geopolitică, nu are cum fi subestimată. Analiștii de ocazie vorbesc despre o confruntare dintre blocul ultra-conservator, condus de Erdogan, și mișcarea reformatoare care l-ar avea în frunte pe Kilicdaroglu. Alții vorbesc despre o competiție între suveranism și globalism. Nu lipsesc...

Din târtița presei

Acum 10-12 ani, pe când acest blog începea să capete formă, îmi plăcea să fac un soi de "revistă a presei". Pe atunci mai aveam ceva ce semăna, vag, cu presa. Încă era ofițerime pe-acolo. Acum doar tablagii. Nu știu dacă am să încep iar să cern știrile,...