AcasăPortreteDoar guşterii...

Doar guşterii…

Niciodată nu am spus că-l cunosc. Ne ştim doar. Ne salutăm, stăm la palavre… îndeplinim tot acel ritual simplificat care ne îngăduie să ne numim amici. De fapt îl suport cu greutate mai mult de un minut. Un minut e în regulă, ne salutăm, aruncăm o glumă… apoi începe să mă calce pe nervi cu fanfaronada lui. Îşi ia poza studiată de mascul debordând virilitate, vitalitate şi, în general, tot ce pare încărcat cu testosteron.

Mă enervează felul în care se îmbracă, jeanşii lui mulaţi şi cămăşile descheiate până la buric; mă irită vocea lui fabricată, fals baritonală, cu o raguşeală prefăcută, studiată; frizura dichisită şi obrazul proaspăt neras, cu barba tunsă atent, la exact jumătate de centimetru. La fel cum mă scoate din pepeni aerul flegmatic, indiferenţa jucată, cu care se stropeşte la ieşirea din casă aşa cum se stropeşte cu after shave – demers perfect inutil pentru un macho cu barbă de exact jumătate de centimetru.

Dacă vreodată vedem vreun film împreuna este obligatoriu  să mă scoată din ţâţâni. Cu glumele mârlăneşti, cu hlizeala neroadă şi comentariile inepte: hai, bă, i-o tragi sau o laşi? … ce guşter! bărbaţii nu plâng… numai muierile şi mucoşii.

Îmi recunosc slăbiciunea… Am văzut cândva împreună The Kite Runner şi, la un moment anume, ochii mi s-au înceţoşat. M-a înghiontit hlizind tembel: hai că eşti guşter! plângi la filme? Bărbaţii nu plâng, tată, doar muierile şi mucoşii.

Dacă ascult altă muzică decât heavy mentalul lui… „muzică de popo! schimb-o!”.

Totuşi ne salutăm, stăm de vorbă şi îndeplinim tot acel ritual sumar care ne îngăduie să ne numim amici.  Acum ceva vreme am dat peste el într-un loc unde îmi vine greu să merg, dar în care ajung din când în când, ca să mai stau de vorbă cu tatăl meu, odihnească-l Dumnezeu. Când l-am văzut am tresărit. Nu era acelaşi om pe care îl ştiam. Am avut grijă să nu mă las văzut. Jeanşii nu mai stăteau  cambraţi pe el, iar cămaşa era încheiată aşa cum se cuvine. Gelul lipsea din păr şi vocea urcase cu o octavă, dar era mai caldă, era voce de om. Şi şoptea, aplecat deasupra mormântului. Povestea ceva. Plângea. Şi mângâia crucea. L-am privit aprinzând o lumânare şi aşezând-o cu grijă în cuşca mică, neagră, de tablă. M-am strecurat mai departe cu grijă, fără să mă las văzut. L-am mai văzut aşezând o fotografie pe mormânt, sărutând crucea şi apoi plecând.

La plecare am trecut pe acolo. Nu am să vă spun ce nume scria pe cruce. Nici anii trecuţi acolo. Nici măcar ce era în fotografia micuţă aşezată pe lespede.

Ne salutăm, stăm de vorbă şi îndeplinim tot acel ritual sumar care ne îngăduie să ne numim amici. Ieri ne-am văzut iar. Şi i-am spus că mă bucur să-l revăd. Şi chiar mă bucuram. Din toată inima. Mi-a răspuns:

-Du-te în pula mea, astea-s texte de popo… bem o bere?

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

8 Comments

  1. Exista ‘ceva’ in spatele fiecarei imagini pe care o vedem. Uneori acest ‘ceva’ merita din plin a fi descoperit, alteori nu. Uneori poti descoperi, alteori nu. Iar interpretarile sunt subiective.
    Sa fie si asta text de popo?

  2. Maestre, ai auzit? Şi-a făcut Mecanismu’ blog nou. Nu spun cine-i, că nu vreau să-i fac reclamă, dar s-a dat de gol când a spus că-i ghei de femei…
    Maestre, asemănarea-i izbitoare, jos pălăria!

  3. Incerca sa îl pofteşti sa se duca la „origini” direct, când debitează o marlanie. Urmăreşte atent fizionomia specimenului si daca casca gura sa spună ceva complectează la foc automat „ai sictir”, pe urma te întorci cu spatele si pleci nu este nici un pericol este si las. In privinţa compasiunii ea este fără limite, poate fi acordata aproape oricui. Nu oricui, aproape oricui!!!!!!!!

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Articolul precedent
Articolul următor

More from Author

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația...

Greva celor care…

Înainte de a discuta despre greva cadrelor didactice, despre solicitările lor,...

- A word from our sponsors -

De citit

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...

Greva celor care…

Înainte de a discuta despre greva cadrelor didactice, despre solicitările lor, e bine să aruncă, repede, o privire peste ceea ce este astăzi sistemul de învățământ. E ceva mai mult decât o simplă punere în context. Prima constatare, obligatorie, de neocolit, este că, de fapt, nu mai putem...

Alegeri în Turcia

Miza alegerilor prezidențiale din Turcia, din perspectivă geopolitică, nu are cum fi subestimată. Analiștii de ocazie vorbesc despre o confruntare dintre blocul ultra-conservator, condus de Erdogan, și mișcarea reformatoare care l-ar avea în frunte pe Kilicdaroglu. Alții vorbesc despre o competiție între suveranism și globalism. Nu lipsesc...

Din târtița presei

Acum 10-12 ani, pe când acest blog începea să capete formă, îmi plăcea să fac un soi de "revistă a presei". Pe atunci mai aveam ceva ce semăna, vag, cu presa. Încă era ofițerime pe-acolo. Acum doar tablagii. Nu știu dacă am să încep iar să cern știrile,...

Epistoleții și lumea cea nouă

Epistolele publice, dincolo de intenția formal declarată, au devenit autentice exersări ale unui narcisism inargumentabil. Nu servesc unei cauze, deși, tot formal, întotdeauna e identificată una. Cauza proclamată e doar urzeala străvezie pe care se țes piesagiile vanității la izvor, răpiri din uitare și vânări de atenție....

Bombardistan

Ca un vrednic cetățean al secolului XXșiunu îmi molfăi revolta pe Facebook, în țarcul special amenajat, sub bolta cocoșată a regulilor comunității. Orice altă formă de revoltă ar presupune o ieșire din lene și trecerea în alt țarc, unul mult mai aproape de abator. Constanța. E orașul: în...

Nesimțitul

Domnul Iohannis e un nesimțit. Nu e nimic insultător în această afirmație, e o simplă constatare tehnică, rece. Unii sunt blonzi, înalți sau pistruiați - domnul Iohannis e nesimțit. Suspectat, pe nedrept, de cinism, în unele situații, de lipsă de empatie, în altele, ori de lipsă de...

Versiunea neoficială

Imaginea corectă a ce se întâmplă azi în lume nu poate fi obținută consumând știri din sursele oficiale. Prea multă propagandă. Canalele pretins alternative sunt dominate de irațională isterie și fabulații. Singura șansă e un conspect lucid al informațiilor și un minim efort de corelare. Deci: În anii...

Locuri de poveste: Trăbulești

Într-o epocă în care interesul turiștilor pare să se îndrepte mai ales către destinații exotice, există un loc aparte de care, probabil, puțini au auzit: Trăbulești. Turiștii dornici de frumos, de peisaje încântătoare și de autentice incursiuni culturale, nu vor găsi aici nimic care i-ar putea interesa....

Post-istorie sau preistorie

Odată cu prăbușirea Uniunii Sovietice și instalarea temeinică și permanentă (părea pe  atunci!) a lumii unipolare, Fukuyama s-a grăbit să anunțe sfârșitul istoriei. Conform acestei ipoteze, navigam în apele veșnic calme ale post-istoriei. Umanitatea era ferită de acum de  sezoniere confruntări ideologice, căuutări ori rătăciri. Hegemonia americană...