Mecanismu’

Toată noaptea plouase. Cu tunete şi fulgere. Iar dimineaţă străzile erau ude, poleite parcă. Dar pe banca din faţa blocului nea Stere la datorie. În pantaloni scurţi cu jamboanele scoase la oxigen. Şi coif de ziar să-l păzească de soare. Îşi scosese copitele din şlapii promoţie originală Mao Tze Dung şi şi-le odihnea sprijinite pe călcăie pe aceiaşi şlapi. Lângă el, se mai pune problema, nea Mătreaţă. Nea Mătreaţă tocmai ieşise din schimb şi era, evident, beat mangă.

Nea Stere odihnea cu un termos între craci. Nea Mătreaţă dormea cu gura deschisă lăsând la vedere cimitirul stomatologiei. Îşi înfipsese o mână în betelia nădragilor de salopetă… pardon, şalopetă, după metoda bundystă. Cealaltă atârna bleagă de-a lungul anatomiei sale superioare. Nea Stere îşi face vânt cu ziarul. Când mă vede strânge ziarul sul şi îi rade una, de societate, peste ochi, lui nea Mătreaţă:

-Scoal’ beţivule şi dă bună dimineaţă!

Nea Mătreaţă beleşte ochii înroşiţi, se scarpină la coaie, râgâie, tuşeşte, se uită la nea Stere, se uită la mine şi într-un târziu, complet năuc, behăie:

– Care a dat?

– Sorin Panacotu’ ! Scoal’ că dormi ca porcu’. Neaţa vecinu’.

– Neaţa, nea Stere. Lasă omul să doarmă.

-Las’ că a dormit destul, că a fost de noapte. Şi acum e mangă. Ia stai aici vecinu.

De obicei îi refuz invitaţia. Aşa intenţionez şi acum.

-Nu pot… mă grăbesc…

-Stai, bre , jos  că merită. Stai să vezi cine vine… Mătreaţă, iar te-ai băşit…

Nea Mătreaţă e confuz, dar are mândrie. Nu admite să …

-Şi tu nu te-ai băşit?

-Eşti porc. De-aia nu stă vecinu’. Hai, vecinu, stai jos că e panaramă.

Hotărăsc să poposesc, totuşi, un minut. Încerc să fac conversaţie şi-i arăt spre termos:

-Ceai?

Râd amândoi ca nişte tâmpiţi. Nea Stere deşurubează capacul şi îmi vâră termosul sub nas. Mă doboară o duhoare de ţuică fiartă.

-Ţuică fiartă vara, pe căldura asta?

– Da, vecinu. Scrie şi la medicină că vara să te hidratezi şi să nu bei rece ci ferbinte. Scrie la medicină.

– Scrie la medicină…- papagaliseşte şi nea Mătreaţă. Nu ştiu cât habar au ăştia doi despre medicină, dar abordarea lor e  măcar originală.

-Da, nea Stere, dar ceai, nu ţuică…

– Păi de ce să beau ceai? Ce-s răcit?

-Păi ţuica fiartă nu-i tot pentru răceală?

-Nţ, e de pileală. Uite-l că vine.

– Cine , nea Stere?

– Mecanism, Regele bucilor.

Nea Mătreaţă a aţipit cu capul pe umărul meu. Când aude numele pomenit tresare:

-Vine Mecanismu’? Hai că ne râdem. Dă ţuica…

– Stai dracu’ că eşti deja beat. Taci că vine…

Şi venea. Acum îl văd. Pe trotuar păşeşte o chestie. Păşeşte e un fel de a spune. Mersul e săltat lăbărţăt, azvârle aiurea din craci, îşi unduie şoldurile şi bălăngăne din braţe ca un căpiat. Din doi în doi paşi îşi scutură capul spre spate ca să azvârle moţul care-i intră în ochi. Să vă descriu dihania: cam de înălţimea lui Boc, jeanşi portocalii; cămaşă în toate culorile papagalului Ara; pantofi negri scâlciaţi, cu cioc; pleată întoarsă în cioc de raţă şi unsă cu maglavaisuri. Pe mâini brăţări, cingători de piele, şnururi şi şnuruleţe. El e Mecanism.

– Vecinu- îmi dă nea Stere un cot- uită-te la bucile lui.

Şi mă uit. Gogoloaiele alea sunt exagerat de bombate. Parcă ar avea o minge înfiptă în turul nădragilor. Nea Stere îmi remarcă expresia perplexă şi îmi explică:

-Cre’ că şi-a băgat o chiuvetă de silicon în cur. ‘neaţa, Mecanisme. La servici?

Întrebarea e tâmpită cu premeditare. Mecanism nu funcţionează în economia reală.

-Ţi-a aprobat, bă, Mazăre cererea? îl compostează nea Mătreaţă.

– E încuiaţi, nu mi-a răspuns- răspunde piţigăiat şi afectat Mecanism.

– A făcut şi el cerere, vecinu’- îmi explică nea Stere. S-a dus la primărie şi-a făcut cerere ca să-l înregistreze ca ghei independent, să-l facă minoritate şi să-l protejeze. Nu, Mecanisme…

-Normal- miorlăie Mecanismu’.

– Şi ăia îl tot amână.  Nu, mă?

– Le dau la buci!

-Sau ei ţie, că îţi cam place…- îl repede nea Mătreaţă. Ia zi ştirile, Mecanisme.

– Nu pot, măi, că mă grăbesc- se screme arătarea ducându-şi afectat mâna sub bărbie.

– Unde te grăbeşti, fă? La birou?

– Nu, dragă… am nişte treburi. – se mai alintă tâmp Mecanismu’. Apoi vede privirea chiorâşă a lui nea Mătreaţă şi începe să vorbească nazal turuind un fel de buletin de ştiri însoţit de gesturi ample, hilare:

– Buletiiiin de ştiri! aici adaugă din buzele ţuguiate şi un: bling! Bling pe care îl plezneşte după fiecare „ştire”. Penescu rămâne în arest unde-i va da deţinuţi fioroşi la buci. Bling! Monica Iacob… ăăă… ăăă…

– Ridzi- îl ajut eu aiurea. Mă ignoră.

-ăăăăă… Riţu. Monica Iacob Riţu ia la buci de la toate opinia publică care vrea să o demisioneze pentru că a luat la buci în funcţii înalte. Bling! Lazarus îi dă la buci lu’ Dan Diaconescuuuuoooooooteeeeeeveeee. Bling! Acum reclamă.

La faza asta Mecanismu’ se pune în funcţiune. Începe să ţopăie şi să zbiere:

-Nici în pulă nu te doareeee, dacă aaaaai asiguraaaareeeee…. şi oriunde te tot duci, nu-ţi dă nimenea la buuuuuci…

Nea Mătreaţă şi nea Stere hlizesc. Eu mă simt deja stânjenit. Nu găsesc nimic de râs. Personajul îmi pare mai degrabă tragic.

-Bling! Băsescu i-a dat la buci lu’ Udrea. Bling! Băsescu le dă la toţi la buci! Bling!

– Băi, ia zi şi de Obama- îl pofteşte nea Mătreaţă răcorindu-se cu ţuică fiartă.

-Obama dă la buci!

-Bravo, Mecanisme. Da’ tu ai mai dat mă la buci?

Mecanismu’ se tunează în fată sfioasă. Îşi şterge mucii de pe mustaţă şi se dă rănit în copan:

-Am dat la una.

-Păi nu eşti mă ghei?

– Ba sunt, da’ sunt şi ghei de femei.

Nea Stere nu mai rabdă:

– Ce ţi-ai făcut , fă, la buci? Ia zi, ai băgat silicoane?

Mecanismu’ se manţofeşte iar:

– Curioşii moare tineri. Şi o ia la buci. Plec, mă aşteaptă la primărie. E un domn acolo care îi place de mine.

Şi pleacă. Mă ridic şi eu să plec.

-Pleci, vecinu’?

-Da. Nu e de râs. Îmi e milă de el.

Râde. Râde şi nea Mătreaţă.

– Vecinu’, hai să îţi zic ceva. Ăsta n-a ratat nicio votare. De noi să-ţi fie milă.

Şi am plecat.