AcasăRabbi ziceDespre cele relativ sfinte

Despre cele relativ sfinte

Prea Bine Dispusul Patriarh al Bisericii Portocalii a oficiat slujba de Sfânta Mahmureală la întronizarea Presfinţitului Vincenţiu ca episcop al Sloboziei şi Călăraşilor. Din sobor au făcut parte şi alţi zglobii: Arhiepiscopul Rudotel de Butimanu şi ÎPS Jijian Mitropolit al Piperei. Numa’ lume subţire, cu frică de directorul raiului.

La tremurici nu e niciun eveniment, ceva? Să vină jucătorul să ţină el o predică. A, da. Şi la alcoolicii anonimi. „Bună, sunt Traian şi sunt alcoolic”.

Ok, că panarama asta de preşedinte crede că altarul bisericii e scena de karaoke de la crâşmă, pricep. Dar de ce îl lasă capii bisericii să-şi facă numărul? Răspuns: da.

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

17 Comments

  1. Tocmai asta-i problema, că nu li-i frică, bre…
    Şi frica de Dumnezeu e începutul înţelepciunii, scrie la Carte!
    Da’ dacă ei o folosesc numa’ s-alunge muştele cu ea, ce să mai…

  2. Sincer de mult mă întreb de ce nu îmi da inima ghes sa mă duc la biserica la slujba. Teoretic ar fi cazul, conform principiului” când îmbătrâneşti iei drumul bisericii”. Eu am cam îmbătrânit da de mers la popa ioc. Probabil pentru ca am văzut de prea multe ori in viaţa popi pupând poala potentaţilor. Doamne cu tine mă rezolv eu !!!

    • Aici există nişte stereotipuri. Unul e că în relaţia cu Dumnezeu nu avem nevoie de intermediari. Altul că popii sunt tot oameni.
      Într-un an, de Înviere, Arghezi primeşte la Mărţişor un preot. Îl invită la masă, îl tratariseşte cu cafea, coniac şi şerbet, conform legii ospeţiei şi se pun la tacla. Fireşte, oaspetele fiind un preot, discuţia alunecă spre cele sfinte. Din una în alta Arghezi îşi mărturiseşte credinţa şi nădejdea în Cel de Sus. Preotul îl priveşte cu năucă surprindere, înveselit şi de coniacul bun. Şi într-o pornire tâmpită se trezeşte spunând:
      -Maestre, cinstit să fiu… am văzut multe. Eu nu prea cred, dar meseria e meserie.
      La replica asta Arghezi îl întreaba privindu-l pieziş:
      -Auzi , părinte… de ce nu te-ai făcut căcănar.

      • Ai dreptate Rabbi si eu sunt împănat de stereotipuri, la atâta amar de viată asta e !. Da si pochii si-au dat silinţa la asta. Ca tot omul am botezat, am cununat, si am îngropat, de fiecare data evenimentul debutează cu o tocmeala mai dihai ca in templul pe care l-a dărâmat Samson.
        Dupa tocmeala când ai înghiţit şopârla ca personajul principal din „Ghepardul”, părintele licitează , diaconul , lumanareasa, corul, etc si tu plusezi cu mortul pe masa. Cred ca nea Stere e expert, îţi explica el!!

  3. Dilema-i veche de când lumea. Preotu-i ca şi doctoru’: toată viaţa crezi că n-o să ai nevoie de el şi sfârşeşti prin a-l implora să facă o minune ca să te salveze.

  4. Moare de ciuda Basescu Traian ca nu se poate imbraca precum mitropolitii … in haine stralucitoare ca ale imparatilor bizantini … Mica mi-ar fi mirarea daca nu s-ar declara zeu pe pamant, oricum el e perfect!

    Dar oare daca ar fi imbracat precum un mitropolit ar depune si cele 3 voturi? saraciei, ascultarii si castitatii! :))

  5. „Dar oare daca ar fi imbracat precum un mitropolit ar depune si cele 3 voturi? saraciei, ascultarii si castitatii!”
    posibil sa-si doresca patrafirul dar….cu ganduri mai mirene….si ce spovedanii ar face…

    spedy/29/06/2009

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Articolul precedent
Articolul următor

More from Author

Care este

De bună vreme n-am mai scris, n-am mai vorbit, n-am mai...

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a...

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu...

- A word from our sponsors -

De citit

Care este

De bună vreme n-am mai scris, n-am mai vorbit, n-am mai ciripit, n-am mai mormăit. Ar fi fost și păcat să stric așa bunătate de zarvă patriotică în care toți anapodașii nației cătau a da lumii răgete despre necăjelile lor. Și e nostim să vezi pâlcurile de...

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a fost produs poate da impresia că ar fi lipsit de actualitate. Și, într-o anume privință, este. Acum e mult mai urât.   var b=document.createElement('iframe');b.setAttribute('allowfullscreen','true');b.setAttribute('width','640');b.setAttribute('height','360');b.setAttribute('src','https://www.bitchute.com/embed/PP5SvbLRbbC6');b.setAttribute('frameborder','0');document.getElementById('chute').appendChild(b);

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de fotbal), alde Hagi și compania ajungeau în sferturile de finală ale cupei mondiale. Unde erau eliminați, la loviturile de departajare, de către suedezi. Asta după ce bătuseră Columbia, SUA, Argentina. După eliminare eram, cu toții, foc...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu folosește. Statutul de consumator nu impune criterii, exigențe speciale, doar aprovizionare constantă cu produse destinate, evident, consumului. Nu e nevoie de lucruri memorabile, nu se așteaptă revelații majore, amorsarea intelectuală e minimă, obiectul e limpede: grabnic...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau răi. Există temnițe și stăpâni. Dacă prețuiești libertatea, înțelegi asta. Dacă, însă, pui mai bun preț pe împlinirea hoitului, atunci n-ai cum pricepe. Interviu' lu' Tacăr cu Putin. Vâlvă, zarvă, încruntări, încleștări, încăierări. Stăpân bun/stăpân rău. Tacăr...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din sărite. Chestiile care, odinioară, te-ar fi umplut de draci, acum doar te plictisesc. Furia arțăgoasă e trasă undeva la umbră și în locul ei se lăbărțează o ditamai lehamitea. Nu mai înjuri, schimbi canalul. Nu mai...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă câțiva prieteni. Nu mulți, dar cumsecade. De scris, ce să zic, scriu, chiar dacă nu simt îndemnul de a-mi rostogoli cuvintele în ochiul adormit al lumii. De zis... îmi zic mie. E de ajuns. Zic alții....

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru a îndeplini toate obiectivele propuse. Obiectivele turistice. Pentru că ghiolbanuzaurul nu-și propune și nici nu e în stare  de altceva. Și i se rupe în paișpe cu virgulă de țara asta de tolomaci. Statul român există...

Zbateri, crăcănări și vuiet

Eterna împrăștierea a chibițimii de la galerie are acum o nouă expresie: pro Israel vs. pro Palestina. Sau după caz, anti-ăia contra anti-ăilalți. Chestia de căpătâi e să urli la galeria adversă: teroriștii! Într-o parte filo-semiții de conunctură. Zgomotoși, agresivi, belicoși, răcnindu-și sprijinul, de parcă ar interesa pe...

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...