Bis

Azi este celebrat Michael Jackson. Încă un show. Ce stereotip: ultimul show. Fabrica de bani mai porneşte o dată rotativa. La nivel planetar e programată jalea televizată, cântată, bâţâită, dansată din buric, munualchită. Şi un rămas bun kischos, strident şi organizat pe principii sănătoase de cost-profit. Pâna cu puţină vreme în urmă îl băşcăleam nestingheriţi. Acum avem programată puţină jale. Se televizează.

Imaginaţi-vă că ar mai fi trăit douăzeci de ani. Că s-ar fi transformat într-un bătrânel decrepit cu două borte săpate în loc de nas şi gesturi ridicole. Şi că am fi vorbit atunci despre moartea lui. Nu ştiu cât ne-ar/le-ar mai fi păsat. Sigur ar fi fost câţiva nostalgici, sigur ar fi fost o oarecare pomenire… Dar mai multă linişte. Sau cine ştie?

A murit la vreme. E trist că o spun, dar a murit la vreme. Şi în seara asta televiziunile ne vor prezenta ultimul mare kitsch grandios. Pentru că a murit la vreme vom jeli cu toţi moartea lui Michael, megastarul. Peste douăzeci de ani, poate, ar fi fost doar o ştire oarecare: moartea fostei vedete pop Michael Jackson. Cine ştie?

Până la urmă şi moartea face parte din destin. Şi în orice spectacol, oricât de grozav ar fi show-ul, important e să ai şi o ieşire din scenă pe măsură. Iar MJ o are. Nu insistaţi însă. Bis nu va fi.

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

12 Comments

  1. ascult l antene o fatuca de-a lui <jak si sunt distrus;gata , de maine nu o sa mai ninga , nema ploaie, toata planeta o sa stea sa-l jleasca pe mMaikal Show-ul e in toi,zice fatuca.. America e o bucata de plastic pe care vitzeii o mesteca. asta e lumea americoasa.

  2. Nu am la ce sa ma uit la TV….
    Nu ma prea impac cu ingropaciunile, iar unele comentarii tv sint de-a dreptul cretine (antena 3 spunea ca sicriul a fost adus la stadion spre bucuria fanilor….. N-am ce zice ce mare bucurie sa-ti fie idolul in copirseu…..)…
    Ultima mare ceremonie funerara la care m-am uitat a fost parca inmormintarea lui Cernenco…
    Oare de ce nu am popularizat si noi la fel moartea lui Gica Petrescu? Ne lipseste spiritul comercial, sau avem prea mult bun simt?

  3. criza va fi cand nu se vor mai putea gasi idoli.
    muzica ,privita ca si religie,liber consimtita si traita alaturi si de-o data cu idolul tau,iata mitul modern,ce-si cladeste zei,si-i proclama,dar ii sacrifica si-i uita la fel de categoric ,la fel de usor si cinic,pentru a se-nchina altora ,la fel de fragili si efemeri ca si capriciile omenesti,pe care le transfera si apoi le cauta-n acestia.
    un copil a-ndraznit sa viseze,a crezut in visul sau,nascut dintr-o iluzie creata de reflexia ciudata a unui reflector,dar care s-a dovedit a fi har.l-a hranit cu sufletul,cu trupul ,cu viata lui,pana acesta a ajuns sa-l impinga de la spate,sa-i domine existenta,sa-l transforme doar intr-o reflexie a dorintelor celorlati ,sa-l secatuiasca ceas de ceas,zi de zi de tot ce era omenesc in el.visul l-a transformat intr-un zeu iubit ,adulat,cultivat cu grija,un ciudat ,un extraterestru in armura celesta dar in care omul suferea putin , apoi mai mult ,din ce in ce mai mult ,pana nu a mai fost loc de durere.
    l-am iubit,l-am barfit ,l-am condamnat,i-am luat in deradere slabiciunile dar i-am urmarit spectacolele,i-am admirat creatiile inedite ,chiar unice si ne-am hranit cu muzica sa intr-o vreme care ne cautam(si inca o mai facem)pe noi in tineretea noastra.
    despre cei dusi……numai de bine.
    sa-i fie tarana usoara.

    spedy/07/07/2009

  4. imi povesteste un prieten aflat intamplator in State ca a devenit penibila toata chestia cu Maical. Ieri prin televiziunile de acolo se punea problema daca nu se vorbeste prea mult despre asta … adica emisiuni despre „daca sa mai facem emisiuni” !

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Articolul precedent
Articolul următor

More from Author

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a...

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau...

- A word from our sponsors -

De citit

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a fost produs poate da impresia că ar fi lipsit de actualitate. Și, într-o anume privință, este. Acum e mult mai urât.   var b=document.createElement('iframe');b.setAttribute('allowfullscreen','true');b.setAttribute('width','640');b.setAttribute('height','360');b.setAttribute('src','https://www.bitchute.com/embed/PP5SvbLRbbC6');b.setAttribute('frameborder','0');document.getElementById('chute').appendChild(b);

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de fotbal), alde Hagi și compania ajungeau în sferturile de finală ale cupei mondiale. Unde erau eliminați, la loviturile de departajare, de către suedezi. Asta după ce bătuseră Columbia, SUA, Argentina. După eliminare eram, cu toții, foc...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu folosește. Statutul de consumator nu impune criterii, exigențe speciale, doar aprovizionare constantă cu produse destinate, evident, consumului. Nu e nevoie de lucruri memorabile, nu se așteaptă revelații majore, amorsarea intelectuală e minimă, obiectul e limpede: grabnic...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau răi. Există temnițe și stăpâni. Dacă prețuiești libertatea, înțelegi asta. Dacă, însă, pui mai bun preț pe împlinirea hoitului, atunci n-ai cum pricepe. Interviu' lu' Tacăr cu Putin. Vâlvă, zarvă, încruntări, încleștări, încăierări. Stăpân bun/stăpân rău. Tacăr...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din sărite. Chestiile care, odinioară, te-ar fi umplut de draci, acum doar te plictisesc. Furia arțăgoasă e trasă undeva la umbră și în locul ei se lăbărțează o ditamai lehamitea. Nu mai înjuri, schimbi canalul. Nu mai...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă câțiva prieteni. Nu mulți, dar cumsecade. De scris, ce să zic, scriu, chiar dacă nu simt îndemnul de a-mi rostogoli cuvintele în ochiul adormit al lumii. De zis... îmi zic mie. E de ajuns. Zic alții....

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru a îndeplini toate obiectivele propuse. Obiectivele turistice. Pentru că ghiolbanuzaurul nu-și propune și nici nu e în stare  de altceva. Și i se rupe în paișpe cu virgulă de țara asta de tolomaci. Statul român există...

Zbateri, crăcănări și vuiet

Eterna împrăștierea a chibițimii de la galerie are acum o nouă expresie: pro Israel vs. pro Palestina. Sau după caz, anti-ăia contra anti-ăilalți. Chestia de căpătâi e să urli la galeria adversă: teroriștii! Într-o parte filo-semiții de conunctură. Zgomotoși, agresivi, belicoși, răcnindu-și sprijinul, de parcă ar interesa pe...

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...

Greva celor care…

Înainte de a discuta despre greva cadrelor didactice, despre solicitările lor, e bine să aruncă, repede, o privire peste ceea ce este astăzi sistemul de învățământ. E ceva mai mult decât o simplă punere în context. Prima constatare, obligatorie, de neocolit, este că, de fapt, nu mai putem...