AcasăRabbi ziceVorbim degeaba

Vorbim degeaba

În cei 18 ani de când avem, din nou, parlament am văzut multe comisii de tot felul. Nu am văzut nici măcar una care să producă ceva palpabil, vreu rezultat notabil. Aşa că nici de la comiţia care o „anchetează” pe madam Ridzi nu am mari aşteptări. Dar ţircusul la care asistăm bate orice încăierare de la mahala.

N-am priceput a cui a fost ideea tâmpită de a o numi pe duduca aceea preşedinte al comisiei. Deja de acolo era limpede cât de serioasă va fi ancheta şi la ce rezultate ne putem aştepta. În epoca EBA chiar se ajunge uşor parlamentar. Rezumăm: madam Ridzi merge la instructaj la Boc şi de acolo la comisie; la comisie, Boureanu şi cu duduia (scuzaţi lapsusul, nu i-am reţinut numele) care prezidează comisia se trag de bretoane; i se dă cuvântul lu’ Ridzi; Băsescu are de făcut comunicări importante pentru ţară aşa că se întrerupe transmisia; Ridzi îi zice cu sârg: de vină sunt salariaţii, ea e curată, vrea audit să se vadă dacă ăi de câştigară licitaţia sunt neamuri cu ea etc.; Băsescu e la ministerul transporturilor, iar se întrerupe transmisia; Ridzi o să trimită documentele… poate vineri, poate luni, poate…

Pe bune? Da’ pe bune?

E limpede ca e groasă. Aşa se explică nevoia Bocului de a o prelucra pe Ridzi, ca şi nevoia Băsescului de a da cu petarde pentru a acoperi pseudo-audierile. Şi e limpede că madam Ridzi e veriga slabă şi gata să clacheze. De aici şi spaima stăpânului. Madam Ridzi vrea audit, executat de o firmă internaţională. Face precizarea că va plăti auditul din punga ei. Audit într-un minister plătit din bani privaţi? Plătim şi noi aun audit la Cotroceni? Oricum diversiunea e imbecilă. Nimeni nu a sugerat că Ridzi a băgat banii în buzunarele sale ori ale neamurilor, ci în campania ebăi. Şi tocmai aia e problema care îngrijorează portocaliul.

Cât despre întrebarea lui Băsescu, la Ministerul Transporturilor: Căşunene, nu-i aşa că n-am ciordit împreună? … Gata, Căşuneanu a zis că nu, deci m-a convins. Despre licenţele de transport obţinute de Căşuneanu prin bunăvoinţa lui Băsescu nu mai vorbim. Nici despre asfaltul tocat de fostul primar al capitalei. Iar Luxtenul oricum nu e al lui Căşuneanu.

Echipa de diversiuni s-a zorit să mute dosarul la DNA, la ţuluşii Cotroceniului. Unde lucrurile pot fi iute şi fără cusur îngropate. Nu e nevoie de suspendare, ca în cazul Atanasiu, se rezolvă repede. Parlamentul voia să facă o cercetare serioasă, dar alcătuieşte o comisie aiurea şi o dă pe mâna unei dudui care socoteşte că  asta e o ocazie de PR şi etalarea de coafuri. Iar Băsescu se întâlneşte la Ministerul Transporturilor cu viitorii cotizanţi la campania electorală. Asta e treaba.

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

9 Comments

  1. Dacă presa nu poate face nimic, atunci nimeni nu va putea. Dacă nu o dăm şi pe EBĂ pe mâna procurorilor, nu am făcut nimic.

    Din păcate, cei care au votat-o îi acoperă acum urmele, iar pionii din jurul ei vor fi sacrificaţi.

  2. Prietene, nu vorba doar de licenţe de transport. E vorba şi de fier vechi din vagoane şi locomotive. Şi de prafuri pentru îngheţată, aduse de Căşuneanu cu preţuri cu mult sub preţul de fabricaţie. Numai cine nu vrea, nu află despre relaţiile ăstora doi.

  3. Dragii mei crestini , ce se intampla in parohia numitaRomania(inca),ar fi foarte distractiv, daca nu ar tragic prin urmarile nefaste devastatoare si inca nebanuite.Altadata o comunitate se baza mult pe -sfatul batranilor- acum avem -sfatul copiilor-.Dumnezeu, stie de ce.Vai de mama noastra!

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Articolul precedent
Articolul următor

More from Author

Care este

De bună vreme n-am mai scris, n-am mai vorbit, n-am mai...

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a...

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu...

- A word from our sponsors -

De citit

Care este

De bună vreme n-am mai scris, n-am mai vorbit, n-am mai ciripit, n-am mai mormăit. Ar fi fost și păcat să stric așa bunătate de zarvă patriotică în care toți anapodașii nației cătau a da lumii răgete despre necăjelile lor. Și e nostim să vezi pâlcurile de...

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a fost produs poate da impresia că ar fi lipsit de actualitate. Și, într-o anume privință, este. Acum e mult mai urât.   var b=document.createElement('iframe');b.setAttribute('allowfullscreen','true');b.setAttribute('width','640');b.setAttribute('height','360');b.setAttribute('src','https://www.bitchute.com/embed/PP5SvbLRbbC6');b.setAttribute('frameborder','0');document.getElementById('chute').appendChild(b);

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de fotbal), alde Hagi și compania ajungeau în sferturile de finală ale cupei mondiale. Unde erau eliminați, la loviturile de departajare, de către suedezi. Asta după ce bătuseră Columbia, SUA, Argentina. După eliminare eram, cu toții, foc...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu folosește. Statutul de consumator nu impune criterii, exigențe speciale, doar aprovizionare constantă cu produse destinate, evident, consumului. Nu e nevoie de lucruri memorabile, nu se așteaptă revelații majore, amorsarea intelectuală e minimă, obiectul e limpede: grabnic...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau răi. Există temnițe și stăpâni. Dacă prețuiești libertatea, înțelegi asta. Dacă, însă, pui mai bun preț pe împlinirea hoitului, atunci n-ai cum pricepe. Interviu' lu' Tacăr cu Putin. Vâlvă, zarvă, încruntări, încleștări, încăierări. Stăpân bun/stăpân rău. Tacăr...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din sărite. Chestiile care, odinioară, te-ar fi umplut de draci, acum doar te plictisesc. Furia arțăgoasă e trasă undeva la umbră și în locul ei se lăbărțează o ditamai lehamitea. Nu mai înjuri, schimbi canalul. Nu mai...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă câțiva prieteni. Nu mulți, dar cumsecade. De scris, ce să zic, scriu, chiar dacă nu simt îndemnul de a-mi rostogoli cuvintele în ochiul adormit al lumii. De zis... îmi zic mie. E de ajuns. Zic alții....

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru a îndeplini toate obiectivele propuse. Obiectivele turistice. Pentru că ghiolbanuzaurul nu-și propune și nici nu e în stare  de altceva. Și i se rupe în paișpe cu virgulă de țara asta de tolomaci. Statul român există...

Zbateri, crăcănări și vuiet

Eterna împrăștierea a chibițimii de la galerie are acum o nouă expresie: pro Israel vs. pro Palestina. Sau după caz, anti-ăia contra anti-ăilalți. Chestia de căpătâi e să urli la galeria adversă: teroriștii! Într-o parte filo-semiții de conunctură. Zgomotoși, agresivi, belicoși, răcnindu-și sprijinul, de parcă ar interesa pe...

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...