AcasăRabbi ziceDe ce n-am chef

De ce n-am chef

N-am scris nimic ieri. Că n-am avut când. Nici azi n-aş prea scrie. Să vă spun de ce.

Pe una din şoselele patriei are loc un accident. Nu contează câte vehicule sunt implicate, nici numărul de victime. Mă rog, sigur că, de fapt, contează, dar e irelevant la discuţia de faţă. Important e că, la locul cu pricina, apar deîndată nelipsiţii gură-cască şi martorii „obiectivi”. E mereu unul care spune:

– Ăla cu maşina cu număr străin e de vină. Avea peste o su’ cincizeci la oră, l-am văzut eu cum a intrat pe…

În mod inevitabil apare şi obiectivul de conjunctură:

– Da’ şi ăla cu Dacia… nu-i mergeau farurile, că l-am văzut când…

La o astfel de ocazie se întâmplă mereu să existe şi alte opinii. Musai indignatul perpetuu:

– Lasă-mă, domnule! Astea-s şosele? De-aia moare lumea! Uite câta-i groapa, marcaje nu-s, indicator nu! Pe ce se duc banii noştri?

Între timp apare ambulanţa. Descarcerarea. Atunci martorii de ocazie devin experţi în primul ajutor şi în descarcerare.

-Să-i dea oxigen, nu atele! Uite de ce le arde lor!

– Hai, mă frate, că uşa aia o deschid eu cu o rangă!

Dacă mai zăboveşti o vreme apare şi poliţia. Poliţiştii sunt sobri, dau impresia că au habar ce fac. Încep să măsoare, se scarpină în creştet cu o expresie preocupată. E mereu şi unul mai mic în grad care îi invită pe gură cască să:

– Circulaţi, hai dom’le, lăsaţi-ne să ne facem treaba. Să rămână doar martorii…

Şi întotdeauna există şi poliţistul jovial, gata să socializeze discret cu cei de faţă:

-Dacă sunt nebuni, dom’le… Conduc ca nebunii… şi dacă-i oprim noi zice că poliţiştii e răi…

În vremea asta doi dintre martori mai să se încaiere:

– Ce caută ăla cu motocicleta pe drumul public, mă? Din cauza lor sunt toate nenorocirile?

– Eşti comunist bătrân, ce, tot ca pe vremea lu’ Ceauşescu? Tinerii n-au voie să…

Pe asfalt sunt urme de sânge, fiare contorsionate, cioburi, bucăţi de metal, o mână ruptă de trup… Martorii se pun cu greu de acord, par să fi văzut lucruri diferite. Cei de la salvare ridică resemnaţi din umeri: au ajuns prea târziul sau nu mai era nimic de făcut ori maşina lor nu e dotată cu echipamentele care le-ar fi permis să… Poliţistul cel mai mare în grad e încruntat şi se tot răţoieşte la cei de faţă: „lăsaţi-ne să ne facem treaba”.

Cam asta e treaba cu ce se întâmplă azi în România. Toate se duc dracului iar noi ne dăm cu părerea. De asta n-am avut chef să scriu.

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

12 Comments

  1. Rabbi, ai dreptate, am tăcut…

    …da’ io tot cred că boul ăla cu numere de germania a fost de vină, c-a depăşit linia continuă, săraca Dacie a evitat cât a putut, dar…

  2. Daca avea numere de germania, atunci nu stiu. Daca erau numere de ungaria stiam sigur; dadeam si declaratie, ma duceam si de martor … dadeam si sange …

    Totusi, pe mine in situatii din astea ma supere si faptul ca nimeni nu se gandeste sa puna un triunghi reflectorizant. Daca totusi se gandeste careva, atunci il pune chiar langa masina, de parca ar mai avea vre-un rost.

    Nici eu nu am putut sa lucrez azi. Mi-am luat liber dupa masa.

  3. Perfecta descriere.
    Am fost martor la un accident, am fost primul om venit sa ajute si acum mi-am adus aminte cum am „admirat” cum incet incet toti cei descrisi de tine si-au facut aparitia si rolul acolo.

    Minunate vremuri, minunata tara, minunat popor.
    Ce suntem noi carcotasi nu stiu… daca toate sunt minunate 🙂

  4. Rabbi, noi, romanii, ne pricepem la toate cele, si ca atare, nu ne precupetim niciun efort de a da sfaturi si de a-i invata pe altii cum e mai bine! Chestia este ca si atunci cand suntem paraleli cu tema sau situatia in cauza, sa nu parem atat de prosti, musai, trebuie sa ne dam si noi cu presupusul!

  5. Apai, chef eu nu am de pe la inceputul anului… Anului trecut adica 😀

    Cit despre restul, ce sa zic, mi-am facut masina maioneza, din vina mea, dar 90% din cei strinsi in jur au incercat sa ajute cu ceva: au incercat sa ma scoata din masina (n-au reusit, tot eu saracul a trebuit sa ma fortez sa deschid nenorocita de portiera, si am reusit), au dat jos bornele de pe baterie, au pus triunghiuri, au sunat la 112, au dat declaratii, au dirijat circulatia pina a venit politia, dupa cercetari au facut rost de o matura sa curete soseaua, un politist m-a ajutat sa-mi gasesc ochelarii zburati de pe nas la impact, o placere… doar vreo doua babe stateau si se uitau fara sa zica nimic, iar un tip cu o galeata cu afine incerca sa faca vinzare printre cei strinsi 😀

    Dar am vazut si genul de strinsura descrisa de tine…

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Articolul precedent
Articolul următor

More from Author

Care este

De bună vreme n-am mai scris, n-am mai vorbit, n-am mai...

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a...

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu...

- A word from our sponsors -

De citit

Care este

De bună vreme n-am mai scris, n-am mai vorbit, n-am mai ciripit, n-am mai mormăit. Ar fi fost și păcat să stric așa bunătate de zarvă patriotică în care toți anapodașii nației cătau a da lumii răgete despre necăjelile lor. Și e nostim să vezi pâlcurile de...

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a fost produs poate da impresia că ar fi lipsit de actualitate. Și, într-o anume privință, este. Acum e mult mai urât.   var b=document.createElement('iframe');b.setAttribute('allowfullscreen','true');b.setAttribute('width','640');b.setAttribute('height','360');b.setAttribute('src','https://www.bitchute.com/embed/PP5SvbLRbbC6');b.setAttribute('frameborder','0');document.getElementById('chute').appendChild(b);

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de fotbal), alde Hagi și compania ajungeau în sferturile de finală ale cupei mondiale. Unde erau eliminați, la loviturile de departajare, de către suedezi. Asta după ce bătuseră Columbia, SUA, Argentina. După eliminare eram, cu toții, foc...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu folosește. Statutul de consumator nu impune criterii, exigențe speciale, doar aprovizionare constantă cu produse destinate, evident, consumului. Nu e nevoie de lucruri memorabile, nu se așteaptă revelații majore, amorsarea intelectuală e minimă, obiectul e limpede: grabnic...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau răi. Există temnițe și stăpâni. Dacă prețuiești libertatea, înțelegi asta. Dacă, însă, pui mai bun preț pe împlinirea hoitului, atunci n-ai cum pricepe. Interviu' lu' Tacăr cu Putin. Vâlvă, zarvă, încruntări, încleștări, încăierări. Stăpân bun/stăpân rău. Tacăr...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din sărite. Chestiile care, odinioară, te-ar fi umplut de draci, acum doar te plictisesc. Furia arțăgoasă e trasă undeva la umbră și în locul ei se lăbărțează o ditamai lehamitea. Nu mai înjuri, schimbi canalul. Nu mai...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă câțiva prieteni. Nu mulți, dar cumsecade. De scris, ce să zic, scriu, chiar dacă nu simt îndemnul de a-mi rostogoli cuvintele în ochiul adormit al lumii. De zis... îmi zic mie. E de ajuns. Zic alții....

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru a îndeplini toate obiectivele propuse. Obiectivele turistice. Pentru că ghiolbanuzaurul nu-și propune și nici nu e în stare  de altceva. Și i se rupe în paișpe cu virgulă de țara asta de tolomaci. Statul român există...

Zbateri, crăcănări și vuiet

Eterna împrăștierea a chibițimii de la galerie are acum o nouă expresie: pro Israel vs. pro Palestina. Sau după caz, anti-ăia contra anti-ăilalți. Chestia de căpătâi e să urli la galeria adversă: teroriștii! Într-o parte filo-semiții de conunctură. Zgomotoși, agresivi, belicoși, răcnindu-și sprijinul, de parcă ar interesa pe...

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...