Imagine

La atât de scurtă vreme de la trecerea lui Michael Jackson mai că nu îmi vine să pomenesc despre ce mai vizionează neuronii unora după un fum de iarbă. Da’ nici nu se putea rata pizdicania.

Aveţi habar de ce a fost Lennon mare? Nţ. Nu aveţi. Habar n-aveţi. Da’ puţină răbdare că vă luminez.

Deci John Lennon a avut contract de consultanţă cu Sarsailă. Da, bre, cu Satan, Şeitan… cu dracu’ bre. Uite aşa scrie un nene într-o carte. Deci figura e aşa: s-a întâlnit Lennon cu dracu’. Ăla îl întreabă:

-Bă, Ioane, zi frate cu ce te servesc?

-Nu ştiu, moşule… Ce ai pe stoc?

-Ce vrea splina ta colosală, frăţioare… Bagă repede că n-am timp…

-Frate, fă-mă sculă de muzician. Da’ sculă, mai tare ca Elvis.

– Bă, bine. Te rezolv că eşti simpatic. Da’ ce dai?

-Ce caru’ meu să dau, bă, că-s pungă! Zi ce vrei…

– Bă, te fac ciumec 20 de ani, da’ pe urmă te mierlesc? Merge?

-Gata, frate. Unde semnez?

Asta e tot. Pe bune. A scris unu’ într-o carte. Şi un editor a publicat-o. Şi mai lăsaţi miştourile în puii mei, că Băse a fost ales pe bune. Hai gata, că nu ştiţi să apreciaţi marile cărţi.

P.S. Acu’, se pare că Michael a negociat mai bine ca fraierul ăla de brit. Că şi-a tras vreo 45 de ani de cotoială. … Multă lume amărâtă.

La extrema cealaltă alt căpiat îl vede pe Iisus în găozul pisicii. N-are decât să pupe icoana dacă atât îl duce capul. Chiar s-a tâmpit lumea pe planeta asta?

Jesus cat

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

3 Comments

  1. Tâmpiţi au fost şi vor fi încă. Acum, însă, mediul le prieşte mai bine ca oricând şi s-au înmulţit precum bacteriile. Se cere o antibiogramă pentru a găsi antibioticul potrivit. Dacă o exista.

  2. Probabil de asta s-a instalat Diogene in butoi. Tâmpiţii au început sa buiască de atunci. A crezut ca scapă, canci !. Cand un lucru începe prost sfârşeşte si mai prost. Dixit Murphy, doamne da prost am sfârşit, si asta nu este decăt începutul prostelii!!

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Articolul precedent
Articolul următor

More from Author

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă...

- A word from our sponsors -

De citit

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu folosește. Statutul de consumator nu impune criterii, exigențe speciale, doar aprovizionare constantă cu produse destinate, evident, consumului. Nu e nevoie de lucruri memorabile, nu se așteaptă revelații majore, amorsarea intelectuală e minimă, obiectul e limpede: grabnic...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau răi. Există temnițe și stăpâni. Dacă prețuiești libertatea, înțelegi asta. Dacă, însă, pui mai bun preț pe împlinirea hoitului, atunci n-ai cum pricepe. Interviu' lu' Tacăr cu Putin. Vâlvă, zarvă, încruntări, încleștări, încăierări. Stăpân bun/stăpân rău. Tacăr...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din sărite. Chestiile care, odinioară, te-ar fi umplut de draci, acum doar te plictisesc. Furia arțăgoasă e trasă undeva la umbră și în locul ei se lăbărțează o ditamai lehamitea. Nu mai înjuri, schimbi canalul. Nu mai...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă câțiva prieteni. Nu mulți, dar cumsecade. De scris, ce să zic, scriu, chiar dacă nu simt îndemnul de a-mi rostogoli cuvintele în ochiul adormit al lumii. De zis... îmi zic mie. E de ajuns. Zic alții....

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru a îndeplini toate obiectivele propuse. Obiectivele turistice. Pentru că ghiolbanuzaurul nu-și propune și nici nu e în stare  de altceva. Și i se rupe în paișpe cu virgulă de țara asta de tolomaci. Statul român există...

Zbateri, crăcănări și vuiet

Eterna împrăștierea a chibițimii de la galerie are acum o nouă expresie: pro Israel vs. pro Palestina. Sau după caz, anti-ăia contra anti-ăilalți. Chestia de căpătâi e să urli la galeria adversă: teroriștii! Într-o parte filo-semiții de conunctură. Zgomotoși, agresivi, belicoși, răcnindu-și sprijinul, de parcă ar interesa pe...

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...

Greva celor care…

Înainte de a discuta despre greva cadrelor didactice, despre solicitările lor, e bine să aruncă, repede, o privire peste ceea ce este astăzi sistemul de învățământ. E ceva mai mult decât o simplă punere în context. Prima constatare, obligatorie, de neocolit, este că, de fapt, nu mai putem...

Alegeri în Turcia

Miza alegerilor prezidențiale din Turcia, din perspectivă geopolitică, nu are cum fi subestimată. Analiștii de ocazie vorbesc despre o confruntare dintre blocul ultra-conservator, condus de Erdogan, și mișcarea reformatoare care l-ar avea în frunte pe Kilicdaroglu. Alții vorbesc despre o competiție între suveranism și globalism. Nu lipsesc...

Din târtița presei

Acum 10-12 ani, pe când acest blog începea să capete formă, îmi plăcea să fac un soi de "revistă a presei". Pe atunci mai aveam ceva ce semăna, vag, cu presa. Încă era ofițerime pe-acolo. Acum doar tablagii. Nu știu dacă am să încep iar să cern știrile,...