AcasăRabbi ziceÎnvăţământul care este

Învăţământul care este

Ceea ce se petrece acum la PSD mă amuză peste măsură. Staborul pesedist a chemat-o la giudecăţi pe Abramburica pen’ că ministreşte fără ştiinţa şi binecuvântarea partidului. Care e în toate ce sunt şi în cele ce vor fi. Care este.

Doamna ministru al învăţământului ( formula asta mi se pare idioată:doamnă ministru! suntem în plină confuzie a genului, dar cică aşa ar fi corect!) a decis că trebuie făcut ceva cu fabricile de diplome de-a’mpulea. Cu şcolile alea care produc tâmpiţii de care spunea Băsescu. Tâmpiţi care pot totuşi candida independenţi şi ajunge la Bruxelles. Bun. La faza asta partidul s-a înfoiat în cadre. Că cum adică să tai pulimea de la ţuţuroiu’ cu diplome fără să ceri voie dă la partid. Care este. Şi au chemat-o pe ministresă să o caute de batistuţă şi unghiuţe.

Deci e limpede că nu poti face politica educaţiei româneşti făr’ să te consulţi cu Marean şi Oprişan. Nu se iezistă. Adică e vârât partidul în problema educaţiei ca pula calului în pizda iepei. Şi dacă partidul zice: dimplomele e mbune…păi e mbune. Care este!

Acu’ nu pricep pe unde era partidul când cea cu duioşie numită Abramburica avea a se lupta cu sindicatele de învăţământ care aşteptau măririle de salarii promise. Promise de cine? De partid. Care este. Dar cum nici pula calului nu e într-o perpetuuă erecţie, e de înţeles că nici partidul nu e organ care să stea vârât chiar mereu în văgăuna cea neagră şi umedă.

De asta sunt mai buni pedelicii. Acolo, ministrul culturii, de exemplu, sunt ferm convins că se consultă cu staborul înainte de a da cu forfecuţa-n panglici.

Şi-am încălecat pe-o şa şi am stat aşa degeaba.

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

8 Comments

  1. Candva, inainte de razboi era o onoare deosebita sa absolvi o scoala generala, un liceu.Si omul care absolvea pe atunci o astfel de institutie chiar stia carte, nu ca majoritatea celor de azi.Acu orice agramat ajuns un pic mai sus pe scara sociala isi permite sa faca o faculta, sa-si ia o diploma de doctorat, bani sa fie… Tonul la cantec l-a dat Elena CO2… 🙂 Nea Matreata nu are ceva intentii in sensul asta? Poate cu el pe undeva prin parlamentu nostru, eventual ala ioropean am iesi mai castigati …

  2. Cica anu trecut au absolvit putin peste 100.000 de studenti la Spiru Harte … adica 100.000 ce au peste 18 ani si cu drept de vot. La ei adaugam (fara exagerare) 1 mil de studenti din promotiile anterioare (incepand cu anul 95 nu?) … e bine sa te lupti pentru ei si sa le dai impresia ca-ti pasa de ei din moment ce doar pentru motivul asta ar putea sa te voteze.

    Eu cred ca-i o conspiratie … intentionat Androneasca a facut asa, i-a speriat si acum Geoana si psd`ul ii scapa! Trebuie sa realizam ca totusi astia de au diplome la imprimanta au crescut in cadrul firmei pentru ca aveau studii superioare, ce se fac acum daca li se anuleaza diplomele? Sunt o gramada de tineri ce le pot lua locurile. Androneasca era ministresa si in mandatul trecut si Spiru Haret a dus-o foarte bine!

    Nu stiu … cert e ca o sa tina nebunia pana la alegeri, dupa, Dumnezeu cu mila!

  3. „Că cum adică să tai pulimea de la ţuţuroiu’ cu diplome fără să ceri voie dă la partid”
    Asta e un efect al descentralizarii (anarhice ar spune Ilici) care caracterizeaza acum PSD-ul. Nu mai stie stanga ce face dreapta. E nevoie de o reorganizare „sanatoasa” pe baza vechilor principii ale centralismului democratic 🙂

  4. Rabi , stii cum a zis Voda Lapusneanu : prosti ,da.. multzi.Parafrazand :prosti ,…da cu bani shi posibili votanti joana asha ca-voda Joana ishi baga nu in gura aleia din masina care era pe post de licurici ci in curul lui Abramburica .Cu Basescu e rau , dar… cu Joana avem dezastrul asigurat 10.000% plus

  5. sunt si eu predispus la haz de necaz dar nu pe subiectul asta. pentru ca ma afecteaza direct. la fel am simtit si eu cand a sarit prostanacu pe abramburica s-o tempereze din iesirile-i rebele, dar noi deja stim ca traim in tara in care nu s-a intamplat nimic. parca nici umorul nu mai are acelasi gust.

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

More from Author

Care este

De bună vreme n-am mai scris, n-am mai vorbit, n-am mai...

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a...

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu...

- A word from our sponsors -

De citit

Care este

De bună vreme n-am mai scris, n-am mai vorbit, n-am mai ciripit, n-am mai mormăit. Ar fi fost și păcat să stric așa bunătate de zarvă patriotică în care toți anapodașii nației cătau a da lumii răgete despre necăjelile lor. Și e nostim să vezi pâlcurile de...

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a fost produs poate da impresia că ar fi lipsit de actualitate. Și, într-o anume privință, este. Acum e mult mai urât.   var b=document.createElement('iframe');b.setAttribute('allowfullscreen','true');b.setAttribute('width','640');b.setAttribute('height','360');b.setAttribute('src','https://www.bitchute.com/embed/PP5SvbLRbbC6');b.setAttribute('frameborder','0');document.getElementById('chute').appendChild(b);

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de fotbal), alde Hagi și compania ajungeau în sferturile de finală ale cupei mondiale. Unde erau eliminați, la loviturile de departajare, de către suedezi. Asta după ce bătuseră Columbia, SUA, Argentina. După eliminare eram, cu toții, foc...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu folosește. Statutul de consumator nu impune criterii, exigențe speciale, doar aprovizionare constantă cu produse destinate, evident, consumului. Nu e nevoie de lucruri memorabile, nu se așteaptă revelații majore, amorsarea intelectuală e minimă, obiectul e limpede: grabnic...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau răi. Există temnițe și stăpâni. Dacă prețuiești libertatea, înțelegi asta. Dacă, însă, pui mai bun preț pe împlinirea hoitului, atunci n-ai cum pricepe. Interviu' lu' Tacăr cu Putin. Vâlvă, zarvă, încruntări, încleștări, încăierări. Stăpân bun/stăpân rău. Tacăr...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din sărite. Chestiile care, odinioară, te-ar fi umplut de draci, acum doar te plictisesc. Furia arțăgoasă e trasă undeva la umbră și în locul ei se lăbărțează o ditamai lehamitea. Nu mai înjuri, schimbi canalul. Nu mai...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă câțiva prieteni. Nu mulți, dar cumsecade. De scris, ce să zic, scriu, chiar dacă nu simt îndemnul de a-mi rostogoli cuvintele în ochiul adormit al lumii. De zis... îmi zic mie. E de ajuns. Zic alții....

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru a îndeplini toate obiectivele propuse. Obiectivele turistice. Pentru că ghiolbanuzaurul nu-și propune și nici nu e în stare  de altceva. Și i se rupe în paișpe cu virgulă de țara asta de tolomaci. Statul român există...

Zbateri, crăcănări și vuiet

Eterna împrăștierea a chibițimii de la galerie are acum o nouă expresie: pro Israel vs. pro Palestina. Sau după caz, anti-ăia contra anti-ăilalți. Chestia de căpătâi e să urli la galeria adversă: teroriștii! Într-o parte filo-semiții de conunctură. Zgomotoși, agresivi, belicoși, răcnindu-și sprijinul, de parcă ar interesa pe...

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...