AcasăRabbi ziceÎmi vedeţi penele?

Îmi vedeţi penele?

De câteva zile nu am avut vreme nici să mă cercetez, să văd dacă mai sunt viu. Şi de ce. Abia astăzi am găsit vreme să fac obişnuitul rond al blogurilor. Şi făcând asta am poposit la prietenul Cabral. Am poposit mai mult de o clipă. Mai mult de un ceas. Am rămas pur şi simplu acolo până când am reuşit să mă ridic, întâi pe coate, cu greutate, respirând greu, apoi temător pe picioare. Dar m-am ridicat. Şi pentru asta am a le mulţumi cititorilor lui Cabral.

Mai întâi citiţi aici. Iar apoi parcurgeţi comentariile, vă vor ajuta să vă ridicaţi, să împingeţi aer în plămâni.

Nu ştiu cine e cretinul care mi-a mâhnit prietenul, dar de cretini nu duce lipsă ţara asta. În un an şi jumătate de când trag de blogul ăsta puţine au fost zilele în care nu mi s-a pomenit de Auschwitz ori despre rolul benefic al camerei de gazare în asigurarea curăţeniei rasei albe. Am dat porcăriilor ăstora importanţa pe care o merită.  Azi, citind la Cabral, am înţeles că greşeam.

Astăzi Cabral pare să fi trecut momentul de scârbă şi jale. Şi mă bucură asta. Pentru că e un om bun. Pentru că sunt puţini oamenii pur şi simplu buni. Pentru că are cititori asemenea, cititori pe care îi merită. Şi ne închipuim că acum e totul în regulă, că din nou, noi, suma celor buni am biruit şi am mai gonit o dată negura. Şi nu e aşa. Doar ne-am strâns zid în jurul unuia de al nostru, lovit acum. Şi ne-am strâns mai aproape, lipindu-ne până la nivel epidermic ( acolo unde pigmentul nu mai există ci doar respiraţia adâncă a ceea ce ne face oameni), înghesuindu-ne în colţul ăsta îngust al odăii numită România. Şi ne-am închipuit că e bine. Şi că am alungat demonii. Şi nu e bine. Nici demonii nu-s speriaţi. Doar noi vrem să vedem astfel. Şi cu zidul făcut din noi în jurul celui lovit credem că am clădit în odaia cea mare o alta mai mică, una a noastră. În care cu toţii ştim zbura. Indiferent de numărul şi culoarea penelor, aici, cu toţi avem aripi. Unele nici nu au pene, sunt doar o membrană de piele uscată întinsă pe o aripă de liliac. Dar suntem noi. În odaia noastră. În odaia cea mare a lor.

Iar dacă vă uitaţi atent la mine, spuneţi, nu e aşa că îmi vedeţi penele? Sunt corb şi Edgar Allan mi-e martor.

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

5 Comments

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

More from Author

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din...

- A word from our sponsors -

De citit

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de fotbal), alde Hagi și compania ajungeau în sferturile de finală ale cupei mondiale. Unde erau eliminați, la loviturile de departajare, de către suedezi. Asta după ce bătuseră Columbia, SUA, Argentina. După eliminare eram, cu toții, foc...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu folosește. Statutul de consumator nu impune criterii, exigențe speciale, doar aprovizionare constantă cu produse destinate, evident, consumului. Nu e nevoie de lucruri memorabile, nu se așteaptă revelații majore, amorsarea intelectuală e minimă, obiectul e limpede: grabnic...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau răi. Există temnițe și stăpâni. Dacă prețuiești libertatea, înțelegi asta. Dacă, însă, pui mai bun preț pe împlinirea hoitului, atunci n-ai cum pricepe. Interviu' lu' Tacăr cu Putin. Vâlvă, zarvă, încruntări, încleștări, încăierări. Stăpân bun/stăpân rău. Tacăr...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din sărite. Chestiile care, odinioară, te-ar fi umplut de draci, acum doar te plictisesc. Furia arțăgoasă e trasă undeva la umbră și în locul ei se lăbărțează o ditamai lehamitea. Nu mai înjuri, schimbi canalul. Nu mai...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă câțiva prieteni. Nu mulți, dar cumsecade. De scris, ce să zic, scriu, chiar dacă nu simt îndemnul de a-mi rostogoli cuvintele în ochiul adormit al lumii. De zis... îmi zic mie. E de ajuns. Zic alții....

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru a îndeplini toate obiectivele propuse. Obiectivele turistice. Pentru că ghiolbanuzaurul nu-și propune și nici nu e în stare  de altceva. Și i se rupe în paișpe cu virgulă de țara asta de tolomaci. Statul român există...

Zbateri, crăcănări și vuiet

Eterna împrăștierea a chibițimii de la galerie are acum o nouă expresie: pro Israel vs. pro Palestina. Sau după caz, anti-ăia contra anti-ăilalți. Chestia de căpătâi e să urli la galeria adversă: teroriștii! Într-o parte filo-semiții de conunctură. Zgomotoși, agresivi, belicoși, răcnindu-și sprijinul, de parcă ar interesa pe...

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...

Greva celor care…

Înainte de a discuta despre greva cadrelor didactice, despre solicitările lor, e bine să aruncă, repede, o privire peste ceea ce este astăzi sistemul de învățământ. E ceva mai mult decât o simplă punere în context. Prima constatare, obligatorie, de neocolit, este că, de fapt, nu mai putem...

Alegeri în Turcia

Miza alegerilor prezidențiale din Turcia, din perspectivă geopolitică, nu are cum fi subestimată. Analiștii de ocazie vorbesc despre o confruntare dintre blocul ultra-conservator, condus de Erdogan, și mișcarea reformatoare care l-ar avea în frunte pe Kilicdaroglu. Alții vorbesc despre o competiție între suveranism și globalism. Nu lipsesc...