AcasăPortreteDoar guşterii...

Doar guşterii…

Niciodată nu am spus că-l cunosc. Ne ştim doar. Ne salutăm, stăm la palavre… îndeplinim tot acel ritual simplificat care ne îngăduie să ne numim amici. De fapt îl suport cu greutate mai mult de un minut. Un minut e în regulă, ne salutăm, aruncăm o glumă… apoi începe să mă calce pe nervi cu fanfaronada lui. Îşi ia poza studiată de mascul debordând virilitate, vitalitate şi, în general, tot ce pare încărcat cu testosteron.

Mă enervează felul în care se îmbracă, jeanşii lui mulaţi şi cămăşile descheiate până la buric; mă irită vocea lui fabricată, fals baritonală, cu o raguşeală prefăcută, studiată; frizura dichisită şi obrazul proaspăt neras, cu barba tunsă atent, la exact jumătate de centimetru. La fel cum mă scoate din pepeni aerul flegmatic, indiferenţa jucată, cu care se stropeşte la ieşirea din casă aşa cum se stropeşte cu after shave – demers perfect inutil pentru un macho cu barbă de exact jumătate de centimetru.

Dacă vreodată vedem vreun film împreuna este obligatoriu  să mă scoată din ţâţâni. Cu glumele mârlăneşti, cu hlizeala neroadă şi comentariile inepte: hai, bă, i-o tragi sau o laşi? … ce guşter! bărbaţii nu plâng… numai muierile şi mucoşii.

Îmi recunosc slăbiciunea… Am văzut cândva împreună The Kite Runner şi, la un moment anume, ochii mi s-au înceţoşat. M-a înghiontit hlizind tembel: hai că eşti guşter! plângi la filme? Bărbaţii nu plâng, tată, doar muierile şi mucoşii.

Dacă ascult altă muzică decât heavy mentalul lui… „muzică de popo! schimb-o!”.

Totuşi ne salutăm, stăm de vorbă şi îndeplinim tot acel ritual sumar care ne îngăduie să ne numim amici.  Acum ceva vreme am dat peste el într-un loc unde îmi vine greu să merg, dar în care ajung din când în când, ca să mai stau de vorbă cu tatăl meu, odihnească-l Dumnezeu. Când l-am văzut am tresărit. Nu era acelaşi om pe care îl ştiam. Am avut grijă să nu mă las văzut. Jeanşii nu mai stăteau  cambraţi pe el, iar cămaşa era încheiată aşa cum se cuvine. Gelul lipsea din păr şi vocea urcase cu o octavă, dar era mai caldă, era voce de om. Şi şoptea, aplecat deasupra mormântului. Povestea ceva. Plângea. Şi mângâia crucea. L-am privit aprinzând o lumânare şi aşezând-o cu grijă în cuşca mică, neagră, de tablă. M-am strecurat mai departe cu grijă, fără să mă las văzut. L-am mai văzut aşezând o fotografie pe mormânt, sărutând crucea şi apoi plecând.

La plecare am trecut pe acolo. Nu am să vă spun ce nume scria pe cruce. Nici anii trecuţi acolo. Nici măcar ce era în fotografia micuţă aşezată pe lespede.

Ne salutăm, stăm de vorbă şi îndeplinim tot acel ritual sumar care ne îngăduie să ne numim amici. Ieri ne-am văzut iar. Şi i-am spus că mă bucur să-l revăd. Şi chiar mă bucuram. Din toată inima. Mi-a răspuns:

-Du-te în pula mea, astea-s texte de popo… bem o bere?

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

8 Comments

  1. Exista ‘ceva’ in spatele fiecarei imagini pe care o vedem. Uneori acest ‘ceva’ merita din plin a fi descoperit, alteori nu. Uneori poti descoperi, alteori nu. Iar interpretarile sunt subiective.
    Sa fie si asta text de popo?

  2. Maestre, ai auzit? Şi-a făcut Mecanismu’ blog nou. Nu spun cine-i, că nu vreau să-i fac reclamă, dar s-a dat de gol când a spus că-i ghei de femei…
    Maestre, asemănarea-i izbitoare, jos pălăria!

  3. Incerca sa îl pofteşti sa se duca la „origini” direct, când debitează o marlanie. Urmăreşte atent fizionomia specimenului si daca casca gura sa spună ceva complectează la foc automat „ai sictir”, pe urma te întorci cu spatele si pleci nu este nici un pericol este si las. In privinţa compasiunii ea este fără limite, poate fi acordata aproape oricui. Nu oricui, aproape oricui!!!!!!!!

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Articolul precedent
Articolul următor

More from Author

Care este

De bună vreme n-am mai scris, n-am mai vorbit, n-am mai...

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a...

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu...

- A word from our sponsors -

De citit

Care este

De bună vreme n-am mai scris, n-am mai vorbit, n-am mai ciripit, n-am mai mormăit. Ar fi fost și păcat să stric așa bunătate de zarvă patriotică în care toți anapodașii nației cătau a da lumii răgete despre necăjelile lor. Și e nostim să vezi pâlcurile de...

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a fost produs poate da impresia că ar fi lipsit de actualitate. Și, într-o anume privință, este. Acum e mult mai urât.   var b=document.createElement('iframe');b.setAttribute('allowfullscreen','true');b.setAttribute('width','640');b.setAttribute('height','360');b.setAttribute('src','https://www.bitchute.com/embed/PP5SvbLRbbC6');b.setAttribute('frameborder','0');document.getElementById('chute').appendChild(b);

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de fotbal), alde Hagi și compania ajungeau în sferturile de finală ale cupei mondiale. Unde erau eliminați, la loviturile de departajare, de către suedezi. Asta după ce bătuseră Columbia, SUA, Argentina. După eliminare eram, cu toții, foc...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu folosește. Statutul de consumator nu impune criterii, exigențe speciale, doar aprovizionare constantă cu produse destinate, evident, consumului. Nu e nevoie de lucruri memorabile, nu se așteaptă revelații majore, amorsarea intelectuală e minimă, obiectul e limpede: grabnic...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau răi. Există temnițe și stăpâni. Dacă prețuiești libertatea, înțelegi asta. Dacă, însă, pui mai bun preț pe împlinirea hoitului, atunci n-ai cum pricepe. Interviu' lu' Tacăr cu Putin. Vâlvă, zarvă, încruntări, încleștări, încăierări. Stăpân bun/stăpân rău. Tacăr...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din sărite. Chestiile care, odinioară, te-ar fi umplut de draci, acum doar te plictisesc. Furia arțăgoasă e trasă undeva la umbră și în locul ei se lăbărțează o ditamai lehamitea. Nu mai înjuri, schimbi canalul. Nu mai...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă câțiva prieteni. Nu mulți, dar cumsecade. De scris, ce să zic, scriu, chiar dacă nu simt îndemnul de a-mi rostogoli cuvintele în ochiul adormit al lumii. De zis... îmi zic mie. E de ajuns. Zic alții....

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru a îndeplini toate obiectivele propuse. Obiectivele turistice. Pentru că ghiolbanuzaurul nu-și propune și nici nu e în stare  de altceva. Și i se rupe în paișpe cu virgulă de țara asta de tolomaci. Statul român există...

Zbateri, crăcănări și vuiet

Eterna împrăștierea a chibițimii de la galerie are acum o nouă expresie: pro Israel vs. pro Palestina. Sau după caz, anti-ăia contra anti-ăilalți. Chestia de căpătâi e să urli la galeria adversă: teroriștii! Într-o parte filo-semiții de conunctură. Zgomotoși, agresivi, belicoși, răcnindu-și sprijinul, de parcă ar interesa pe...

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...