AcasăRabbi ziceVerdictu' lu' pensulă

Verdictu’ lu’ pensulă

Am scris despre povestea „colaborării lui Gică Popescu” cu Securitatea acum câteva săptămâni, când apăruseră primele „dezvăluiri” pe acest subiect. Nu repet ce am spus acolo. „Verdictul” dat ieri de CNSAS merită, totuşi, puţina atenţie.

CNSAS decide că „Fostul fotbalist Gică Popescu nu a colaborat cu Securitatea„.  Teoretic aici discuţia ar trebui închisă. Nu se întâmplă deloc aşa. Pentru că mai departe aflăm că:

Cazimir Ionescu, de la CNSAS, a declarat pentru Antena3 ca fotbalistul a fost obligat, ca orice persoana care a calatorit in strainatate in perioada comunista, sa dea note informative in legatura cu colegii sai, insa a avut grija sa scrie „numai lucruri de bine”.

Time -out! Deci a dat note informative? Atunci a colaborat cu Securitatea. Punct! Vrăjeala cu ” obligat, ca orice persoană” e bună de servit ălora care au turnat şpriţ pe Anvers. De când e CNSAS judecătorul suprem, demiurgul, divinitatea care stabileşte cine a făcut  bine şi cine rău? Ce mama dracului e asta? Asta e treaba moftangiilor care iau leafă degeabă acolo? Să îşi dea cu părerea despre cine a făcut cui bine şi cine nu??? În ce balamuc trăim?

Ca să fiu bine înţeles: CNSAS, din punctul meu de vedere, nu ar trebui să existe. Instituţia asta a fost doar o sinecura pentru nişte personaje dubioase, o sursă de dosare numai bune pentru lucrative operaţiuni de şantaj şi o sculă perfectă pentru albirea unor extrem de nocivi foşti securişti şi turnători- începând cu actualul preşedinte.  Mai departe, sunt convins că Gică Popescu nu a făcut rău nimănui prin declaraţiile sale la Secu. Dar convingerea mea mă priveşte pe mine şi nu am nevoie nici de Dinescu, nici de Cazimir Ionescu pentru a-mi arăta ei care ni-s sfinţii şi care dracii.

În fine, dacă Popescu îşi va face public dosarul, ( ce dosar o fi? de urmărit sau de colaborator? ce dosar face public???) publicul va avea ocazia să îşi formeze propria opinie. În cunoştinţă de cauză. Fără judecăţile divine ale cenesaşilor cu curul roşu. Şi ca să încheiem discuţia asta: nu toţi cei care colaborau cu securitatea erau nişte infami, tot aşa cum, de bunăseamă, nu toţi cei care nu au colaborat au fost nişte inocenţi.

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

13 Comments

  1. Daca toti cei care calatoreau peste hotare dadeau note informative despre colegi, si daca unii scriau de bine si altii de rau, atunci inseamna ca a scris Basescu ? de bine sau de rau ? si despre cine ?

  2. Rabbi,
    ca in copilarie: mi-o aratzi, tzi-o arat:)) Adica iti propun o reciprocitate (nu ca la fotbal, bre) pe blogroll. Si dovada a netzarmuritului respect pe care tzi-l port, ai fi primul meu link pe blogroll:D Ce zici, am si eu dreptate?
    PS Zise o cunostinta comuna, Carmen M., ca s-ar putea chiar sa ne cunoastem…?!

  3. Mi se par aberante discutiile despre Securitate. Daca se dorea sa se faca ceva, marea demascare a colaboratorilor era normala imediat dupa revolutie si efectele erau scontate. Acum este ca frectia la un picior de lemn. Normal ca este aberant CNSAS din moment ce este INUTIL.

  4. Rabbi, „poliţie politică” înseamnă că declara/scria lucruri care afectau/restrângeau drepturile fundamentale ale celor despre care scria. Dacă n-a făcut asta, a scris doar vederi cu andrisant Secu, nu dovezi de poliţie politică.

    • Cu asta pot fi de acord fără probleme. Dar aici discutam despre o chestiune aparte.
      – Cenesaşii susţin că omul nu a colaborat cu Securitatea. Ai dat note informative înseamnă că ai colaborat. Dacă notele alea erau benigne sau nu, e deja altă discuţie. Ori afirmaţia CNSAS e că „din notele informative de la dosar” rezultă că nu a colaborat. Hă? Deci avem dosar de colaborator, cu note informative, dar nu a colaborat? Unde e logica?
      – Nicăieri în zicerile lor subtile nu se pomeneşte despre „poliţie politică”, în cazul cu pricina, ci despre „numai de binele” din notele informative.
      Nu cazul Gică Popescu mă interesează, ci felul în care funcţionează CNSAS. Mi se pare bizar că membrii acestui consiliu decid prin vot cine a făcut „numai de bine” şi cine rău. Nu puţine sunt cazurile în care auzi că verdictul e dat cu X voturi pentru, Y voturi contra. Până la urmă care e criteriul acolo?
      Repet: sunt absolut convins că Popescu nu făcut rău nimănui.
      Cam despre asta vorbeam. Despre fractura logică. Mulţam, Vlad, pentru şansa de a face precizările acestea.

  5. si cand te gandesti ca pentru fix acelasi lucru (note pozitive), a fost linsata madam Musca…
    dar, schizoizii au decis ca in cazul ala a fost colaborare.
    distractiv rau in Romania.
    un examen psihiatric inaintea ocuparii oricarei functii publice ar fi un prim pas vital.

  6. Din nou confundăm lucrurile şi ne indignăm degeaba. Gică Popescu a semnat un acord de colaborare, deci a colaborat. CNSAS este o instituţie care trebuie să decidă dacă o persoană, în cazul de faţă Gică Popescu, a făcut sau nu poliţie politică, adică a făcut rău cuiva prin relaţia sa cu securitatea. Acest verdict este necesar pentru că se leagă de alte legi. De exemplu, atunci când eşti deputat, trebuie să dai o declaraţie pe proprie răspundere dacă ai făcut sau nu ai făcut poliţie politică. Nu ţi se întâmplă nimic dacă zici că ai făcut, pentru asta trebuie să existe o plângere formală din partea victimei, dar dacă tu spui că nu ai făcut şi CNSAS decide că ai făcut, atunci poţi fi găsit vinovat de fals în declaraţii. Ce se întâmplă la acest proces e altă discuţie.
    Aşadar, revenind la cazul Gică Popescu.
    1. A colaborat cu securitatea, o recunoaşte chiar el.
    2. CNSAS spune că nu a făcut poliţie politică.
    Deci nu există nicio fractură de logică. Mai departe, comparaţiile cu Muscă, Voiculescu şi alţii sunt neavenite, e vorba de situaţii cu totul diferite, verdicte diferite, etc. Dacă vreţi le discutăm separat.
    O vorbă, doar, despre utilitatea/inutilitatea CNSAS. E o instituţie care îi ajută pe cei care doresc să afle o anumită parte a adevărului despre o anumită parte a vieţii lor. Dacă pe voi nu vă interesează astfel de lucruri, e inutilă pentru voi. Poate fi, însă, utilă pentru alţii. Indignarea faţă de inutilitatea CNSAS e ca şi cum cineva căruia nu îi place fasolea ar susţine că planta respectivă trebuie eradicată.

  7. Tocmai că am citit şi mi se pare că eşti foarte aspru cu instituţia respectivă, care chiar asta trebuie să facă: să spună cine e bun şi cine e rău, pe baza unor reguli stabilite printr-o lege. O fi fost legea deformată faţă de intenţia iniţiatorului şi sunt de acord că la multe dintre judecăţile emise verdictul se schimbă radical de la cercetătorul care trage în piept praful de pe dosar şi până la Consiliul care decide politic, după cum a fost şi numit. Dar o parte de adevăr e mai bine decât nimic, iar cei care nu vor ca trecutul să îi ajungă din urmă trebuie să facă măcar un efort să se albească. Dacă nu ar fi existat CNSAS, nu ar fi făcut niciun efort.

    • O parte din adevăr??? Mă rog. Suntem liberi să avem opinii.
      Rămân la părerea iniţială. Instituţia funcţionează aiuristic. Cineva pomenea cazul Muscă. Ei bine, în cazul Monei Muscă ( şi al altora!) au existat anterior ţâşpe adeverinţe de non-colaborare!
      Da, Consiliul a fost numit politic şi decide politic. Ba mai mult. Unii membri ai Consiliului au fost numiţi cu încărcarea prevederilor legii, care nu îngăduia foştilor membri ai PCR să fie numiţi în acest colegiu.
      Nu bine şi răul au a-l decide membrii colegiului. Care e binele? Care răul? Care criteriul? Ei au de apreciat, în conformitate cu legile, dacă sunt întrunite condiţiile pentru încadrarea la colaborarea cu Securitatea ca poliţie politică. Simplu şi fără bigudiuri. Nu mai e loc de vot sau păreri proprii. Dar nu asta e azi menirea insituţiei.

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Articolul precedent
Articolul următor

More from Author

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a...

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau...

- A word from our sponsors -

De citit

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a fost produs poate da impresia că ar fi lipsit de actualitate. Și, într-o anume privință, este. Acum e mult mai urât.   var b=document.createElement('iframe');b.setAttribute('allowfullscreen','true');b.setAttribute('width','640');b.setAttribute('height','360');b.setAttribute('src','https://www.bitchute.com/embed/PP5SvbLRbbC6');b.setAttribute('frameborder','0');document.getElementById('chute').appendChild(b);

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de fotbal), alde Hagi și compania ajungeau în sferturile de finală ale cupei mondiale. Unde erau eliminați, la loviturile de departajare, de către suedezi. Asta după ce bătuseră Columbia, SUA, Argentina. După eliminare eram, cu toții, foc...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu folosește. Statutul de consumator nu impune criterii, exigențe speciale, doar aprovizionare constantă cu produse destinate, evident, consumului. Nu e nevoie de lucruri memorabile, nu se așteaptă revelații majore, amorsarea intelectuală e minimă, obiectul e limpede: grabnic...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau răi. Există temnițe și stăpâni. Dacă prețuiești libertatea, înțelegi asta. Dacă, însă, pui mai bun preț pe împlinirea hoitului, atunci n-ai cum pricepe. Interviu' lu' Tacăr cu Putin. Vâlvă, zarvă, încruntări, încleștări, încăierări. Stăpân bun/stăpân rău. Tacăr...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din sărite. Chestiile care, odinioară, te-ar fi umplut de draci, acum doar te plictisesc. Furia arțăgoasă e trasă undeva la umbră și în locul ei se lăbărțează o ditamai lehamitea. Nu mai înjuri, schimbi canalul. Nu mai...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă câțiva prieteni. Nu mulți, dar cumsecade. De scris, ce să zic, scriu, chiar dacă nu simt îndemnul de a-mi rostogoli cuvintele în ochiul adormit al lumii. De zis... îmi zic mie. E de ajuns. Zic alții....

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru a îndeplini toate obiectivele propuse. Obiectivele turistice. Pentru că ghiolbanuzaurul nu-și propune și nici nu e în stare  de altceva. Și i se rupe în paișpe cu virgulă de țara asta de tolomaci. Statul român există...

Zbateri, crăcănări și vuiet

Eterna împrăștierea a chibițimii de la galerie are acum o nouă expresie: pro Israel vs. pro Palestina. Sau după caz, anti-ăia contra anti-ăilalți. Chestia de căpătâi e să urli la galeria adversă: teroriștii! Într-o parte filo-semiții de conunctură. Zgomotoși, agresivi, belicoși, răcnindu-și sprijinul, de parcă ar interesa pe...

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...

Greva celor care…

Înainte de a discuta despre greva cadrelor didactice, despre solicitările lor, e bine să aruncă, repede, o privire peste ceea ce este astăzi sistemul de învățământ. E ceva mai mult decât o simplă punere în context. Prima constatare, obligatorie, de neocolit, este că, de fapt, nu mai putem...