V-am mai povestit despre Neluţu. L-am întrebat acum ceva vreme:
-Măi, Neluţule, ce ai face tu dacă ai fi preşedinte pentru o zi?
-Adică un fel de rege?
-Un fel de rege, dacă vrei tu. Ce ai face tu, Neluţule?
S-a încruntat. Trata chestiunea cu toată seriozitatea. Ca pe un lucru care merita o serioasă chibzuială. Şi-a dus şi mâna la falcă. Acum era treabă serioasă. Stătea pe bancă precum o băbuţă, încruntat, cu capul în palmă. Apoi mi-a răspuns:
-Aş face pâine la oameni. Asta aş face.
Mi-a plăcut răspunsul lui. Dar parcă nu era îndeajuns. Aşa că am întrebat:
-Şi pe urmă?
-Pe urmă ce?
Şi am tăcut. Şi eu şi el. Ce mult înseamnă foarte puţin pentru unii.
Cat de departe este spiritul zilelor noastre de asemenea intrebari!
Spirit? Care spirit?
Am zis spirit? Preocuparile zilelor noastre era mai corect.
No aşe.
Bine ca nu era Nelutu filozof ca Liiceanu ca ne dădea pâine si circ. De circ suntem sătui, ne dau cei de i-am votat de ne-a ajuns in gat ca tovarăşul Ceausescu!!
Apai, Mordechai, decit un presedinte care prefera cerealele distilate, mai bine un presedinte care sa foloseasca cerealele pentru piinea oamenilor….
Dar asta e o utopie….
Iubesc ultima propozitie. Stiu ca asa e…..noi ne plangem ca n-avem bani de o masina tare iar alti n-au ce manca…
Ce-i interesant la Neluţu e că nu a zis ţigări, ori bere ori… alte tâmpenii. De parcă şi-ar da seama, în ciuda vârstei pe care o are, că toate acestea – de care şi el abuzează – nu sunt altceva decât o frondă îndreptată împotriva celor mari, ori a statului, ori a soartei, ori a lui Dumnezeu…
Când i se pun întrebări serioase, încearcă să răspundă serios, cu primul cuvânt serios care-i trece prin cap: pâine!
pana prin cincizeci si ceva,painea ne-o faceam numa`-n casa.a venit colectivizarea si cineva s-a gandit ca ,este mult mai bine sa se faca o brutarie pentru ca oamenii aveau acum recolta la comun si se dadeau cartele pentru paine daca aveai pamant in c.a.p..si asa tot simteai ca-i A TA,ca este rodul muncii tale .facutul painii isi avea ritualul lui si era diferit in functie de inportanta sau semnificatia zilelor .
painea(facuta-n casa) de fiecare zi era una pripita ,facuta-n test,cu o anume destoinicie si intr-un ritm alert,fiind gata cam intr-o ora timp in care se rostuiau animalele,se spalau oamenii de colbul adunat de-a lungul unei zile de truda .
aluatul pentru painea de duminica ,precum si cel pentru prescuri si alte randuieli bisericesti avea parte de o atentie deosebita,era plamadita cu alt tipic,alta randuiala si dura ceva mai mult dar stiu ca ne-mbata de aroma si era foarte gustoasa.
am uitat ,sau n-am stiut niciodata care era compozitia exacta dar,dincolo de compozitia obligatorie,era innobilata cu mult respect,dragoste,credinta…
nu prisosea niciodata si nu se arunca .nici la caine nu i-o aruncai,o asezai cu grije-n blidul randuit.
iata de ce cred eu ca-i mare lucru si nu-i de ici de colo sa poti oferi painea cea de toate zilele fiecaruia.este o obligatie si o onoare sa poti face asta.
P.S.am vazut ca la Palat(sutu)cineva s-a gandit sa faca o scoala de facut paine.nu am spus-o acolo dar contextul asta este favorabil:JOS PALARIA.
spedy/03/07/2009