Apărătorul constituţiei

Am scris cu ceva vreme în urma că Traian Băsescu nu se va da înapoi de la nimic din ceea ce, crede el, că i-ar putea aduce cel de-al doilea mandat. De la absolut nimic. După exerciţiile de înviorare de ieri, de la Tuşnad, mi-am dat seama că nu greşeam.

O analiză serioasă a „discursului” prezidenţial de sâmbătă ar fi un exces. Pentru că nici prezenţa jucătorului acolo, nici „discursul” său nu urmăreau să fie luate cu adevărat în serios, ci doar remarcate. Era limpede care e rostul manifestării de acolo, o scurtă privire asupra listei invitaţilor era mai mult decât edificatoare. Trebuie să fii nu naiv, ci de-a dreptul imbecil ca să îţi imaginezi că Traian Băsescu s-a aflat acolo, în calitate de şef al statului, pentru a apăra ideea de integritate teritorială ori pentru a-şi afirma respectul faţă de o constituţie pe care a tropăit când şi cum a vrut. Gestul său este exclusiv unul de recuperare a unui anumit electorat.

Dintre candidaţii la prezidenţiale, Traian Băsescu se află în postura cea mai avantajoasă. Dincolo de faptul că foloseşte fără jenă şi fără bun simţ resursele statului pentru gustările electorale pe la serbările câmpeneşti ( de tipul Târgului de fete de pe Muntele Găina) mai are un avantaj important: timp. Pentru că Băsescu, spre deosebire de principalii contracandidaţi, are două săptămâni în plus de campanie electorală. E singurul dintre ei care poate fi sigur de prezenţa în turul doi al alegerilor prezidenţiale. De aici şi construcţia aparte a campaniei sale electorale, una care vizează deja turul doi. Iar pentru Băsescu este prea puţin important cine va fi contracandidatul în turul doi, mult mai important fiind de unde ar putea obţine voturile necesare pentru a câştiga. Iar voturile naţionaliştilor români pot face diferenţă.

Într-o logică rece, încărcată de cinism, zgândărirea naţionalismului, aşa cum s-a întâmplat la Tuşnad, este una extrem de eficientă. Periculoasă pentru stabilitatea internă, dar eficientă. Sincronizarea este şi ea cum nu se putea mai bună, la doar câteva zile după  ce televiziunile ne torturaseră cu imagini ale porcăriilor comise de suporterii nu ştiu cărei echipe maghiare veniţi să îşi susţină echipa. Iar calculul pragmatic îi dă dreptate. Maghiarimea nu va vota cu Geoană în turul doi. Ar putea vota într-o prea mică măsură cu liberalul Crin Antonescu, dar cu siguranţă nu semnificativ, nu într-o măsură determinantă. Cel mai probabil o bună parte din cele 7-8 procente ale maghiarilor se vor duce către Băsescu sau vor lipsi de la urne.  Iar miza o reprezintă acum cele 12 procente , estimate acum de sondaje, ale lui Vadim. Cum spuneam… un pragmatism mizerabil, dar un calcul corect.

Să fim bine înţeleşi, pe fond Băsescu are dreptat,dar asta nu îl face mai puţin ticălos, ori mai puţin ipocrit.Sigur că articolul 1 din Constituţie nu comportă discuţii. Dar la fel au stat lucrurile în toţi cei cinci ani de mandat ai lui Băsescu, ani în care s-a tot perindat prin secuime, în care a tot aţâţat acolo un foc mocnit. Şi nu se poate uita nici cultivarea unui anume tip de relaţii în zonă.

Nu am nicio îndoială că dacă acordarea autonomiei teritoriale pe criterii etnice i-ar putea asigura cel de-al doilea mandat, Traian Băsescu al deveni cel mai fervent susţinător al ei, fabricând, cu aceeaşi voioşie, argumente care să susţină un astfel de demers. Sigur, e doar o convingere a mea pe care nu o pot proba.

În cei cinci ani de mandat Traian Băsescu a demonstrat cât de mult îi pasă de Constituţie, interes naţional sau ordine de drept. Cu vârf şi îndesat. România este mai izolată ca niciodată, deşi membră în UE. Relaţiile cu vecinii cunosc o deteriorare fără precedent. Starea economiei e catastrofală, iar societatea românească se află în plină descompunere şi dezinstituţionalizare. Şi pentru toate acestea soluţia nu e nici pe Muntele Găina, nici în răţoiala imbecilă la naţionaliştii maghiari pe care chiar tu i-ai cultivat vreme bună. Şi mai ales soluţia nu se numeşte Traian Băsescu. Dar cum se numeşte? Nici asta nu vă pot spune.