Acasănea stereNea Stere şi autonomia

Nea Stere şi autonomia

2966

Grupul e strâns compact în jurul maşinii. Nea Mătreaţă se scarpină în cur, Manivelă îşi tot aranjează freza cu gel de scuipat iar nea Stere plescăie din buze, cu mâinile în şold. Agramatu’ şi-a tras maşină. Agramatu’ e un prieten al celor trei, iar porecla îl descrie. Îşi laudă fălos rabla cu număr de Bulgaria:

– E ca nouă, n-are decât vreo opj dă mii dă kilometri şi dacă o băgam la noi mai luam una…

-Pe benzină? se interesează nea Mătreaţă.

-Motorină! îl lămureşte Agramatu’. Ete, scaunele e dă pele, volan dă pele, şi pă uşi e cu pele…

-Câte vaci belite ca să se plimbe un bou! e nea Stere cătrănit.

-Bre, mă laşi? se enervează Agramatu’. Că nu d’aia v-am chemat. Stai să vină şi Zepelinu’ cu Magistralu’ că e probleme dă descotat.

-Bă, du-te sub buric la mă-ta! hlizeşte nea Mătreaţă. Ce probleme aveţi bă, „dă descotat”?

Nu apucă Agramatu’ să-i raspundă că hlizeală mătreţiană se împerechează cu voia bună nătângă a marelui gânditor nea Stere:

-Ete, că până una alta vine Mecanismu’! Ce faci, frumoaso, ai plecat la florărie?

– Ce faceţi, dragă ? Mecanismu e mereu prietenos. Nu dă mâna cu nimeni, dar îşi rânjeşte fasolea şi îşi face vânt cu capacul unei cutii de brânză topită.

-Băi, poponici- îl ia Agramatu’ scurt la interviu- ai trecut la din asta topită? Ailaltă ţi se lipeşte dă amigdală? Câtă brânzică ai băgat tu la gingie, ‘tu-ţi drepturile lu’ Europa mă-tii…

Mai departe naraţiunea ar trebui să evoce felul în care s-a mişcat piciorul Mecanismului, unghiul la care s-a chircit Agramatu’, chicoteala tălâmbă a celor doi Nea şi vocea piţigăiată a lu’ Agramatu spunând:

-Bă… la coae nu se dă, ‘te-n rangă de poponar.

Depăşim această fază a evocării menţionând doar că trăscăul lui nea Stere poate stinge mari conflicte şi naşte prietenii trainice. Într-un târziu apare şi Zepelinu’ însoţit de al său tovarăş de fapt de bravură, Magistralu’.

– Deci, bre! începe Agramatu’ exprimarea. Băeţii a studiat cazuri şi are experienţă cu dreptu’ şi juridicu’…

-Corect! aprobă nea Stere. La câtă pârnaie au băgat.

Zepelinu se uită chiorâş, Magistralu’ îşi drege vocea, întindea de breteau de la maieu, îşi studiază tatuajul, trage de lănţoaie, dar nu zice nimic.

– Bre, deci chestia e studiată…

– Ce chestie, lexicalule? îl repede acelaşi imperturbabil nea Stere.

– Bre, deci… ne declarăm independenţa. Noi de la scara B facem republică separată.

– Să mor io! îşi beleşte ochii şi Magistralu’.

– Hai, lasă-mă ! nea Matreaţă e deja pe jos.

– Da, bre. Scrie la drepturile omului. Ca ăia din Kosovo. Facem republică separată şi-i dăm muie lu’ Boc şi nu mai plătim impozite.

La faza asta grupul de Nea se pune pe râs de balamuc:

– Da’ de când pizda mă-tii se pune impozit pe furăciuni, băi pasăre?

– Bre, e treabă serioasă. Dacă vreţi faceţi şi voi la scara A şi ne unim şi ne băgăm la ONU. Ăla mic a lu’ magistralu’ ne face şi paşapoarte pe calculator. E modele, are emprimată de aia…

Mecanismu’ priveşte galeş spre căpiaţii autonomi. Apoi se manţofeşte:

-Eu nu mă bag, că nu ştiţi să trataţi minorităţile sexuale.

-Du-te, bă, dracu’, bulache! îl repede Zepelinu’. Tu oricum nu stai la noi în bloc.

-Da- întăreşte şi Magistralu’- şi la noi în bloc n-are cin’ să te ardă în bulan.

– Bă! zbiară nea Stere la ei. Ho! Gata! Aşa, hă? Faci republică la scara B, ai?

-Îhî ! behăie cei trei separatişti.

– Şi nu mai plătiţi impozite?

-Muie!

-Pula impozite!

-Nu mai plătim!

– Bă! mai zbiară o dată nea Stere să le bage minţile în cap. Şi dacă vă taie primăria apa şi n-aveţi cu ce împinge căcatu’ pe ţeavă? Hă? Vă trage primăria o blocada ca la Stalingrad.

Separatiştii au înlemnit. Magistralu’ îi rade un  şut în cur lu’ Zepelin. Zepelin un şut în cur lu’ Agramatu’. Agramatu’ năduşeşte şi trage un picior în cauciuc.

-Tu cu separatismele tale, în morţii mă-tii! îl înjură aparatul de zbor mai uşor decât aerul pe Agramatu’. Magistralu’ îi arată pumnii şi îşi ia tovarăsul de maieu, plecând mai departe, pe strada aflată încă în România.

Cei rămaşi se holbează la maşină. Agramatu’ e cătrănit. Nea Stere plescăie din buze:

-Mai bine luai pe benzină. Acu’ motorina e scumpă.

-Da, da’ mai iau de la băieţi de la tractoare că ei n-are cotă… Păcat. Ar fi fost bine cu autonomia…

-Ar fi fost, bă… da’ şi să-ţi pută rahatu’n casă…

– Aşa e… păcat…

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

10 Comments

  1. Io zic aşa: să-şi schimbe Partidul Dreptaţii şi Păcii din România denumirea în Partidul Dreptăţii şi Păcii de la scara B blocu’ lui Nea Stere (P.D.P.S.B.B.N.S), să se mute acolo, să-şi declare independenţa şi să-l pună ministru de externe pe băiatul de a tradus ştirea cu lămâile şi apa mării.
    Aşa ai putea şi matale să-i prinzi pe toţi într-o singură postare, iar noi am putea să râdem în voie de ei că, deh, ar fi altă ţară de-acuma, nu?

  2. Acu, io as zice ca textul e genial, daca n-ar fi asa de separatist si nu m-ar roade in halul asta pizma… Nea Stere cam taie avintul oricaruia care incearca o schimbare in tara asta. Asta demonstreaza ca de-aia vom ramine mereu in cacatul in care ne scaldam de zeci de ani. Dar, de, suntem patrioti: aici ne-am nascut, aici raminem, la dracu.

  3. „Câte vaci belite ca să se plimbe un bou! ” asta-i adanca bre.mare filosof Nea Stere…valabil si principiul cu descarcarea de sarcini…

    spedy/08/07/2009

  4. Nea Stere e o personalitate de la care dobitocii de parlamentari si marea majoritate a politicienilor ramani ar avea ce invata….
    Da chiar Rabbi, pe cand o carte cu Nea Stere?

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Articolul precedent
Articolul următor

More from Author

Care este

De bună vreme n-am mai scris, n-am mai vorbit, n-am mai...

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a...

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu...

- A word from our sponsors -

De citit

Care este

De bună vreme n-am mai scris, n-am mai vorbit, n-am mai ciripit, n-am mai mormăit. Ar fi fost și păcat să stric așa bunătate de zarvă patriotică în care toți anapodașii nației cătau a da lumii răgete despre necăjelile lor. Și e nostim să vezi pâlcurile de...

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a fost produs poate da impresia că ar fi lipsit de actualitate. Și, într-o anume privință, este. Acum e mult mai urât.   var b=document.createElement('iframe');b.setAttribute('allowfullscreen','true');b.setAttribute('width','640');b.setAttribute('height','360');b.setAttribute('src','https://www.bitchute.com/embed/PP5SvbLRbbC6');b.setAttribute('frameborder','0');document.getElementById('chute').appendChild(b);

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de fotbal), alde Hagi și compania ajungeau în sferturile de finală ale cupei mondiale. Unde erau eliminați, la loviturile de departajare, de către suedezi. Asta după ce bătuseră Columbia, SUA, Argentina. După eliminare eram, cu toții, foc...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu folosește. Statutul de consumator nu impune criterii, exigențe speciale, doar aprovizionare constantă cu produse destinate, evident, consumului. Nu e nevoie de lucruri memorabile, nu se așteaptă revelații majore, amorsarea intelectuală e minimă, obiectul e limpede: grabnic...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau răi. Există temnițe și stăpâni. Dacă prețuiești libertatea, înțelegi asta. Dacă, însă, pui mai bun preț pe împlinirea hoitului, atunci n-ai cum pricepe. Interviu' lu' Tacăr cu Putin. Vâlvă, zarvă, încruntări, încleștări, încăierări. Stăpân bun/stăpân rău. Tacăr...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din sărite. Chestiile care, odinioară, te-ar fi umplut de draci, acum doar te plictisesc. Furia arțăgoasă e trasă undeva la umbră și în locul ei se lăbărțează o ditamai lehamitea. Nu mai înjuri, schimbi canalul. Nu mai...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă câțiva prieteni. Nu mulți, dar cumsecade. De scris, ce să zic, scriu, chiar dacă nu simt îndemnul de a-mi rostogoli cuvintele în ochiul adormit al lumii. De zis... îmi zic mie. E de ajuns. Zic alții....

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru a îndeplini toate obiectivele propuse. Obiectivele turistice. Pentru că ghiolbanuzaurul nu-și propune și nici nu e în stare  de altceva. Și i se rupe în paișpe cu virgulă de țara asta de tolomaci. Statul român există...

Zbateri, crăcănări și vuiet

Eterna împrăștierea a chibițimii de la galerie are acum o nouă expresie: pro Israel vs. pro Palestina. Sau după caz, anti-ăia contra anti-ăilalți. Chestia de căpătâi e să urli la galeria adversă: teroriștii! Într-o parte filo-semiții de conunctură. Zgomotoși, agresivi, belicoși, răcnindu-și sprijinul, de parcă ar interesa pe...

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...